Eligibility for reparation rights under Law No. 309/2002 contingent on service in labor detachments under the General Directorate of Labor
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the appellant's appeal, quashed the lower court’s judgment, and remanded the case for retrial with instructions to supplement the evidence, thereby prevailing for the plaintiff against the pension institution. The dispute concerned the plaintiff's challenge to a decision by the County Pension House, which had dismissed his claim for specific reparation rights under Law No. 309/2002 for the period of August 30, 1953, to December 18, 1955, on the grounds that the available evidence did not support his legal claim. The decisive legal basis centered on Law No. 309/2002, which grants rights only to individuals who performed military service in labor detachments under the General Directorate of Labor during 1950–1961 as discriminatory "forced labor"; the ICCJ found the existing records, including a military book with erased entries and unverified unit references, insufficient to conclusively determine whether the plaintiff served in such a detachments or a standard military unit, necessitating further factual verification through archives or military records.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002; Eligibility for reparation rights under Law No. 309/2002 contingent on service in labor detachments under the General Directorate of Labor: Prin sentința nr. 134/F din 27 august 2004 i s-a respins acțiunea, reclamantului, pentru considerentul că din analiza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a rezultat că acțiunea reclamantului este nesusținută legal, astfel încât acestuia nu-i pot fi aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 134/F din 27 august 2004, a respins ca nefondată, acțiunea reclamantului C.G., formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Galați, prin care a solicitat anularea hotărârii nr. 8610 din 14 mai 2004, emisă de Comisia de specialitate din cadrul pârâtei și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 30 august 1953 - 18 decembrie 1955.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamantul C.G., criticile sale vizând greșita respingere a apelului său. Calificarea acestei căi de atac a fost dată de reclamant, abia la 22 noiembrie 2004, după ce în prealabil și-a intitulat cererea, contestație în anulare.
Curtea de Apel Galați, luând act de precizarea făcută, prin sentința civilă nr. 223 din 22 noiembrie 2004, a declinat competența de soluționare a recursului împotriva sentinței civile nr. 134/F din 27 august 2004, la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate și având în vedere dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., se va admite recursul, în sensul celor ce urmează:
Prin sentința nr. 134/F din 27 august 2004 i s-a respins acțiunea, reclamantului, pentru considerentul că din analiza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a rezultat că acțiunea reclamantului este nesusținută legal, astfel încât acestuia nu-i pot fi aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare, în vederea completării probelor.
Astfel, Curtea reține că prevederile Legii nr. 309/2002 vizează acordarea unor drepturi specifice, cu titlu de măsuri reparatorii, numai acelor persoane, care, în perioada 1950 - 1961, au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, activitatea prestată de aceste persoane având un caracter discriminatoriu și înjositor, putând fi caracterizată drept „muncă forțată”.
Având în vedere aceste dispoziții, care limitează acordarea drepturilor, nu se poate susține că toți foștii militari care au satisfăcut stagiul militar prin muncă, trebuie să se bucure de același tratament juridic, fiind opțiunea legiuitorului de a stabili categoria de persoane care beneficiază de prevederile legale.
Dar, în cauză nu rezultă în mod cert dacă reclamantul și-a efectuat serviciul militar într-un detașament de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii sau într-o unitate militară.
Întrucât livretul militar prezintă ștersături prin care s-a anulat poziția 12 „armă”, poziția 13 „denumirea specialității militare” și poziția 16 „Calificarea”, iar U.M. nr. 03889 Tecuci, indicată în livretul militar, nu se regăsește în tabelul cu evidența detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și nici în cel cuprinzând unitățile economice din subordinea Ministerului Apărării Naționale, pe de o parte, iar între aceste mențiuni și Fișa de evidență, care prezintă, de asemenea, ștersături, pe de altă parte, există vădite necorelări, este necesar să se completeze probele de la dosar, pentru a putea concluziona asupra justei soluționări.
Cu ocazia rejudecării, urmează a se suplimenta probatoriul, prin orice mijloc de dovadă admis de lege (eventual prin efectuarea unor verificări la U.M. 02405 Pitești sau la Arhivele Naționale), în vederea stabilirii dacă în perioada solicitată prin acțiune, 30 august 1953 - 18 decembrie 1955, reclamantul și-a efectuat stagiul militar într-un detașament de muncă, organizat în acest scop, conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.G. împotriva sentinței civile nr. 134/F din 27 august 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2005.