Prosecutor's transfer request withdrawal; validity of renunciation to judgment under Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 1 martie 2023, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii Consiliului Superior Al Magistraturii nr. 1637 de la data de 22 noiembrie 2022, publicată la data de 22 februarie 2023.

În motivare, în esenţă, contestatorul a susţinut că a solicitat transferul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, invocând atât motive obiective privind latura profesională, cât motive de ordin personal. În ceea ce priveşte împrejurările care au fost analizate de intimat la pronunţarea hotărârii prin care a fost respinsă cererea de transfer a contestatorului a precizat că s-au avut în vedere numărul de posturi ocupate la unitatea de parchet la care a solicitat transferul, încărcătura dosarelor la cele două unităţi de parchet implicate în transfer, avizele acordate, situaţia unei alte cereri care a fost admisă în aceeaşi sesiune, fiind oferită de intimat o motivare care ar face inaplicabilă instituţia transferului. Astfel, încuviinţarea unei cereri de transfer conduce, în mod automat, la supraîncărcarea celorlalţi procurori prin redistribuirea dosarelor persoanei transferate iar dacă s-ar valida raţionamentul intimatului nu ar mai fi admisă nicio cerere de transfer.

În drept, a invocat disp. art. 60 - 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, art. 29 alin. (7)-(9) din Legea nr. 317/2004.

La data de 11 octombrie 2023, contestatorul a formulat cerere de renunţare la judecată, invocând temeiul de drept de la art. 9 şi art. 406 C. proc. civ.

4. Apărările formulate in cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare la data de 26 aprilie 2023, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

A precizat că în sesiunea de transferuri în care a fost analizată cererea contestatorului au mai fost analizate alte două cereri de transfer tot de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani, urmare a aplicării criteriilor prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004 şi a disp. art. 60 din aceeaşi lege s-a apreciat că se impune transferul unui alt procuror, faţă de vechimea pe care o avea în muncă şi de motivele familiale invocate.

La data de 23 octombrie 2023 intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus punct de vedere asupra cererii de renunţare la judecata contestaţiei, solicitând instanţei de control judiciar să ia act de manifestarea ce voinţă a contestatorului.

II. Soluţia instanţei cu privire la cererea de renunţare la judecată.

La data de 11 octombrie 2023, contestatorul A. a depus la dosar o cerere prin care a susţinut că renunţă la judecată, întemeiată pe disp. art. 9 şi art. 406 C. proc. civ.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, căruia i-a fost comunicată cererea de renunţare la judecata contestaţiei, a formulat un punct de vedere, solicitând instanţei, faţă de momentul procesual al depunerii cererii, să ia act de manifestarea de voinţă a contestatorului.

Potrivit art. 406 din C. proc. civ.:

(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.

(3) Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

(4) Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare.

Analizând în continuare cererea de renunţare la judecata contestaţiei formulate de contestatorul A., Înalta Curte reţine aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., cu privire la dreptul de dispoziţie al părţilor, normă legală în conformitate cu care obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar partea reclamantă poate oricând renunţa la judecată, în condiţiile legii.

Înalta Curte constată că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata contestaţiei, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al contestatorului, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Totodată, faţă de momentul procesual la care a fost formulată cererea de renunţare, respectiv după comunicarea cererii de chemare în judecată către intimat, care a solicitat instanţei să ia act de manifestarea de voinţă a contestatorului, Înalta Curte, în temeiul art. 406 C. proc. civ., va lua act de cererea formulată de contestator privind renunţarea la judecata contestaţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecata contestaţiei formulate de A., împotriva Hotărârii nr. 1637 din 22 noiembrie 2022, pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.