Nullity of Cassation Appeal for Failure to Address Constitutional Exception Admissibility Link

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2022 la data de 28.02.2022 reclamantul A. a solicitat, in contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, anularea deciziei nr. R175565/20.01.2022, obligarea pârâtelor să emită protocoalele prevăzute de dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, obligarea pârâtelor să stabilească drepturile de pensie, pentru contribuţia la sistemul de pensii realizată după data pensionării, în condiţiile protocoalelor încheiate între entităţile implicate, raportat la art. 77 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, plata daunelor morale în suma de 30.000 RON; în subsidiar, a solicitat obligarea Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti la restituirea sumelor de bani reţinute pentru contribuţia la sistemul de pensii publice, după data pensionării din sistemul militar, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală aferentă, până la data plăţii efective.

Prin încheierea din data de 04.05.2022, pronunţată in dosarul nr. x/2022, instanţa a dispus disjungerea capătului 2 de cerere prin care s-a solicitat obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne şi Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti să emită protocoalele prevăzute de dispoziţiile art. 77 din Legea 223/2015 privind pensiile militare de stat şi constituirea un nou dosar, având ca obiect pretenţiile respective, fiind format dosarul nr. x/2022.

Prin încheierea din data de 04.05.2022, pronunţată in dosarul nr. x/2022, instanţa a admis excepţia necompetentei funcţionale a secţiei a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamant privind obligarea Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti şi Casei de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la emiterea protocoalelor prevăzute de art. 77 din Legea 223/2015 privind pensiile militare de stat, în favoarea secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti.

În urma declinării cauzei, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 07.12.2021 sub nr. x/2022*.

Prin sentinţa civilă nr. 4079/28.07.2022 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei de interes invocată de instanţă din oficiu şi a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, ca fiind lipsită de interes.

Împotriva soluţiei tribunalului a formulat cerere de recurs reclamantul A. solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii recurate şi, rejudecând cauza, a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtelor să emită protocoalele prin care să stabilească condiţiile în care pensionarii militari care realizează stagii de cotizare, pot solicita stabilirea drepturilor de pensie în sistemul public de pensii ori în sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate sistemului public de pensii. În cadrul acestei căi de atac a fost invocată şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Cu ocazia pronunţării deciziei nr. 1191 de la data 4 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României şi a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 4079/28.07.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE şi intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, ca nefondat.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1191 de la data de 4 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de recurs reclamatul A., cu privire la soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 223/2015.

În motivarea recursului, s-a arătat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este admisibilă, deoarece norma criticată face parte dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care are legătură cu cauza de faţă, iar excepţia a fost invocată într-o cauză care se află pendinte pe rolul instanţei judecătoreşti.

În drept, a invocat Legea nr. 47/1992.

3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 10.07.2023 intimata - pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

În dezvoltarea apărărilor, intimata-pârâtă a arătat că recurentul-reclamant nu a motivat calea de atac pe care a formulat-o, nefiind suficient a menţiona că soluţia asupra cererii de sesizare este nelegală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-reclamant este nemotivat.

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 499 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din susţinerile recurentului-reclamant A., prin comparaţie cu argumentaţia expusă în faţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, rezultă că aceasta a reluat cu caracter general condiţiile de admisibilitate ale sesizării Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, fără a aduce nicio critică de nelegalitate deciziei atacate, care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate hotărârii recurate, respectiv o minimă argumentare a criticii de nelegalitate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale de drept procesual sau de drept material pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia atât să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute în mod expres şi limitativ de lege, cât şi să dezvolte criticile sale de nelegalitate prin prisma acelui motiv de casare/nelegalitate.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită legal doar cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, raportat la motivele de casare/nelegalitate expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În sfârşit, Înalta Curte arată că potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul în cazul în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi act normativ.

Recurentul-reclamant nu a dezvoltat nicio critică susceptibilă de a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

După cum s-a arătat în precedent, susţinerile din cererea de recurs constau în referiri succinte şi cu caracter general la condiţiile de admisibilitate ale sesizării Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, care nu pot fi asimilate cu îndeplinirea cerinţei de motivare a recursului.

În concret, Curtea de Apel Bucureşti şi-a argumentat soluţia pronunţată arătând, în esenţă, că dispoziţiile vizate de excepţia de neconstituţionalitate nu au constituit temei al soluţionării cauzei de către prima instanţă, ipoteză în care nu poate fi reţinută ca fiind îndeplinită condiţia existenţei legăturii între excepţia invocată şi modul de soluţionare a cererii, respectiv că dispoziţiile vizate de excepţia de neconstituţionalitate nu pot constitui nici temei al soluţionării cauzei în etapa recursului, calea de atac fiind limitată exclusiv la aspectele judecate de prima instanţă; în raport de aceste elemente, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că în cauză nu este îndeplinită condiţia existenţei legăturii între excepţia invocată şi soluţionarea cauzei, astfel că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 alin. (1) ultima teză din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat a fost respinsă ca inadmisibilă.

Cu toate acestea, recurentul-reclamant s-a limitat să afirme prin cererea de recurs că «excepţia a fost ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti, se referă la neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei», respectiv «Curtea Constituţională nu a constatat printr-o decizie anterioară neconstituţionalitatea prevederilor art. 77 alin. (1) ultima teză din Legea nr. 223/2015».

Or, prin hotărârea recurată, Curtea de Apel Bucureşti nu a reţinut ca fiind cauză a soluţiei de inadmisibilitate nici aspectul referitor la invocarea excepţiei în faţa unei instanţe judecătoreşti, nici aspectul privind obiectul excepţiei în discuţie şi nici aspectul referitor la jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale, ci a conchis că nu exista nicio legătură cu soluţionarea cauzei, argumentându-şi constatarea atât sub aspectul judecăţii în primă instanţă, cât şi al judecării recursului.

În ciuda dezvoltării argumentative a Curţii de Apel Bucureşti, recurentul-reclamant nu a prezentat un raţionament critic faţă de considerentele deciziei recurate, ci s-a limitat la afirmaţia generală că excepţia de neconstituţionalitate «are legătură cu soluţionarea cauzei».

Or, o asemenea neregularitate a cererii de recurs este sancţionată de lege cu nulitatea căii de atac formulate.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1191 din 04 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata.

Constată nul pentru nemotivare recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1191 din 04 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.