Pension reduction via government ordinance: administrative liability for damages and constitutional challenge under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. x/2023, la data de 20.02.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună admiterea acţiunii în sensul:

- constatării vătămării drepturilor si intereselor sale legitime, în sensul neactualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. 7 din O.U.G. nr. 59/2017;

- obligării pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, ce trebuiau realizate, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, asupra art. 59 şi 60 din Legea 223/2015, precum şi cele rezultate din aplicarea H.G. nr. 28/2023, prin actualizarea soldelor de grad, publicată în M. Of. nr. 41/13.01.2023;

- obligării pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea 223/2015 şi H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad publicată în M. Of. nr. 41/13.01.2023, art. 1 şi 2, conform gradului de comisar şef deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţiei, dacă este cazul şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2021.

Reclamantul a solicitat şi ca instanţa să sesizeze Curtea Constituţională cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi la art. 79 alin. (1) din Constituţia României, care afectează O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 582 din 17 mai 2023 a Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea acestei soluţii, raportându-se la rangul central al autorităţii pârâte faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri şi la împrejurarea că s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine curţii de apel.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 533 din 27 septembrie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamante în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Timişoara s-a raportat la obiectul cauzei deduse judecăţii, reţinând că în cauză s-a solicitat obligarea la restituirea sumelor reprezentând diferenţa de pensie corespunzătoare contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în temeiul dispoziţiilor Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Determinarea instanţei competente trebuie să fie făcută în funcţie de obiectul şi de cauza acţiunii. Curtea a constatat că cererea reclamantului nu se subsumează niciuneia dintre categoriile reglementate în Legea nr. 554/2004 şi nici prin alte legi speciale, pentru ca astfel, instanţa de contencios administrativ să fie competentă în a soluţiona acţiunea. Aşa cum rezultă din întreg cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a înţeles să învestească instanţa de conflicte de muncă şi de asigurări sociale cu o acţiune având ca obiect restituirea unor sume de bani reţinute din pensia încasată, neintrând în sfera de competenţă a instanţei de contencios soluţionarea unei cereri de chemare în judecată cum este situaţia în speţă.

Deşi contribuţia de asigurări sociale de sănătate poate da naştere unei creanţe fiscale, în speţă nu se pune în discuţie valorificarea ca atare a acestui drept, ci se solicită diferenţa de pensie corespunzătoare contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.

În concluzie, în prezenta cauză nu este contestat un act administrativ fiscal sau unul administrativ tipic sau asimilat, aşa cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind invocat niciun pretins refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri de autoritatea pârâtă, iar între părţi nu există un raport juridic fiscal/administrativ, astfel că litigiul dedus judecăţii este unul privind asigurările sociale, iar competenţa revine secţiei de Muncă şi Asigurări Sociale a Tribunalului, în conformitate cu prevederile art. 152 şi urm. din Legea nr. 263/2010.

De asemenea, faptul că reclamantul a înţeles să solicite prin cererea sa, şi sesizarea Curţii Constituţionale a României, în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 59/2017, nu este de natură să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ, în absenţa unui raport juridic de drept administrativ ori fiscal şi în condiţiile în care excepţia de neconstituţionalitate poate fi invocată în orice litigiu aflat pe rolul instanţelor de judecată (potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, republicată).

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat acordarea de despăgubiri constând în restituirea sumelor reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea 223/2015 şi H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad publicată în M. Of. nr. 41/13.01.2023, art. 1 şi 2, conform gradului de comisar şef deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţiei, dacă este cazul şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2021, susţinând existenţa unei vătămări cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor acestui act normativ, faţă de care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi la art. 79 alin. (1) din Constituţia României, care afectează O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei stabilindu-se în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborate cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă, (…), (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În ceea ce priveşte determinarea instanţei competente material să soluţioneze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, şi în jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în mod constant şi unitar, s-a reţinut că dispoziţiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:

- criteriul rangului autorităţii emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competenţa materială este stabilită în favoarea curţii de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;

- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa este stabilită în funcţie de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorităţii emitente.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţilor pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.

Astfel, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte reţine, potrivit dovezilor de la dosar, că reclamantul are domiciliul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Timişoara, motiv pentru care constată că această instanţă este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în fond.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.