Jurisdictional conflict over pension-related health insurance contributions: damages action under Law 554/2004 versus fiscal dispute competence

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 23 decembrie 2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerul Finanţelor Publice, pe fond, a solicitat obligarea pârâţilor de a plăti, respectiv de a finanţa plata sumei reţinută nelegal din pensie ca urmare a calculării şi reţinerii contribuţiei la Asigurările Sociale de Sănătate (CASS), în procent de 10% aplicat asupra valorii care depăşeşte limita de 4.000 RON brut, actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare, începând de la data reţinerii nelegale şi până la data plăţii efective.

Pe cale de excepţie, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2)], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a ind. l)], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3- a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii"], pct. 16 [cu referire la art. 1573], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii"], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7) ind. l] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2)] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13,16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 şi pct. 19] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele masuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 47 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

Prin încheierea din data de 04.04.2023, pronunţată de completul de judecată specializat în soluţionarea cauzelor de litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Arad, s-a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a completului de judecată specializat în soluţionarea cauzelor de litigii de muncă şi asigurări sociale, din cadrul secţiei a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Arad şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor şi Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. în favoarea completelor specializate în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ şi fiscal din cadrul secţiei a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Arad.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 517 din 30 mai 2023, Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat necompetenţa materială a Tribunalului Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, de a judeca prezenta cauză şi a declinat dosarul privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerul Finanţelor Publice având ca obiect restituirea sumelor reţinute din pensia reclamanţilor şi sesizarea, în condiţiile art. 9 din Legea 554/2004 a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV şi art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021, Curţii de apel Timişoara.

În motivarea acestei soluţii, raportându-se la rangul central al autorităţii pârâte faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri şi la împrejurarea că se solicită să se constate că vătămarea este cauzată printr-o ordonanţă a Guvernului, tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine curţii de apel.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 491 din 21 septembrie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamante în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Timişoara s-a raportat la obiectul cauzei deduse judecăţii, reţinând că acesta constă în pretenţia reclamantului de restituire a contribuţiei la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS), care este una din contribuţiile obligatorii reglementate de Titlul vechiul Codul fiscal (Legea nr. 227/2015).

Aşadar, litigiul nu priveşte dreptul la pensie, ci o obligaţie care prin natura ei este fiscală, deoarece presupune o plată fără contraprestaţie directă şi imediată la FNUASS. Este adevărat că îndeplinirea acestei obligaţii diminuează cuantumul pensiei, dar dreptul la pensie ca atare nu face obiectul discuţiei (altfel spus, el nu este litigios), litigiul privind o contribuţie, în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte valoarea prejudiciului pretins de reclamant, instanţa a constatat că acesta nu l-a cuantificat exact, dar a indicat că reprezintă contravaloarea actualizată a contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate în procent de 10% pentru partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, calculată pentru anul 2022, sumă care în mod evident nu poate depăşi valoarea de 3.000.000 RON, întrucât nici cumulul pensiei încasate de reclamant în cursul anului 2022 nu depăşeşte această sumă.

Având în vedere că în speţă este vorba despre un litigiu ce vizează o contribuţie reglementată de Codul fiscal cu o valoare de până la 3.000.000 RON, Curtea a concluzionat că revine Tribunalului Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a litigiului, ca instanţă de la domiciliul reclamantului.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat acordarea de despăgubiri constând în restituirea sumelor reţinute din pensia lunară, potrivit O.U.G. nr. 130/2021, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, susţinând existenţa unei vătămări cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor acestui act normativ, faţă de care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV pct. 11-14, 16-19 şi art. XXV alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 130/2021.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei stabilindu-se în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborate cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă, (…), (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În ceea ce priveşte determinarea instanţei competente material să soluţioneze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, şi în jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în mod constant şi unitar, s-a reţinut că dispoziţiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:

- criteriul rangului autorităţii emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competenţa materială este stabilită în favoarea curţii de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;

- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa este stabilită în funcţie de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorităţii emitente.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţilor pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.

Astfel, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte reţine, potrivit dovezilor de la dosar, că reclamantul are domiciliul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Timişoara, motiv pentru care constată că această instanţă este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în fond.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerul Finanţelor Publice în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.