Conflict of jurisdiction for pension contribution damages under Law 554/2004 based on central authority rank versus monetary threshold.

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, la data de 21.12.2022, înregistrată sub nr. x/2022, reclamanţii A. şi B., au chemat în judecată pârâţii Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Constanta, solicitând repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

1. obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata către reclamanţi a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensiile reclamanţilor, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensia fiecărui reclamant şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

2. obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);

3. obligarea pârâţilor să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensiile reclamanţilor a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunţării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004);

4. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate reclamanţilor de purtarea prezentului proces.

În temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, solicită sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituţionalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuţiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON. pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeaşi Ordonanţă, prevederile fiind neconstituţionale în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

La data de 28.04.2023 s-a ataşat cauzei dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, privind pe reclamanţii A. şi B. şi pârâta Casa Judeţeana de Pensii Constanţa, în conformitate cu dispoziţiile încheierii nr. 351 din 28.03.2023 potrivit cu care s-a admis excepţia litispendenţei faţă de dosarul nr. x/2022.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 103 din 222 mai 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamante în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut că solicitarea reclamanţilor de acordare a despăgubirilor a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, obiectul cererii fiind reprezentat de restituirea unei creanţe fiscale principale, astfel cum îşi găseşte fundament în prevederile art. 1 pct. 11 din Legea nr. 207/2015 privind Codul procedură fiscală cu privire la definiţia creanţei fiscale principale.

În privinţa competenţei de primă instanţă a Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a referit la art. 96 punctul 1 C. proc. civ. (aprobat prin Legea nr. 134/2010) şi, întrucât C. proc. civ. face trimitere la legea specială, respectiv la Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a examinat şi reglementarea din această lege pentru determinarea competenţei sale.

Astfel, în privinţa competenţei instanţei de contencios administrativ instanţa a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care, în materia competenţei se distinge pe de o parte, între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale), şi - pe de altă parte - actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel). Totodată, se distinge între actele administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale), şi acte administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).

În acest context, pentru determinarea competenţei instanţei a reţinut că trebuie utilizat criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi, având în vedere că despăgubirile solicitate sunt inferioare pragului de 3.000.000 RON, se constată că revine tribunalului competenţa materială de soluţionare a cauzei.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1091 din data de 26 septembrie 2023 a Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în cauza privind pe reclamanţii A., B., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, a fost declinată competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea acestei soluţii, în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi art. 99 C. proc. civ., văzând că obiectul litigiului îl constituie, în esenţă, acordarea de despăgubiri de către cei chemaţi în judecată, Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, ca urmare a punerii în aplicare a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 cu privire la care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, instanţa apreciază că secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Constanţa este competentă material să soluţioneze litigiul în raport de rangul autorităţilor pârâte centrale chemate în judecată prin acţiune.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Constanta, au solicitat acordarea de despăgubiri constând în restituirea sumelor reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile O.U.G. nr. 130/2021, susţinând existenţa unei vătămări cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor acestui act normativ, faţă de care au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV pct. 11-14, 16-20, respectiv art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei stabilindu-se în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborate cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă, (…), (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În ceea ce priveşte determinarea instanţei competente material să soluţioneze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, şi în jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în mod constant şi unitar, s-a reţinut că dispoziţiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:

- criteriul rangului autorităţii emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competenţa materială este stabilită în favoarea curţii de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;

- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa este stabilită în funcţie de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorităţii emitente.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţilor pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamantii.

Astfel, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte reţine, potrivit dovezilor de la dosar, că reclamantii au domiciliul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Constanţa, motiv pentru care constată că această instanţă este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în fond.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Constanţa în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.