Conflict of jurisdiction over administrative liability action for pension deductions: applicability of rank versus value criteria in selecting first-instance court

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 februarie 2023, pe rolul Curţii de Apel Oradea, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României:

- să constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale reclamantului, prin punerea în aplicare începând cu data de 1 ianuarie 2022 a dispoziţiilor art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, în temeiul cărora s-a aplicat o cotă de contribuţie la sistemul de sănătate de 10% asupra veniturilor din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie;

- obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensia reclamantului şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei; obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011).

Reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituţionalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuţiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, în speţă, art. XXIV pct. 11-14, 16-19, prevederile fiind neconstituţionale în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 47 alin. (1), (2), art. 56 alin. (2), (3), art. 73 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 139 alin. (1) din Constituţia României.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 112 din 3 mai 2023 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Oradea în soluţionarea prezentei cauze, invocată prin întâmpinare, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea acestei soluţii, curtea a reţinut că pentru stabilirea instanţei competente să soluţioneze acţiunile întemeiate pe art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, sunt aplicabile, în funcţie de obiectul acţiunii, criteriile de la art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Cum în speţă se solicită restituirea unor sume de bani reţinute cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate, este evident că obiectul acţiunii îl constituie pretenţia de restituire a contribuţiei menţionate, astfel că prezentul litigiu trebuie calificat ca un litigiu având ca obiect contribuţii, dintre cele menţionate la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, consecinţa fiind aplicarea criteriului valoric în stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Având în vedere că valoarea obiectului litigiului este sub pragul de 3.000.000 RON stabilit prin prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum rezultă din însumarea cuantumului contribuţiei lunare la asigurări sociale de sănătate înscrise în taloanele de pensie depuse la dosar, competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze îi revine tribunalului.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 451/CA/2023 din 13 septembrie 2023 a Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamante în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, instanţa a suspendat judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că aplicând criteriul rangului autorităţii emitente (Guvernul României, care este autoritate publică centrală), nu este competent din punct de vedere material să soluţioneze speţa pendinte, competenţa de soluţionare revenind, în primă instanţă, Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat acordarea de despăgubiri constând în restituirea sumelor reţinute din pensia lunară, potrivit O.U.G. nr. 130/2021, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, susţinând existenţa unei vătămări cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor acestui act normativ, faţă de care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV pct. 11-14, 16-19 din O.U.G. nr. 130/2021.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei stabilindu-se în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborate cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă, (…), (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În ceea ce priveşte determinarea instanţei competente material să soluţioneze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, şi în jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în mod constant şi unitar, s-a reţinut că dispoziţiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:

- criteriul rangului autorităţii emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competenţa materială este stabilită în favoarea curţii de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;

- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa este stabilită în funcţie de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorităţii emitente.

Raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţii pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.

Astfel, în raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte reţine, potrivit dovezilor de la dosar, că reclamantul are domiciliul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Oradea, motiv pentru care constată că această instanţă este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în fond.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.