Territorial jurisdiction conflict in administrative challenge to omitted salary orders and pension recalculation

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 08.08.2022, sub numărul x/2022, reclamantele A., B., C., D. şi E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Casa Judeţeană de Pensii Bihor, Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bihor:

1. obligarea paratului Ministerul Justitiei la emiterea in favoarea flecarei reclamante in parte a unui ordin de salarizare individual, în sensul stabilirii indemnizaţiei brute de încadrare prin raportare la un coeficient de multiplicare 19, stabilit in Anexa la O.U.G. nr. 27 din 2006, lit. A), pct. 13, aferent salarizării procurorilor DNA DIICOT, după cum urmează:

- pentru reclamanta B. începând cu data de 01.04.2006 prevăzută în sentinţa civilă nr. 96 din 08.12.2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008, până la data de 22.12.2018 pana la data de 28.12.2018, data eliberării din funcţie a reclamantei pentru motivul pensionarii, conform dispoziţiilor art. 82, alin. (2) din Legea nr. 303 din 2004 cu modificările si completările ulterioare,

- pentru reclamanta E. începând cu data de 01 .04.2006,prevăzută în sentinţa civilă nr. 35 din 29.09.2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008 până la data de 05.12.2018, data eliberării din funcţie a reclamantei pentru motivul pensionarii, conform dispoziţiilor art. 82, alin. (2) din Legea nr. 303 din 2004 cu modificările si completările ulterioare,

- pentru reclamanta A. începând cu data de 01.04.2006 prevăzută în sentinţa civilă nr. 96 din 08.12.2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008, până la data de 22.12.2018, data eliberării din funcţie a reclamantei pentru motivul pensionarii, conform dispoziţiilor art. 82, alin. (2) din Legea nr. 303 din 2004 cu modificările si compactările ulterioare,

- pentru reclamanta C. începând cu data de 01 .04.2006, prevăzută în sentinţa civilă nr. 35 din 29.09.2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008 până la data de 09.12.201 1, data eliberării din funcţie a reclamantei pentru motivul pensionarii, conform dispoziţiilor art. 82, alin. (2) din Legea nr. 303 din 2004 cu modificările si completările ulterioare,

- pentru reclamanta D. începând cu data de 01 aprilie 2006, prevăzută in sentinţa civila nr. 63 din 23.10.2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea in dosarul nr. x/2008,până la data de 23.02.2016, data eliberării din funcţie a reclamantei pentru motivul pensionarii, conform dispoziţiilor art. 82, alin. (2) din Legea nr. 303 din 2004 cu modificările si completările ulterioare.

2. obligarea paratului Tribunalul Bihor ca, in conformitate cu noile ordine de salarizare ale căror emitere se va dispune si in conformitate cu dispoziţiile art. 82, alin. (2) din Legea nr. 303 din 2004 cu modificările si completările ulterioare si art. 7 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 1275 din 2005, sa procedeze la emiterea in favoarea fiecărei reclamante in parte, a unei noi adeverinţe pentru stabilire prin recalculare a cuantumului corect al pensiei de serviciu de care sunt îndreptăţite sa beneficieze in condiţiile, cu începere de la data eliberării din funcţie a fiecărei reclamante in parte pentru motivul pensionarii si in continuare pentru viitor,

3. obligarea paratei Casa Judeteana de Pensii Bihor, respectiv Casa Judeteana de Pensii Satu Mare, ca, în temeiul adeverinţelor de salarizare ale căror emitere se va dispune, sa procedeze la emiterea in favoarea fiecărei reclamante in parte a unei noi decizii de pentru stabilire prin recalculare a cuantumului corect al pensiei de serviciu de care sunt îndreptăţite sa beneficieze in condiţiile legii, cu începere de la data eliberării din funcţie a fiecărei reclamante in parte pentru motivul pensionarii si in continuare pentru viitor,

4. obligarea paratei Casa Judeteana de Pensii Bihor respectiv Casa Judeteana de Pensii Satu Mare la plata diferenţelor de pensie, pentru fiecare reclamanta in parte, cu începere de la data eliberării din funcţie pentru motivul pensionarii si in continuare pentru viitor, creanţe ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, de la scadenţă până la plata efectivă.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 842 din 11 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., şi E., în contradictoriu cu pârâţii Casa Judeţeană de Pensii Bihor, Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bihor şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în favoarea Curţii de Apel Oradea.

În motivarea acestei soluţii, redând dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (2) din Cap. VIII Anexa V a Legii 153/2017, instanţa a reţinut că în raport cu precizarea cauzei cererii şi indicarea temeiurilor aplicabile situaţiei de fapt, în cauză nu subzistă ipoteza de excepţie prevăzută de art. 7 alin. (2) din Anexa V cap. VIII din Legea 153/2017, ci dispoziţiile de drept comun.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 şi de faptul că reclamantele solicită unei autorităţi publice centrale emiterea unui act administrativ, competenţa aparţine Curţii de Apel Oradea, în circumscripţia căreia acestea îşi au domiciliile.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 193/CA-PI din 20 septembrie 2023 a Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe invocată din oficiu, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamante în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată judecata cauzei şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că temeiul de drept indicat de reclamante prin cererea introductivă este art. 37 din Legea nr. 153/2017. Totodată, reclamantele au învederat instanţei că au formulat contestaţii prealabile în temeiul art. 37 din Legea nr. 153/2017.

Redând dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (2) din Anexa V (Capitolul VIII) din Legea nr. 153/2017, raportat la obiectul cauzei şi la aceste prevederi legale, instanţa a concluzionat că revine Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că obiectul cererii introductive îl reprezintă cererea reclamantelor, care au solicitat obligarea pârâtilor la emiterea in favoarea flecarei reclamante in parte a unui ordin de salarizare individual, în sensul stabilirii indemnizaţiei brute de încadrare prin raportare la un coeficient de multiplicare 19, stabilit în Anexa la O.U.G. nr. 27 din 2006, lit. A), pct. 13, aferent salarizării procurorilor DNA - DIICOT, astfel cum au precizat în concret în acţiune.

Instanţele aflate în conflict au exprimat opinii contrare cu privire la actul normativ care determină competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, respectiv Legea nr. 153/2017, care prevede competenţa de soluţionare a Curţii de Apel Bucureşti ori Legea nr. 554/2004, care stabileşte competenţa generală a curţii de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal de a soluţiona acţiunile împotriva actelor administrative emise de autorităţile publice centrale, de la domiciliul reclamantului persoană fizică.

Înalta Curte constată că în cauză nu este emis vreun ordin de salarizare, care să impună urmarea procedurii administrative al cărei rezultat poate face obiectul acţiunii judiciare care să vizeze ipoteza de strictă reglementare ce atrage competenţa Curţii de Apel Bucureşti, de altfel, reclamantele, prin răspunsul la întâmpinare menţionând în mod expres că nu înţeleg sa conteste prin prezenta acţiune vreun ordin de salarizare individual, neexistând un asemenea ordin, motiv pentru care dispoziţiile speciale si derogatorii de stricta interpretare si care nu pot fi extinse prin analogie, prevăzute de art. 36 din O.U.G. nr. 27 din 2006, prin dispoziţiile art. 7, cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 284 din 2010 si prin dispoziţiile art. 7, cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153 din 2017, invocate de paratul Ministerul Justiţiei in justificarea tardivităţii cererii de chemare în judecata, nu sunt aplicabile în speţa. Astfel, se regăsesc în situaţia prevăzuta de art. 8, teza finala din Legea nr. 554 din 2004, cu modificările ulterioare, care constituie dreptul comun in materie de contencios administrativ si potrivit cărora, se poate adresa instanţei de contencios administrativ si cel care se considera vătămat într-un drept al sau, recunoscut de lege, prin nesoluţionare in termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii.

În concluzie, în acord cu opinia Curţii de Apel Bucureşti, în raport cu precizarea cauzei cererii şi indicarea temeiurilor aplicabile situaţiei de fapt, Înalta Curte constată că în cauză nu subzistă ipoteza de excepţie prevăzută de art. 7 alin. (2) din Anexa V cap. VIII din Legea 153/2017, fiind aplicabile dispoziţiile de drept comun.

Astfel, art. 10 din Legea nr. 554/2004 prevede că: "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.(…)

(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

În raport de aceste dispoziţii legale, având în vedere că reclamantele solicită unei autorităţi publice centrale emiterea unui act administrativ, competenţa de soluţionare a cauzei, în fond, aparţine Curţii de Apel Oradea, în circumscripţia căreia acestea îşi au domiciliile.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantele C., B., D., A. şi E. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Tribunalul Bihor, Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare şi Casa Judeţeană de Pensii Bihor în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.