Disciplinary complaint challenging judicial decision as new appeal route; nullity of appeal for lack of specific illegality grounds

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data 21.04.2021, sub dosar nr. x/2021, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva rezoluţiei inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare din data de 23.03.2021 dată în lucrarea C21-401 şi a rezoluţiei de clasare nr. 57/12.01.2021 dată de Direcţia de inspecţie pentru judecători în lucrarea nr. C21-16. Reclamantul a solicitat anularea rezoluţiilor prin care a fost clasată sesizarea pe care a formulat-o cu privire la modul de analiză a probatoriului şi a consecinţelor acestuia în pronunţarea hotărârii penale, cu privire la legalitatea condamnării sale.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 356 din 28 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtei Inspecţia Judiciară, ca fiind neîntemeiată.

. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 356 din 28 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A..

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susţinut că a formulat sesizare adresată Consiliului Superior al Magistraturi, solicitând să se ia toate măsurile legale ce se impun în vederea cercetării modului de analizarea probatoriului, a consecinţelor avute asupra modului pronunţării hotărârilor şi legalităţii condamnării sale prin hotărârile pronunţate

Astfel, a arătat că, la prezentarea motivelor, în apelul declarat în dosarul penal nr. x/2019 a solicitat desfiinţarea sentinţei penale nr. 244 din data de 30.06.2020 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie revizuită sentinţa penală nr. 666 din data de 18.12.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în dosarul nr. x/2017, în sensul achitării sale şi înlăturării obligaţiei de plată a despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale acordate părţilor civile.

În cererea de apel a susţinut că inculpatul a fost condamnat, deşi probele impuneau achitarea sa, nefiind reţinută cauza justificativă a legitimei apărări pentru care erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 19 din C. pen., în cauză fiind făcută dovada unui atac direct, imediat, material şi injust iniţiat de partea vătămată. A susţinut că partea vătămată B. a fost cel care a declanşat conflictul şi l-a provocat pe inculpat, aceste aspecte rezultând din probele aflate în dosarul penal, iar din coroborarea tuturor acestor probe rezultă că s-a aflat în legitimă apărare.

A mai arătat recurentul-reclamant că numărul de zile de îngrijiri medicale acordate părţii vătămate nu era real întrucât fişa de prezentare întocmită de Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti la data de 16.02.2016, ora 04:16, a consemnat o stare de sănătate normală. Această fişă de prezentare, împreună cu fotografiile postate pe internet chiar de partea vătămată, le-a prezentat la judecata apelului ca înscrisuri noi.

Despăgubirile au fost acordate în cauza penală nelegal şi netemeinic întrucât partea vătămată nu avea loc de muncă, astfel cum reiese din fişa de prezentare întocmită de Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti în care se consemnează că nu are ocupaţie, fiind nereală afirmaţia că ar fi fost angajatul unei vulcanizări. Acest înscris oficial, obţinut ulterior, înlătură declaraţiile martorilor audiaţi la instanţa de fond şi factura pro forma emisă pentru suma de 16.200 RON. De asemenea, despăgubirea de 25.000 RON pentru daune morale acordată părţii vătămate constituite ca parte civilă se impune a fi înlăturată deoarece este consumator şi traficant de droguri de mare risc, consum care i-a deteriorat starea de sănătate la nivel maxilar, iar nu faptele cauzei.

Recurentul a prezentat pe larg probele administrate în dosarul nr. x/2019, pentru a exemplifica faptul că probele administrate atât în fond, cât şi în căile de atac ordinare şi extraordinare nu au fost analizate în mod corect, fiind prejudiciat prin modul în care au fost interpretate şi analizate probele.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că nu sunt aduse critici concrete de nelegalitate a sentinţei recurate.

Pe fond, a susţinut că prima instanţă a analizat acţiunea în mod judicios, a stabilit în mod corect obiectul acesteia şi a realizat cercetarea judecătorească cu respectarea normelor de procedură, solicitând respingerea recursului.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-reclamant a reiterat aspectele prezentate prin memoriul de recurs.

6. Procedura de soluţionare a cererii de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 26 octombrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

7. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare, sentinţa recurată în raport cu motivele invocate prin memoriul de recurs, prin raportare la dispoziţiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul formulat este nul.

Instanţa de control judiciar aminteşte că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.

Astfel, deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul art. 488 C. proc. civ., care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declaraţia scrisă de recurs, înregistrată la dosar, în care se indică ca şi motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul nu evidenţiază care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în articolul antereferit.

Astfel, Înalta Curte aminteşte că motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunţată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.

În acest context, aşa cum s-a relevat mai sus, recurentul nu a indicat niciuna dintre ipotezele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nici afirmată şi dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textul de lege menţionat.

Înalta Curte reţine că sunt date în competenta instanţei de control judiciar exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond.

Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că argumentele invocate de recurent prin memoriul de recurs reprezintă aspecte de fapt prin care îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia definitivă din procesul penal în care a avut calitatea de inculpat, aspecte pe care le-a prezentat în aceeaşi formă şi în faţa instanţei de fond, şi care nu se referă, aşadar, la nelegalitatea sentinţei atacate.

Instanţa de control judiciar reţine că judecătorul fondului a arătat motivul pentru care constatat că acţiunea reclamantului este neîntemeiată. Astfel, preliminar, s-a reţinut faptul că "obiectul analizei în prezentul demers judiciar nu îl poate constitui cenzurarea considerentelor şi soluţiilor pronunţate de către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, respectiv Curtea de Apel Bucureşti în dosarele penale indicate, nefiind în prezenţa unei noi căi de atac. Obiect al acţiunii de faţă sunt rezoluţiile date de Inspecţia Judiciară faţă de plângerile reclamantului, astfel că toate trimiterile acestuia din cererea de chemare în judecată la argumentele, considerentele hotărârilor judecătoreşti, textele de lege interpretate şi aplicate litigiilor respective vor fi înlăturate, neputând fi analizate pe fond.

Nemulţumirile reclamantului faţă de soluţiile pronunţate de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în primă instanţă şi în calea de atac a revizuirii, respectiv în apel de Curtea de Apel Bucureşti, vizează exclusiv fondul judecăţii, însă rejudecarea cauzei prin verificarea modului de administrare şi interpretare a probatoriului, prin aplicarea dispoziţiilor legale incidente, poate fi realizată numai prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege, Inspecţia Judiciară neavând în competenţă un astfel de tip de analiză pe tărâmul răspunderii disciplinare a magistraţilor."

Curtea a constatat că "obiect al acţiunii disciplinare îl constituie numai abaterile disciplinare, aşadar conduita magistraţilor, aspect ce nu poate fi interpretat ca având semnificaţia unui control administrativ al hotărârilor judecătoreşti pronunţate de aceştia. Relevante sunt, sub acest aspect, şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 2/2012 prin care instanţa de contencios constituţional a statuat cu privire la art. 99 lit. t), art. 991 din Legea nr. 303/2004 (…).

În cauză, judecătorii au explicat argumentele care au fundamentat soluţiile adoptate şi criticate de către reclamant, iar stabilirea situaţiei de fapt în baza probelor administrate, interpretarea normelor de drept în raport cu situaţia de fapt reţinută nu poate constitui un element al abaterii disciplinare imputate, întrucât aceasta constituie, în realitate, o modalitate de aplicare a legii, ce excedă controlului administrativ.

În condiţiile în care reclamantul a criticat, la modul general, soluţiile date de Inspecţia Judiciară asupra sesizării formulate împotriva judecătorilor care au soluţionat dosarul penal nr. x/2019, însă aspectele detaliate se referă la soluţia dată procesului penal, iar nu la eventualele elemente constitutive ale abaterii disciplinare imputate magistraţilor, se impune concluzia că susţinerile reclamantului în acţiunea de faţă nu pot fi examinate în contencios administrativ pentru că nu se formulează, în realitate, nicio critică asupra activităţii desfăşurate de Inspecţia Judiciară, autoritatea publică cu competenţe în materia răspunderii disciplinare a magistraţilor, sau asupra concluziei inexistenţei oricăror indicii ale săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Nemulţumirea reclamantului asupra soluţiei definitive din procesul penal în care a avut calitatea de inculpat nu poate constitui motiv de nelegalitate împotriva rezoluţiilor date de Inspecţia Judiciară în conformitate cu dispoziţiile art. 45 alin. (4) şi art. 451 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. După cum s-a arătat şi în rezoluţiile contestate, soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti sunt, în principiu, excluse din sfera verificărilor administrative, acestea putând fi supuse exclusiv controlului exercitat în căile de atac prevăzute de lege. Aşadar, existenţa indiciilor privind săvârşirea unei abateri disciplinare de către magistraţi trebuie examinată de către Inspecţia Judiciară cu respectarea limitelor impuse de dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţie coroborat cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 303/2004 şi art. 17 şi art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004. Simpla reglementare a unei abateri disciplinare pentru categoria profesională a magistraţilor nu are ca şi semnificaţie practică instituirea unei noi căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti."

Prin urmare, aceste argumente ar fi trebuit să fie combătute de către recurentul-reclamant prin calea de atac declarată, însă aceasta nu a formulat nici o critică concretă de nelegalitate în privinţa motivării reţinute, nearătând motivul pentru care sentinţa este nelegală.

Aşa fiind, instanţa de control judiciar constată că aspectele reţinute de către instanţa de fond în justificarea soluţiei de respingere ca neîntemeiată a acţiunii nu au fost contestate, pe calea recursului, de către reclamant.

Din această perspectivă, aşa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural şi, ca atare, nu satisface exigenţele pentru validarea sa.

În consecinţă, reţinând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară prin întâmpinare şi va constata nulitatea recursului formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară prin întâmpinare.

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 356 din 28 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.