Discrimination complaint over minimum space guarantees remanded to anti-discrimination council for merits review

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. x/2022, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, acţiune în anulare împotriva Hotărârii nr. 856 din 08.12.2021 prin care s-a admis excepţia de necompetenţă materială a CNCD, invocată din oficiu, solicitând, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anularea hotărârii nr. 856 din 08.12.2021 şi obligarea CNCD la pronunţarea unei noi hotărâri prin care să analizeze fondul petiţiei, urmând să se constate existenţa unei fapte discriminatorii săvârşită de statul român prin Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi prin instituţiile penitenciare aflate în subordinea acestei instituţii.

Prin sentinţa nr. 113/2022 din 24 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea în contencios administrativ formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei nr. 113/2022 din 24 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs reclamantul A. şi, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi păstrarea cauzei spre rejudecare, cu consecinţa:

1. sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la cele 7 întrebări adresate prin cererea formulată în acest sens;

2. admiterea acţiunii şi anularea în totalitate a Hotărârii nr. 856 din 8.12.201 pronunţate de Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Împotriva recursului promovat de reclamant doar intimata-pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a invocat nulitatea recursului, pentru lipsa motivării.

Pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia şi menţinerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică şi legală.

În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, din data de 17.03.2023 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 24.10.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, după soluţionarea cererilor de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, cereri formulate de recurentul - reclamant, în sensul respingerii acestora, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei hotărâri, Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor în continuare arătate:

Motivele de recurs invocate au fost încadrate de reclamant pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se nelegalitatea sentinţei de fond prin care s-a respins ca neîntemeiată act formulat de reclamant menţinându-se ca legală Hotărârea CNCD contestată.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă nelegalitatea sentinţei atacate prin faptul că prima instanţă nu a motivat în raport de situaţia concretă a reclamantului soluţiile de respingere cu privire la respingerea cererii de sesizare CJUE şi cu privire la menţinerea ca legală a Hotărârii CNCD, hotărâre prin care autoritatea s-a declarat necompetentă a soluţiona petiţia reclamantului pe aspectele de discriminare sesizate de acesta.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 19)2) din O.G. nr. 137/2000 a dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 254/2012, raportat la jurisprudenţa CEDO incidenţă în analiza legalităţii Hotărârii CNCD prin care petiţia reclamantului nu a fost analizată apreciindu-se că această autoritate nu are competenţa a se pronunţa asupra aspectelor pretins discriminatorii care ţin de procedura de executare a pedepselor.

În cadrul recursului se arată după expunerea situaţiei de fapt a recurentului-reclamant că în mod nelegal prima instanţă a menţinut ca legală Hotărârea CNCD pe considerentul că aspectele sesizate pretins discriminatorii ţin de procedura de executare a pedepselor nefiind de competenţa intimatei-pârâte să analizeze petiţia reclamantului.

Aceasta deoarece recurentul-reclamant nu se află în executarea unei pedepse privative de libertate pentru a fi aplicate dispoziţiile Legii nr. 254/2013, care nu conţin vreun remediu situaţiei specifice reclamantului.

Iar situaţia se specifică şi petiţia formulată prin care se reclamau aspecte considerate discriminatorii nu pot fi soluţionate decât de intimata-pârâtă competentă a soluţiona petiţiile cu acest obiect conform art. 2 din O.G. nr. 137/2000 şi art. 19 şi 20 din acelaşi act normativ.

Se arată că prima instanţă a constatat în mod nelegal incidenţa dispoziţiilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 254/2013 deoarece reclamantul nu este persoană condamnată definitiv în curs de extrădare care a sesizat aspecte de discriminare pretins comise de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi nu de administraţia unei anume penitenciar.

Se solicită admiterea recursului şi în principal admiterea cererii de sesizare CJUE şi suspendarea cauzei şi în subsidiar casarea sentinţei şi rejudecarea în sensul admiterii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal constatarea nulităţii recursului şi în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

La dosar recurentul-reclamant a formulat în dosarul de recurs cerere de emitere aviz consultativ CEDO în baza Protocolului nr. 16 la Convenţie.

Motivat în şedinţa publică din 24 octombrie 2023 Curtea a respins excepţia nulităţii recursului şi cererile formulate de recurentul-reclamant având ca obiect sesizarea CJUE cu le 7 întrebări formulate şi sesizarea CEDO privind avizul consultativ.

Analizând recursul declarat în ceea ce priveşte motivele de casare invocate, Curtea îl apreciază ca fondat în cauză fiind îndeplinite condiţiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii şi de menţinere ca legală a hotărârii CNCD din 8.12.2021 prin care autoritatea intimată şi-a constatat necompetenţa materială de a soluţia petiţia formulată de recurentul-reclamant.

În opinia Curţii sentinţa atacată este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor O.G. nr. x plecând de la premisa constatării de către instanţa de recurs a faptului că pe situaţia specifică reclamantului-recurent, intimatul-pârât are competenţa să se pronunţe în raport de obiectul petiţiei în cauză faţă de recurentul-reclamant nefiind incidente dispoziţiile art. 56 din Legea nr. 254/2012.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat, sentinţa recurată pe soluţia dispusă fiind motivată în fapt şi în drept cu respectarea dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO.

Recursul este fondat în raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. în cauză în mod nelegal fiind menţinută prin soluţia de respingere Hotărârea CNCD nr. 856/8.12.2021 prin care s-a admis excepţia de necompetenţă a acestei autorităţi în ceea ce priveşte petiţia reclamantului-recurent.

În opinia Curţii sentinţa este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1,19 şi 10 din O.G. nr. 137/2000 şi a dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 254/2012 pentru două considerente.

Primul constă în faptul că reclamantul-recurent prin petiţia sa reclamă o situaţie de discriminare în raport de solicitarea adresată intimatei ANP în vederea asigurării unor garanţii privind spaţiul minim necesar a fi asigurat de statul român ţinând cont de situaţia sa - cetăţean român condamnat definitiv aflat în procedura de extrădare.

Iar în raport de obiect şi de situaţia sa singura autoritate administrativă care este competentă să verifice îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în raport de prevederile O.G. nr. 137/2000 este intimata-pârâtă. Aceasta deoarece verificarea condiţiilor de admisibilitate în raport de persoană, de obiectul sesizării nu poate fi realizată decât de autoritatea pârâtă aceasta având competenţa materială şi legală conform O.G. nr. 137/2000.

Al doilea aspect de nelegalitate constă în faptul că în mod nelegal prima instanţă a apreciat incidenţa art. 56 din Legea nr. 254/2013, în sensul că asupra petiţiei reclamantului care reclamă nerespectarea spaţiului minim pentru persoanele încarcerate este competent a se pronunţa judecătorul de supraveghere a privării de libertate.

Aceasta deoarece reclamantul, fapt necontestat nu se află într-un penitenciar din România, ca persoană încarcerată, ci este o persoană aflată în procedura de extrădare în vederea executării în regim de detenţie a unei pedepse cu închisoarea stabilită printr-o hotărâre definitivă de o instanţă penală română

Iar în cauză petiţia prin care reclamă aspecte de discriminare, în opinia reclamantului este de competenţa materială a intimatului-pârât CNCD, acesta având competenţa să soluţioneze şi să verifice în raport de persoana reclamantului, condiţiile de admisibilitate ale cererii sale formulate, în raport de dispoziţiile O.G. nr. 137/2000.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va admite recursul va casa sentinţa atacată şi rejudecând.

În baza art. 8-18(1) din Legea nr. 554/2004, va admite acţiunea formulată de reclamantul A. şi va anula Hotărârea CNCD nr. 856/8.12.2021.

Va obliga pârâtul CNCD la soluţionarea petiţiei reclamantului A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 113/2022 din data de 24 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Anulează Hotărârea nr. 856 din 08.12.2021 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

.

Obligă pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la soluţionarea petiţiei reclamantului A..

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 24 octombrie 2023.