Tax authority appeal rejected; annulment of reclassified delegation allowance tax liabilities upheld, including cancelled-period obligations.

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în insolvenţă, prin reprezentant legal, a solicit, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galaţi, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună: anularea Deciziei de impunere nr. x/30.03.2018 emisă de D.G.R.F.P. Galaţi - Administraţia pentru contribuabilii mijlocii constituită la nivelul regiunii Galaţi, a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 2234/12.04.2018, solicitând admiterea contestaţiei, anularea în tot a Deciziei de impunere nr. x/30.03.2018, a Deciziei referitoare la obligaţiile accesorii şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/30.03.2018 care a stat la baza Deciziei, precum şi anularea obligaţiei de plată a sumelor stabilite prin decizia atacată, contestaţia administrativă fiind înregistrată sub nr. CTC - AIF 1541/14.05.2018; anularea deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 2235/12.04.2018, solicitând anularea acesteia şi anularea obligaţiei de plată, contestaţia administrativă fiind înregistrată nr. x/21.05.2018.

Prin cererea formulată la data de 03.12.2018, reclamanta şi-a completat acţiunea cu un nou capăt de cerere, solicitând anularea, alături de actele administrative menţionate şi a Deciziei nr. 559/16.11.2018 pronunţată în soluţionarea contestaţiei, reiterând aceleaşi motive din acţiunea iniţială.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 15/F din 4 februarie 2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia invocată ca nefondată; a admis acţiunea formulată de către reclamanta A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar B., şi administrator special C., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galaţi; a dispus anularea deciziei de impunere x/30.03.2018, emisă de DGRFP Galaţi - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii, a deciziei referitoare la obligaţii fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 2234/12.04.2018, a RIF nr. x/30.03.2018, a deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 2235/12.04.2018 şi a deciziei nr. 559/16.11.2018 de soluţionare a contestaţiei şi exonerarea reclamantei de la plata sumelor stabilite prin aceste acte administrative.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta a susţinut că hotărârea pronunţată este nelegală, deoarece instanţa de fond nu şi-a motivat în niciun fel hotărârea, preluând doar interpretările şi dispoziţiile legale prezentate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin cererea completatoare a acesteia, fără a face referire la vreun aspect invocat prin întâmpinare sau obiecţiunile depuse la dosarul cauzei.

Cu titlu de exemplu, a indicat ultimele alineate de la pagina 13 din hotărâre, ce pot fi regăsite la pagina 4 din cererea de chemare în judecată şi la pagina 3 din cererea completatoare, precum şi pagina 15 care este preluată de la paginile 5 şi 7 din cererea completatoare a acţiunii.

Prin urmare, instanţa de fond a ignorat total apărările instituţiei recurente şi nu s-a pronunţat în niciun fel asupra acestora, în vederea realizării scopului prevăzut la art. 237 C. proc. civ., respectiv al cercetării procesului, sens în care instanţa avea obligaţia să examineze fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a obiecţiunilor formulate la raportul de expertiză efectuat în cauză, încălcându-se flagrant principiul rolului activ al judecătorului.

A mai susţinut recurenta că hotărârea pronunţată a fost dată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., obligativitatea motivării hotărârii judecătoreşti constituind o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

În lipsa unei motivări care să evidenţieze clar raţionamentul juridic şi dispoziţiile legale avute în vedere, de o manieră rezonabil de clară şi completă a instanţei de fond, încât să permită exercitarea controlului judiciar, instanţa de recurs este practic lipsită de posibilitatea cenzurării considerentelor şi aprecierii justeţei acestora, raportat la situaţia de fapt şi de drept astfel încât recurenta reiterează aceleaşi aspecte prezentate, atât prin întâmpinare, cât şi prin obiecţiunile formulate împotriva constatărilor din raportul de expertiză.

În consecinţă, întrucât în cauză hotărârea a fost pronunţată fără satisfacerea condiţiilor de motivare în fapt şi în drept şi fără o analiză atentă a probelor aflate la dosar, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii formulate, ca fiind nefondată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii şi excepţia nulităţii recursului, excepţii ce au fost respinse de către instanţă, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii; pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

De asemenea, intimata-reclamantă a depus note de şedinţă, concluzii scrise şi înscrisuri, respectiv Decizia de anulare a obligaţiilor fiscale nr. 4372 din 6 decembrie 2022, arătând că, în temeiul prevederilor Legii nr. 72/2022, au fost anulate obligaţiile fiscale reţinute prin Decizia de impunere nr. x/2018, a cărei anulare se solicită în prezenta cauză, respectiv pentru perioada 1 iulie 2015 - 30 iunie 2017.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

În cauză, nu poate reţine incidenţa motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sub aspectul nemotivării hotărârii.

Referitor la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia din sentinţa recurată, fiind respectate dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalităţii în care aceasta a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei. De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părţi, fiind respectate cerinţele unui proces echitabil, inclusiv prin raportare la prevederile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

Analizând sentinţa atacată prin raportare şi la motivul de casare reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu cererea de chemare în judecată prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 559/16.11.2018 de soluţionare a contestaţiei, a Deciziei de impunere nr. x/30.03.2018 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/30.03.2018 care a stat la baza deciziei, a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 2235/12.04.2018, precum şi anularea obligaţiei de plată a sumelor stabilite prin acestea.

În analiza recursului declarat în cauză, cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că prin Decizia nr. 4372/06.12.2022 (emisă în cursul soluţionării prezentei cauze) a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi s-a dispus, în baza art. I din Legea nr. 72/2022, anularea obligaţiilor fiscale aferente perioadei 01.07.2015-30.06.2017 stabilite prin Decizia de impunere nr. x/30.03.2018, obligaţii anulate şi prin sentinţa de fond a Curţii de Apel Galaţi, dar contestată de către recurenta-pârâtă.

În raport de înscrisul nou administrat în etapa procesuală a recursului (Decizia nr. 4372/06.12.2022 a AJFP Galaţi), instanţa de control judiciar apreciază că recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de către instanţa de fond relativ la anularea deciziei de impunere nr. x/2018 privind obligaţiile fiscale în cuantum de 8.812.378 RON stabilite de către DGRFP Galaţi-Administraţia pentru contribuabilii mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galaţi este nefondat.

În ceea ce priveşte perioada 01.06.2012 - 30.06.2015, ce a făcut obiectul controlului finalizat prin Decizia nr. F-CT nr. 23/30.03.2018, instanţa de control judiciar reţine considerentele sentinţei recurate care relevă concluzia judecătorului fondului potrivit căreia se impune constatarea incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 209/2015 (act normativ publicat in MO nr. 540/20.03.2015) conform cărora "(1) Se anulează diferenţele de obligaţii fiscale principale şi/sau obligaţiile fiscale accesorii, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului, ca urmare a recalificării sumelor reprezentând indemnizaţia primită pe perioada delegării şi detaşării de către angajaţii care şi-au desfăşurat activitatea pe teritoriul altei ţări, aferente perioadelor fiscale de până Ia 1 iulie 2015 şi neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi. (2) Organul fiscal nu recalifică sumele de natura celor prevăzute la alin. (1) şi nu emite o decizie de impunere în legătură cu o astfel de recalificare pentru perioadele anterioare datei de 1 iulie 2015".

În acest context, Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiate criticile recurentei-pârâte referitoare la modalitatea în care judecătorul fondului a dispus anularea actelor administrativ fiscale contestate.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi împotriva sentinţei nr. 15/F din 4 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 26 septembrie 2023.