Suspension of execution of a control note: unapproved waste tariffs and the requirement of a serious doubt regarding the legality of the administrative act

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat anularea Notei de Control nr. x/25.11.2021 întocmite de ANRSC, precum şi suspendarea executării acesteia până la soluţionarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin încheierea din data de 03.02.3023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare a executării actului contestat formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice şi a dispus suspendarea executării Notei de Control nr. x/25.11.2021 emisă de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

3. Cererile de recurs.

Împotriva încheierii din data de 03.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs principal pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice - A.N.R.S.C. şi recurs incident reclamanta S.C. A. S.A..

3.1. Prin motivele de recurs, pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice - A.N.R.S.C. solicită examinarea cauzei prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut la 488 pct. 8 C. proc. civ., respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cu privire la reţinerile instanţei în ceea ce priveşte cazul bine justificat, instanţa de fond în mod greşit a reţinut că "perioada de control a fost prelungită succesiv".

Nu a fost "prelungită perioada de control" cum eronat reţine instanţa de fond în sensul depunerii de către reclamantă şi a altor înscrisuri emise de alte autorităţi în perioada mai - noiembrie 2021, ci doar în sensul formulării de obiecţiuni pe care aceasta le consideră necesare în raport de constatările prezentate de echipa de control, acest aspect fiind însuşit de însăşi reclamantă prin semnarea minutei din 25.05.2021 şi înregistrată la sediul A. cu nr. x/25.05.2021.

La o simplă citire a acestei minute rezultă foarte clar scopul (depunerea obiecţiunilor) pentru care perioada de control a fost prelungită succesiv, acelaşi motiv subzistând şi în perioada mai - noiembrie 2021.

Chiar şi în ultima adresă a A.N.R.S.C. către reclamantă nr. 917855/1. T./23.11.2021 se menţionează că "perioada de analiză şi de transmitere a obiecţiunilor la nota de control, comunicată reprezentanţilor dumneavoastră prin Minuta din 25.05.2021 nu se va prelungi."

Cum pentru perioada controlată 2016 - 2020 reclamanta nu a făcut dovada că ar exista un alt tarif de depozitare aprobat de autoritatea administraţiei publice locale în această perioadă, echipa de control a stabilit că sumele sunt încasate necuvenit raportat la singurul tarif legal, respectiv cel stabilit în contractul de asociere, de 8,22$/tonă, acest tarif fiind reţinut de chiar Tribunalul Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 2885/2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, depusă chiar de reclamantă odată cu cererea de chemare în judecată, din care citează:

"În ceea ce priveşte tariful de depozitare a deşeurilor la B. provenite din Municipiul Bucureşti, acesta a fost stabilit prin dispoziţiile art. 4.1.2. din contractul de asociere până la concurenţa sumei de 8,22$/tonă..."

Mai mult, tariful stabilit prin HCGMB nr. 227/06.07.2021 a fost contestat de către reclamantă în cadrul dosarului nr. x/2022, ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, în primă fază procesuală acţiunea fiind respinsă.

De asemenea, conform sentinţei civile nr. 1757/25.11.2021 din dosar nr. x/2021 depusă la dosar, sentinţă ce a rămas definitivă, "Curtea va observa că de la momentul comunicării Notei de control şi până la data introducerii prezentei cereri au trecut 6 luni, interval în care reclamanta nu a probat formularea vreunui punct de vedere referitor la cele consemnate în Nota de control."

Cât priveşte "prelungirea contractului", menţionează că A. S.A. nu a prezentat echipei de control, la momentul finalizării concluziilor (25.05.2021) nici un alt act adiţional de prelungire a duratei Contractului nr. x/1999, încheiat după Actul adiţional nr. x/12.07.2019 prin care a fost prelungită cu un an durata acestui Contract.

La stabilirea celor două perioade de analiză a tarifelor practicate de către A. S.A., cu şi fără contract de delegare, echipa de control a avut în vedere răspunsul oficial nr. 1326/06.07.2020 al autorităţii contractante Primăria Municipiului Bucureşti transmis la A.N.R.S.C, respectiv "Conform prevederilor art. 2.1 din Contractul nr. x/1999 şi a Actului adiţional nr. x/12.07.2019, contractul ajunge la termen la data de 13.07.2020" şi "nu va mai fi prelungit", precum şi notificarea Primăriei Municipiului Bucureşti nr. 1078/05.06.2020 transmisă A. S.A., respectiv "vă notificăm faptul că Contractul nr. x/1999 nu va mai fi prelungit", inclusiv cu privire la neaplicarea prevederilor art. 2.1.2 din Contract invocate de A., respectiv "potrivit art. 1.203 din C. civ., clauza contractuală de la art. 2.1.2. prin care se prevede reînnoirea tacită a contractului este calificată ca fiind clauză neuzuală."

Aşadar, din aspectele de mai sus şi având în vedere documentele depuse în cauză, rezultă că nu sunt împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului contestat, nefiind îndeplinită condiţia existenţei cazului bine justificat.

Reţinerile instanţei cu privire la paguba iminentă sunt total eronate, reţinând în mod greşit că "iminenţa pagubei rezultă din caracterul executoriu din oficiu al actului, împotriva cărui pârâta poate lua oricând măsuri de executare silită, chiar dacă până la data prezentei nu a acţionat în acest sens", motivat de faptul A.N.R.S.C. nu poate demara procedura de executare silită împotriva notei de control întrucât în patrimoniul instituţiei nu s-a creat nicio pagubă, aceasta înregistrându-se în bugetul autorităţilor administraţiei publice locale menţionate în actul atacat.

În concluzie nu poate fi reţinută nici paguba iminentă.

În considerarea celor de mai sus, nu sunt îndeplinite cele două condiţii pentru suspendarea cauzei.

3.2. Prin recursul incident, reclamanta A. S.A. a solicitat admiterea recursului incident şi, în temeiul art. 15 alin. (2) raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 461 C. proc. civ., să se dispună înlăturarea din hotărâre a considerentelor privitoare la celelalte argumente invocate de societatea reclamantă în fundamentarea cazului bine justificat, reţinut de prima instanţă a nu fi circumscrise cazului bine justificat, şi înlocuirea acestora cu propriile considerente exprimând îndeplinirea, şi în privinţa acestora, a condiţiei cazului bine justificat, menţinând soluţia de suspendare a executării Notei de Control nr. x/25.11.2021 emisa de ANRSC. până la soluţionarea definitivă a cauzei, cuprinsă în dispozitivul hotărârii recurate.

Astfel, consideră că prima instanţă a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile Legii nr. 554/2004 în conturarea acelor elemente care se circumscriu cazului bine justificat pe care instanţa de contencios administrativ le poate analiza şi reţine în aplicarea dispoziţiilor art. 15 raportat la art. 14 din legea nr. 554/2004 - motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

ANRSC şi-a depăşit în mod grav atribuţiile legale, aceasta dispunând prin Nota de control emisă, restituirea unor sume exorbitante de către A. în favoarea unor terţe părţi, de la care nu au fost încasate niciodată aceste sume şi cărora nu le sunt, în niciun caz, datorate.

Aşa cum s-a arătat prin cererea de chemare în judecată, deşi prevederile legale permit ANRSC eventuala constatare a aplicării de către operator a unor preţuri, tarife şi taxe cu încălcarea dispoziţiilor legale, determinarea şi reţinerea faptului că există anumite sume încasate necuvenit ca urmare a unei atare practici, aceste prevederi legale nu îndrituiesc, însă, ANRSC să dispună efectiv obligarea opertorului economic la restituirea acestor sume şi cu atât mai puţin într-un anumit termen, fixat discreţionar de către ANRSC.

ANRSC nu este instanţă de judecată şi nu poate emite, în niciun caz, măsuri cum este cea de obligare a reclamantei de plată către Primăria Municipiului Bucureşti, Primăria Sectorului 1, Primăria Sectorului 5 sau orice altă autoritate publică locală, care, de altfel, nu pot fi puse în executare silită, pentru simplul motiv că pârâta nu are o astfel de prerogativă legală.

Această limitare a atribuţiilor A.N.R.S.C. rezultă inclusiv din analiza dispoziţiilor art. 43 alin. (7) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, greşit invocate de pârâta ANRSC în apărarea sa, potrivit cărora "(7) Preturile, tarifele şi taxele stabilite şi practicate cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi sunt nelegale, iar sumele încasate necuvenit şi constatate ca atare de către autorităţile de reglementare se restituie utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetele locale, după caz".

Din cuprinsul acestui text de lege rezultă că singura atribuţie a autorităţii de reglementare în această zonă este exclusiv aceea de a constata existenţa şi întinderea eventualelor sume ce ar fi fost încasate de operator prin aplicarea unor preturi, tarife şi taxe contrar dispoziţiilor legale, iar nu şi aceea de a dispune ea însăşi restituirea.

Parte din suma totală de 132.779.732,73 RON, la a cărei restituire a fost obligată recurenta-reclamantă de ANRSC prin Nota de control atacată este prescrisă extinctiv, fiind supusă termenului general de prescripţie extinctivă de 3 ani, întrucât nu este vorba despre o obligaţie de natură bugetară.

În condiţiile în care: (i) societatea reclamantă a încasat tariful de depozitare exclusiv de la operatorii serviciului de colectare şi transport deşeuri, în baza contractelor bilaterale de prestări servicii de depozitare deşeuri încheiate cu aceştia, depuse la dosar cu titlu de probă, şi în baza facturilor emise în temeiul acestor contracte şi (ii) nu a încasat nicio sumă de la autorităţile publice cu privire la care pârâta ANRSC a stabilit obligaţia de restituire a sumei de 132.779.732,73 RON, este evident că suntem cel mult în prezenţa unor simple raporturi contractuale între profesionişti, persoane juridice de drept privat, cu privire la care operează termenul general de prescripţie extinctiva de 3 ani, prevăzut de art. 2517 C. civ.

ANRSC nu a arătat care este, în concret, articolul din Contractul de asociere nr. x/14.07.1999 pe care 1-a avut în vedere când s-a raportat la pretinsul tarif de 8,22 USD/tonă. Din analiza Contractului nr. x/14.07.1999, rezultă că singurul articol în care este reglementat un tarif de 8,22 USD/t este art. 4.1.2, în conformitate cu care "Pentru perioada următoare de gestiune, corespunzătoare depozitarii unei cantităţi totale de 4,5 milioane de tone, tariful de depozitare pentru deşeurile livrate de Primărie este de 8,22 $/tonă".

Aşadar, conform acordului de voinţă al părţilor, exprimat în art. 4.1.2 din Contractul nr. x/14.07.1999, tariful de 8,22 USD/t se aplică doar până la momentul în care era atinsă depozitarea unei cantităţi totale de 4,5 milioane de tone, lucru care s-a întâmplat deja. Aşa cum rezultă din Autorizaţia Integrată de Mediu (AIM) nr. 25/2018, revizuită la data de 27.08.2020, depusă la dosar cu titlu de probă, în prezent, în cadrul B., recurenta-reclamantă a trecut la exploatarea celulelor 6-8, Depozitul având o capacitate proiectată totală de 11.500.000 mc şi o capacitate de depozitare încă disponibilă de aprox. 5.000.000 mc.

Or, în condiţiile în care capacitatea de 4,5 milioane de tone deşeuri depozitate în cadrul B. a fost deja atinsă, nu mai sunt incidente dispoziţiile art. 4.1.2 din contractul nr. x/14.07.1999, care au instituit un tarif de 8,22 USD/t exclusiv până la atingerea respectivei cantităţi.

În realitate, pârâta ANRSC a ignorat faptul că, la depăşirea cantităţii depozitate de 4,5 milioane tone, devin, în realitate, incidente dispoziţiile art. 4.1.3 din contractul nr. x/14.07.1999, în conformitate cu care:

"Pentru livrări suplimentare, în cazul în care capacitatea finală a depozitului le va permite, peste cantitatea totală de 4,5 milioane de tone, părţile vor negocia un nou tarif de depozitare".

Stabilirea unui nou tarif de depozitare, în condiţiile în care a fost depăşită cantitatea de 4,5 milioane tone aduse la depozitare este tocmai ceea ce recurenta-reclamantă a solicitat prin cererea de majorare tarif, care a fost soluţionată de CGMB, parţial, prin HCGMB nr. 227/06.07.2021.

Astfel fiind, chiar luând în considerare doar tariful de depozitare menţionat prin HCGMB nr. 227/06.07.2021 şi raportându-1 la cantitatea de deşeuri avută în vedere prin Nota de control, se ajunge la concluzia potrivit căreia A. nu doar că nu ar trebui să restituie nicio sumă de bani, ci să recupereze o diferenţă de 1.669.432 RON.

Aceeaşi autoritate, PMB, a aprobat, în lumina clauzelor Contractului nr. x/1999 (art. 5.2.3), coroborate cu prevederile art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 349/2005, incidente în perioada analizată ["depozitarea deşeurilor (...) este permisă numai dacă deşeurile sunt supuse în prealabil unor operaţii de tratare fezabile tehnic şi care contribuie la îndeplinirea obiectivelor stabilite în prezenta hotărâre"], construirea de către A. a staţiei de sortare de la Vidra, necesară în contextul obligaţiei legale de tratare a deşeurilor anterior depozitării, ceea ce împiedică concluzia potrivit căreia această activitate de sortare/tratare a deşeurilor ar fi fost realizată fără drept de către A. în perioada analizată. În acest sens, a redepus la dosar la termenul de judecată din 13.01.2023, adresa PMB nr. x/01.04.2011, în baza căreia a fost realizată, operată şi licenţiată staţia de sortare a deşeurilor de la B., potrivit celor expuse în cererea de chemare în judecată.

Aşadar, în condiţiile în care este evidentă deţinerea unui titlu pentru activităţile de sortare şi tratare a deşeurilor, este pe deplin justificată îndoiala serioasă asupra legalităţii notei de control care pretinde contrariul, respectiv a fi fost prestate în mod nelegal aceste activităţi şi nelegal încasat tariful corespunzător pentru prestarea acestora.

Consideră că toate aceste elemente sunt de natură ca, prin prisma unei analize sumare, a pipăirii fondului specific procedurii urmate, să susţină îndoiala serioasă asupra legalităţii notei de control, fiind întemeiată solicitarea reclamantei de înlăturare a considerentelor contrare ale primei instanţe şi înlocuire a acestora cu considerentele instanţei de recurs în sensul îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat şi cu privire la acestea.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului incident, aşa cum a fost formulat.

4. Apărările formulate în cauză.

Reclamanta A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat constatarea nulităţii recursului principal şi în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 iunie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 20 septembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate şi a normelor de drept incidente cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul principal este fondat şi va fi admis, iar recursul incident este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Notei de Control nr. x/25.11.2021 întocmite de ANRSC, precum şi suspendarea executării acesteia până la soluţionarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prima instanţă a admis cererea de suspendare a executării Notei de Control nr. x/25.11.2021 emisă de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, până la soluţionarea definitivă a cauzei, reţinând în esenţă că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că aceasta se întemeiază pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă a invocat în esenţă drept motive ce pot înlătura îndeplinirea condiţiei existenţei unui caz bine justificat, faptul că în mod greşit a reţinut prima instanţă că perioada de control a fost prelungită succesiv în considerarea acţiunilor Primăriei Municipiului Bucureşti ori a actelor emise de CGMB în perioada mai- noiembrie 2021, de natură a demonstra prelungirea contractului de asociere. Or, cât priveşte "prelungirea contractului", recurenta-pârâtă susţine că reclamanta A. S.A. nu a prezentat echipei de control, la momentul finalizării concluziilor (25.05.2021) niciun act adiţional de prelungire a duratei contractului nr. x/1999, încheiat după Actul adiţional nr. x/12.07.2019 prin care a fost prelungită durata acestui contract cu un an.

Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut că, ANRSC şi-a depăşit în mod grav atribuţiile legale, aceasta dispunând prin Nota de control emisă, restituirea unor sume exorbitante de către A. în favoarea unor terţe părţi, de la care nu au fost încasate niciodată aceste sume şi cărora nu le sunt, în niciun caz, datorate, aspect în raport de care consideră că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării măsurilor dispuse prin actul contestat.

În esenţă, chestiunea supusă analizei şi asupra căreia părţile au opinii contrare, vizează îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, necesare pentru suspendarea executării măsurilor dispuse prin actul contestat, context în care motivele de recurs formulate de părţile litigante vor fi analizate împreună.

Prin nota de control încheiată la data de 25.11.2021, înregistrată la Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Servicii Comunitare de Utilităţi Publice sub nr. x/25.11.2021, s-a reţinut că:

"5.4. A. S.A. a practicat pe toată durata de derulare a contractului de asociere nr. x/09.07.1999 (înregistrat la Primăria Municipiului Bucureşti sub nr. x/14.07.1999) şi după încetarea acestuia, tarife neaprobate pentru activităţile desfăşurate la B., caz în care devin aplicabile dispoziţiile art. 43 alin. (7) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora Preţurile, tarifele şi taxele stabilite şi practicate cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi sunt stabilite nelegal, iar sumele încasate necuvenit şi constatate ca atare de către autorităţile de reglementare se restituie utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetul local, după caz.

5.5. A. S.A. a încasat, în perioada 2016-2020, din practicarea tarifelor nelegale pentru depozitarea, tratarea şi sortarea deşeurilor la B., sume necuvenite în cuantum de 132.779.732,73 RON, din care 98.637.384,91 RON sume necuvenite rezultate din practicarea, în perioada 2016-13.07.2020, a unor tarife de depozitare mai mari decât tariful Contractului de asociere nr. x/09.07.1999 (înregistrat la Primăria Municipiului Bucureşti sub nr. x/14.07.1999) de 8,22 USD/tonă, fără TVA, 20.924.622,20 RON seme nelegale din practicarea, în perioada 13.07.2020 - decembrie 2020, de tarife de depozitare neaprobate care nu fac obiectul unui contract de delegare, 12.166.159,63 RON sume nelegale din practicarea unor tarife de tratare neaprobate care nu fac obiectul vreunui contract de delegare şi 1.051.565,99 RON sume nelegale din practicarea unor tarife de sortare neaprobate care nu fac obiectul vreunui contract de delegare."

În continuare, în nota de control s-au dispus măsuri cu termen imediat după cum urmează:

- Cu privire la activitatea de depozitare: A. S.A. va presta activitatea de depozitare a deşeurilor provenite din municipiul Bucureşti numai pe bază de contract de delegare încheiat cu municipiul Bucureşti, cu respectarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice; A. S.A. va presta activitatea de depozitare a deşeurilor provenite din alte unităţi administrativ-teritoriale decât municipiul Bucureşti numai pe bază de contract de delegare atribuit de către unitatea administrativ-teritorială în parte sau în comun, prin intermediul asociaţiei de dezvoltare intercomunitară din care fac parte, cu respectarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice;

- Cu privire la activitatea de tratare a deşeurilor: A. S.A. va presta activitatea de tratare a deşeurilor provenite din municipiul Bucureşti numai în baza unui contract de delegare încheiat cu municipiul Bucureşti, cu respectarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice; A. S.A. va presta activitatea de tratare a deşeurilor provenite din alte unităţi administrativ-teritoriale decât municipiul Bucureşti numai pe bază de contract de delegare atribuit de către unitatea administrativ-teritorială în parte sau în comun, prin intermediul asociaţiei de dezvoltare intercomunitară din care fac parte, cu respectarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice;

- Cu privire la activitatea de sortare a deşeurilor: A. S.A. va presta activitatea de sortare a deşeurilor provenite din municipiul Bucureşti numai în baza unui contract de delegare încheiat cu municipiul Bucureşti, cu respectarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice; A. S.A. va presta activitatea de sortare a deşeurilor provenite din alte unităţi administrativ-teritoriale decât municipiul Bucureşti numai pe bază de contract de delegare atribuit de către unitatea administrativ-teritorială în parte sau în comun, prin intermediul asociaţiei de dezvoltare intercomunitară din care fac parte, cu respectarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice.

Aceste măsuri au fost dispuse în temeiul prevederilor art. 22 alin. (2) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor conform cărora:

"(2) Operatorii îşi pot desfăşura activitatea pe baza licenţei eliberate de A.N.R.S.C. şi a contractului de delegare a gestiunii."

Din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanţei de contencios administrativ, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Deci, cu alte cuvinte, executarea unui act administrativ va putea fi suspendată numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, definită ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Or, cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Este adevărat că tot în practica instanţei supreme s-a statuat că aparenţa de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularităţii procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă unor motive ce ţin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanţială a actului supus evaluării.

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa de fond trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute de dispoziţiile menţionate, având în vedere că suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepţională, îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului.

Or, în cazul de faţă, la data de 25.05.2021, recurentei-reclamante i-a fost prezentat proiectul notei de control, în vederea luării la cunoştinţă şi formulării de eventuale obiecţiuni, iar în perioada mai- noiembrie 2021 (aspecte rezultate din adresa nr. x/13.10.2021 - dosar fond) recurenta-reclamantă a formulat mai multe solicitări de prelungire a perioadei de control pentru formularea obiecţiunilor, solicitări fundamentate de reclamantă pe o serie de evenimente, date şi documente intervenite în acea perioadă, respectiv întâlniri de lucru cu reprezentanţii PMB ce au ca subiect "tarifele practicate de operatorul A. S.A. începând cu anul 2016 şi până în prezent", iar la ultima întâlnire din data de 07.10.2021 reprezentanţii PMB i-au comunicat faptul că în termen de 30 de zile se va convoca o şedinţă CGMB pentru a aproba majorarea tarifului de depozitare a deşeurilor la B. potrivit solicitărilor de majorare formulate de societate prin adresa nr. x/13.09.2021.

Faptul că, prin adresa nr. x/14.10.2021 entitatea pârâtă a răspuns adresei nr. x/13.10.2021 în sensul că perioada de control prevăzută în Mandatul de Control nr. x/07.12.2020 s-a prelungit până la data de 30.11.2021 în vederea formulării de eventuale obiecţiuni nu poate fi interpretat decât în acest sens, context în care, Înalta Curte constată că în mod greşit a reţinut prima instanţă că autoritatea pârâtă ar fi manifestat o conduită contradictorie, "câtă vreme a încuviinţat ca atare cererile reclamantei şi a acordat prelungirea perioadei de control . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .de natură a demonstra, prelungirea contractului de asociere".

Înalta Curte constată pe de o parte că, recurenta-reclamantă a solicitat prelungirea perioadei de control în vederea depunerii de eventuale obiecţiuni cu privire la nota de control, iar pe de altă parte că întâlnirile de lucru cu reprezentanţii PMB au avut ca subiect "tarifele practicate de operatorul A. S.A. începând cu anul 2016 şi până în prezent", nu şi prelungirea contractului de asociere.

Într-adevăr, în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din 13.01.2023, recurenta-reclamantă a depus la dosar adresa PMB nr. x/01.04.2011, în care se menţionează că:

"în conformitate cu Contractul nr. x/14.07.1999, încheiat iniţial între Primăria Generală a Municipiului Bucureşti şi S.C. C. S.A. şi ulterior între Primăria Generală a Municipiului Bucureşti şi S.C. A. S.R.L., având ca obiect proiectarea, construirea şi exploatarea unui depozit controlat de deşeuri solide urbane în comuna Vidra, sat Sinteşti, judeţul Ilfov; S.C. A. S.R.L., în calitate de gestionar al depozitului ecologic de deşeuri solide urbane şi industriale asimilabile Vidra, poate presta următoarele activităţi: proiectarea construirea şi exploatarea unui depozit controlat de deşeuri municipale, sortarea deşeurilor municipale, depozitarea controlată a deşeurilor municipale, organizarea prelucrării, neutralizării şi valorificării materiale şi energetice a deşeurilor", însă această adresă atestă o situaţie de fapt şi nu poate fi interpretată în sensul că dovedeşte prelungirea contractului de asociere.

Aşa fiind, în mod greşit a reţinut prima instanţă că, "contextul în care a fost emisă nota de control este de natură a contura, o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului contestat, suficientă pentru a se reţine existenţa unui caz bine justificat în sensul legii la nivel de aparenţă", atât timp cât, îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

De asemenea, Înalta Curte constată că, recurenta-reclamantă invocă aspecte ce ţin de fondul cauzei, respectiv că: «din analiza dispoziţiilor art. 43 alin. (7) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, potrivit cărora:

"(7) Preturile, tarifele şi taxele stabilite şi practicate cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi sunt nelegale, iar sumele încasate necuvenit şi constatate ca atare de către autorităţile de reglementare se restituie utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetele locale, după caz" rezultă o limitare a atribuţiilor A.N.R.S.C., iar singura atribuţie a autorităţii de reglementare în această zonă este exclusiv aceea de a constata existenţa şi întinderea eventualelor sume ce ar fi fost încasate de operator prin aplicarea unor preturi, tarife şi taxe contrar dispoziţiilor legale, nu şi aceea de a dispune ea însăşi restituirea», context în care aceste critici vor fi respinse.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că motivele de recurs referitoare la neîndeplinirea condiţiei existenţei unui caz bine justificat sunt întemeiate şi vor fi admise.

Câtă vreme dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 impun îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii, neîndeplinirea uneia dintre condiţii fiind suficientă pentru respingerea cererii de suspendare, Înalta Curte nu va mai analiza cea de-a doua condiţie, a prevenirii unei pagubei iminente şi va înlătura concluziile primei instanţă conform cărora, executarea actului contestat este de natură să producă reclamantei un prejudiciu viitor sigur şi previzibil, câtă vreme restituirea sumei de 132.779.732,73 RON este comparabilă cu cifra de afaceri înregistrată de societate la nivelul ultimului exerciţiu financiar.

În concluzie, Înalta Curte constată că argumentele expuse de recurenta-pârâtă în recurs sunt în măsură să atragă casarea hotărârii de fond, deoarece a fost motivată cu greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente în cauză.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru considerentele expuse mai sus, fiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va admite recursul principal declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, va casa sentinţa recurată şi rejudecând va respinge cererea de chemare în judecată formulate de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, ca neîntemeiată.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ. va obliga reclamanta la plata sumei de 100 RON cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, către pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul principal declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice împotriva încheierii de şedinţă din 3 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulate de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, ca neîntemeiată.

Obligă reclamanta la plata sumei de 100 RON cu titlul cheltuieli de judecată către pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice.

Respinge recursul incident declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva încheierii de şedinţă din 3 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.