Appeal against ineligibility of project management costs under EU-funded program dismissed, upholding administrative sanction.

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 24.04.2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Centrul Naţional de Dezvoltarea a Învăţământului Profesional şi Tehnic - Organismul Intermediar POSDRU şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, anularea răspunsului la contestaţie nr. 6885/02.08.2016 emis de către CNDIPT-OIPOSDRU cu privire la contestaţia formulata împotriva scrisorii standard de informare nr. x/02.02.2016; anularea scrisorii standard de informare nr. x/02.02.2016 emisă de către parata CNDIPT-OIPOSDRU; constatarea eligibilităţii sumei de 14.207 RON aferenta salariilor şi contribuţiilor aferente expertului B. - expert implementare; obligarea pârâtei, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea prezentului litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 543/12.02.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016 s-a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fonduri Europene, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Centrul Naţional de Dezvoltarea a Învăţământului Profesional şi Tehnic - Organismul Intermediar POSDRU, fiind anulat răspunsul la contestaţie nr. 6885/2.08.2016 emis de către CNDIPT - OIPOSDRU, precum şi scrisoarea standard de informare nr. x/2.02.2016 emisă de CNDIPT - OIPOSDRU.

Prin Decizia nr. 1983/30.03.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016 s-a dispus casarea sentinţei civile nr. 543/12.02.2018 precum şi încheierea din 15.01.2018 prin care prima instanta a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, cauza fiind trimisă spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată la data de 28.06.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016*.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 73 din data de 18 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, actual Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, invocată de pârât prin întâmpinare; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fonduri Europene, actual Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins cererea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 73 din data de 18 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea primului motiv de recurs, recurenta-reclamantă susţine că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti - caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. - având în vedere că prin motivarea oferită de către instanţa de rejudecare, aceasta înlocuieşte practic motivarea actului administrativ ce era în sarcina pârâtului a o face, identificând argumente proprii în motivarea soluţiei adoptate de către pârât, argumente pe care pârâtul nu le-a invocat în actul administrativ contestat.

Având în vedere că, motivarea actului administrativ în soluţia pronunţată în contestaţia promovată pe cale administrativă, este inadmisibilă, cu atât mai mult nu este admisibilă intervenţia instanţei în a oferi o motivare actului administrativ nemotivat, o atare conduită depăşind atribuţiile judecătorului prevăzute de art. 22 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că motivarea instanţei este contradictorie în condiţiile în care pe de o parte a reţinut că expertul desfăşura "activităţi de informare a managerului de proiect" şi ulterior a revenit şi a susţinut că activităţile sale se încadrează în Activitatea Al Management de proiect. Or, este evident că întrucât o persoană care informează un manager de proiect nu poate ea însăşi să desfăşoare activitatea de management de proiect.

Prin cel de-al treilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că instanţa de fond s-a pronunţat cu încălcarea normelor de drept material, - dispoziţiile art. 3.2. din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale pe anul 2013, potrivit cărora, echipa de management, respectiv activitatea de management are ca obiectiv coordonarea proiectului (managementul de proiect) iar echipa de implementare are ca obiectiv realizarea efectiv a livrabilelor proiectului (echipa de implementare). Managementul proiectului trebuie să acopere cel puţin următoarele domenii/funcţiuni:

- coordonarea generală a proiectului;

- coordonarea financiară a proiectului (înregistrări contabile, raportări financiare);

- realizarea achiziţiilor aferente proiectului.

Or, în speţa de faţă expertul de implementare nu a derulat activităţi specific activităţii de management al activităţii de implementare a acestuia cu realizarea corelativă a livrabilelor stabilite în sarcina sa. Cu toate acestea, fără a analiza în fapt contribuţia poziţiei de expert implementare la derularea proiectului, instanţa a aplicat o interpretare mecanică, fără a lua în analiză întregul context şi cadrul procedural aplicabil POSDRU 2007-2013 şi nici fişa de post a expertului implementare.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-pârâtă Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 05 apilie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Analizând sentinţa atacată prin prisma cadrului legal incident speţei deduse judecăţii, precum şi prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea răspunsului la contestaţia nr. 6885/02.08.2016 emis de către CNDIPT-OIPOSDRU cu privire la contestaţia formulată împotriva scrisorii standard de informare nr. x/02.02.2016; anularea scrisorii standard de informare nr. x/02.02.2016 emisă de către pârâta CNDIPT-OIPOSDRU; constatarea eligibilităţii sumei de 14.207 RON aferentă salariilor şi contribuţiilor aferente expertului B. - expert implementare; obligarea pârâtei, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea prezentului litigiu.

Prima instanţă a respins cererea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că atât timp cât în Fişele de pontaj întocmite în lunile mai- august 2015, activitatea expertului B. a fost încadrată de către reclamantă în activităţile A 2 şi A 4, deşi acţiunile concrete desfăşurate de expert în tot acest interval de timp nu au avut ca obiect informarea publicului larg, desfăşurarea unor activităţi de publicitate a acestui proiect şi nici prestarea unor servicii de consiliere, instanţa a reţinut că în mod legal pârâtul a constatat că suma de 14.207 RON este o cheltuială neeligibilă, efectuată de reclamantă cu nerespectarea prevederilor din Ghidul Solicitantului Condiţii generale 2013, subcapitolul 3.2 şi a dispoziţiilor art. 4 din Contractul de finanţare x.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, prin primul motiv de recurs, recurenta-reclamantă susţine că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti - caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. - având în vedere că prin motivarea oferită de către instanţa de rejudecare, aceasta înlocuieşte practic motivarea actului administrativ ce era în sarcina pârâtului a o face, identificând argumente proprii în motivarea soluţiei adoptate de către pârât, argumente pe care pârâtul nu le-a invocat în actul administrativ contestat.

Prin sintagma "instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti" se înţelege incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera activităţii executive sau legislative, aşa cum a fost consacrată de Constituţie sau de o lege organică, instanţa judecătorească săvârşind acte care intră în atribuţiile unor organe aparţinând altei autorităţi constituite în stat, decât cea judecătorească.

Acest motiv de casare vizează încălcarea unor atribuţii constituţionale recunoscute într-un anumit moment legislativ diferitelor autorităţi statale. Altfel spus, excesul de putere atinge principiul separaţiei puterilor în stat. Instanţa săvârşeşte un exces de putere în una din următoarele forme: îndeplineşte un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face; consfinţeşte, cu valoare legală, texte abrogate; contestă puterea legală a unor texte; aplică o lege adoptată înainte de intrarea ei în vigoare; se pronunţă pe cale de dispoziţii generale.

Analizând conţinutul sentinţei recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa de fond a examinat cererea dedusă judecăţii şi s-a pronunţat în conformitate cu normele legale incidente speţei, fără a depăşi limitele şi atribuţiile conferite de acestea. Faptul că instanţa a analizat cererea prin raportare la normele legale aplicabile nu poate fi interpretată ca o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că motivarea instanţei este contradictorie în condiţiile în care pe de o parte a reţinut că expertul desfăşura "activităţi de informare a managerului de proiect" şi ulterior a revenit şi a susţinut că activităţile sale se încadrează în Activitatea Al Management de proiect. Or, este evident că întrucât o persoană care informează un manager de proiect nu poate ea însăşi să desfăşoare activitatea de management de proiect.

Potrivit textului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

În literatura de specialitate s-a precizat că, deşi la punctul 6 ar fi vorba de trei motive distincte, în realitate este vorba despre ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare, şi anume nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificate şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Un atare motiv de casare se justifică prin faptul că, în lipsa oricăror considerente, a unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, nu se poate aprecia dacă soluţia adoptată este sau nu rezultatul cercetării fondului cauzei.

În speţă, recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea de fond cuprinde motive contradictorii referitor la încadrarea activităţii desfăşurate de expertul B..

Sub acest aspect, Înalta Curte observând textul art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., din care se desprinde necesitatea arătării motivelor de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei, precum şi a celor pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, constată că nu poate fi asimilat acestui caz de casare faptul că prima instanţă a reţinut că "responsabilităţile şi sarcinile expertului B., astfel cum au fost descrise în Rapoartele de activitate pe lunile iunie- august 2015 şi în Fişa postului întocmită la 30. 05.2014, au caracter diferit faţă de specificul Activităţii A 2 Informare şi publicitate şi a Activităţii A4", atât timp cât "motivele contradictorii" trebuie să rezulte din modul în care instanţa de fond a prezentat raţionamentul logico-juridic al hotărârii pronunţate nu din interpretarea dată de recurenta-reclamantă conţinutului contractului individual de muncă nr. x/2014 încheiat între societatea reclamantă şi expertul B., în baza căruia a prestat o activitate corespunzătoare de expert implementare în cadrul proiectului "Performanţa pentru angajaţi" în baza contractului de finanţare x.

Concluzionând, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, ea constituind astfel o garanţie pentru părţile din proces în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi, de altfel, singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, include, printre altele, dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt (a se vedea hot. CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c. României şi hot. CEDO din 15.03.2007 în cauza Gheorghe c. României).

Circumstanţiind aspectele de ordin teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a făcut o justă analiză a susţinerilor părţilor şi a răspuns argumentelor acestora, expunând în mod logic şi gradual considerentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Astfel, este de observat că motivarea hotărârii atacate este clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, sub acest aspect Înalta Curte constatând că, în realitate, susţinerile recurentului-reclamant referitoare la analizarea de către prima instanţă a deciziei de sancţionare prin raportare la dispoziţiile legale incidente, reflectă dezacordul părţii în privinţa argumentelor ce au stat la baza soluţiei pronunţate de prima instanţă, fără a susţine motivul de casare invocat.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu este fondat. Împrejurarea că recurentul-reclamant nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe, nu poate conduce la incidenţa motivului de nelegalitate referitor la nemotivarea hotărârii ori la existenţa unor motive contradictorii, deoarece această ipoteză nu se verifică în speţă, nefiind identificate motivele pretins a fi contradictorii, pe care le-ar conţine hotărârea atacată.

De altfel, se constată că prin argumentele aduse de către recurenta-reclamantă pe această cale s-ar putea reţine că partea a invocat, de fapt, o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente, aspecte ce vor fi verificate şi analizate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., însă ipoteza că hotărârea recurată ar fi conţine motive contradictorii nu poate fi primită.

Prin cel de-al treilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că instanţa de fond s-a pronunţat cu încălcarea normelor de drept material, - dispoziţiile art. 3.2. din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale pe anul 2013, având în vedere că expertul de implementare nu a derulat activităţi specific activităţii de management al activităţii de implementare a acestuia cu realizarea corelativă a livrabilelor stabilite în sarcina sa. Cu toate acestea, fără a analiza în fapt contribuţia poziţiei de expert implementare la derularea proiectului, instanţa a aplicat o interpretare mecanică, fără a lua în analiză întregul context şi cadrul procedural aplicabil POSDRU 2007-2013 şi nici fişa de post a expertului implementare.

Procedând la verificarea sentinţei de fond şi din perspectiva criticilor recurentei-reclamante subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Dispoziţiile art. 3.2. din ghidul solicitantului condiţii generale pe anul 2013 referitoare la echipa de management şi de implementare a proiectului, menţionează că, "structura organizaţională a proiectului cuprinde atât rolurile care au ca obiectiv coordonarea proiectului (managementul de proiect), cât şi pe cele care vor realiza efectiv livrabilele proiectului (echipa de implementare).

Managementul proiectului trebuie să acopere cel puţin următoarele domenii/funcţiuni:

- coordonarea generală a proiectului;

- coordonarea financiară a proiectului (înregistrări contabile, raportări financiare);

- realizarea achiziţiilor aferente proiectului.

Managementul proiectului poate fi externalizat (subcontractat) de către beneficiar. În situaţia în care solicitantul intenţionează să externalizeze (subcontracteze) servicii de management al proiectului, după semnarea contractului de finanţare, acesta va prezenta în cererea de finanţare:

- cerinţele minime (experienţa similară, expertiză etc.) pe care solicitantul le va cere prin documentaţia de achiziţie a serviciilor de management al proiectului;

- activităţile de management al proiectului ce vor face obiectul contractului de servicii de management al proiectului;

- modul în care solicitantul şi persoanele angajate ale acestuia vor asigura verificarea/monitorizarea activităţii contractorului care va furniza servicii de management al proiectului.

Cheltuielile aferente managementului de proiect, cuprinse la capitolul bugetar "Resurse umane" (cheltuieli aferente echipei de management) sau la capitolul bugetar "Alte tipuri de costuri" (cheltuieli aferente externalizării managementului de proiect) se vor încadra într-un procent din valoarea eligibilă a proiectului, care este stabilit în Ghidul Solicitantului - Condiţii Specifice."

Din contractul individual de muncă nr. x/30.05.2014 rezultă că dl. B. a fost angajat pentru "prestarea muncii corespunzătoare funcţiei de Expert implementare în cadrul proiectului Performanţă pentru angajaţi finanţat prin Fondul Social European România, în baza contractului de finanţare x, în condiţiile convenite prin prezentul contract şi plata salariului".

Din Fişa postului rezultă că dl. B. a avut următoarele responsabilităţi:

- participă la discuţii cu reprezentanţii OI/AMPOSDRU;

- supervizează procesele de management şi monitorizare a activităţilor;

- răspunde pentru probleme legate de raportarea tehnico-financiară întâmpinate de beneficiar;

- asistă după caz partenerii proiectului în probleme legate de operaţionalizarea şi administrarea proiectului;

- analizează şi informează managerul de proiect asupra oricăror aspecte de execuţie a proiectului ce pot conduce la apariţia unor riscuri şi probleme;

- întocmeşte, gestionează şi menţine actualizat registrul de riscuri al proiectului;

- gestionează derularea activităţilor;

- participă la documentarea modificărilor apărute la nivelul proiectului care impun iniţierea unor notificări şi acte adiţionale;

- participă la realizarea Raportului tehnico-financiar şi a altor documente aferente rambursărilor, după caz;

- derulează activităţile la sediul beneficiarului şi pe teren la solicitarea acestuia conform cerinţelor şi prevederilor proiectului;

- îndeplineşte şi alte sarcini repartizate în funcţie de solicitări.

În cadrul raportului de monitorizare a proiectului se menţionează că "obiectivul general al proiectului îl constituie dezvoltarea capitalului uman prin creşterea nivelului de competenţe profesionale ale grupului ţintă - angajaţi în cele opt regiuni de implementare ale proiectului şi, de asemenea se notează cu:

A1 Activităţi de management - activitate în care vor fi implicaţi toţi partenerii prin echipa de management desemnată. Vor fi derulate activităţi de planificare, monitorizare, gestiunea riscurilor şi a schimbărilor, raportare, asigurarea calităţii, urmărirea costurilor şi a încadrării în bugete, evaluarea şi finalizare.

A2 Informare şi publicitate - activitate în care vor fi implicaţi toţi partenerii, în cadrul căreia vor fi derulate acţiuni pentru asigurarea informării corespunzătoare a publicului larg privind desfăşurarea proiectului şi promovarea activităţilor derulate în cadrul proiectului.

A4 Furnizarea serviciilor de consiliere pentru grupul ţintă. În cadrul acestei activităţi grupul ţintă format din 3600 de persoane vor beneficia de servicii de consiliere în vederea orientării profesionale, prin oferirea de materiale suport, prin schimb de experienţă şi bune practici.

În raportul lunar de activitate iunie 2015 aferent expertului B. se prezintă activitatea prestată după cum urmează:

A2 - informare şi publicitate: participă la discuţii cu reprezentanţii OI/AMPOSDRU; analizează procesele de management şi monitorizare a activităţilor. Activitate prestată - întocmire raport monitorizare.

A4 - furnizarea serviciilor de consiliere pentru grupul ţintă: răspunde pentru probleme legate de raportarea tehnico-financiară întâmpinate de beneficiar; asistă după caz partenerii proiectului în problemele legate de operaţionalizarea şi administrarea proiectului; analizează şi informează managerul de proiect asupra oricăror aspecte de execuţie a proiectului ce pot conduce la apariţia unor riscuri şi probleme; întocmeşte, gestionează şi menţine actualizat registrul de riscuri al proiectului; participă la documentarea modificărilor apărute la nivelul proiectului care impun iniţierea unor notificări şi acte adiţionale; participă la realizarea Raportului tehnico-financiar şi a altor documente aferente rambursărilor, după caz; derulează activităţile la sediul beneficiarului şi pe teren la solicitarea acestuia conform cerinţelor şi prevederilor proiectului; îndeplineşte şi alte sarcini repartizate în funcţie de solicitări.

În acest context, Înalta Curte constată că, în mod corect a reţinut prima instanţă că, deşi în Fişele de pontaj întocmite în lunile mai- august 2015, activitatea expertului B. a fost încadrată de către recurenta-reclamantă în activităţile A 2 şi A 4, acţiunile concrete desfăşurate de expert în tot acest interval de timp nu au avut ca obiect informarea publicului larg, desfăşurarea unor activităţi de publicitate a acestui proiect şi nici prestarea unor servicii de consiliere, ci activităţile derulate de acesta sunt aferente activităţii A1.

Concluzionând, Înalta Curte, având în vedere că în mod corect prima instanţă a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 4 din Contractul de finanţare x, precum şi a prevederilor din Ghidul Solicitantului Condiţii generale 2013, subcapitolul 3.2., constată că hotărârea a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 73 din 18 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.