Judicial seniority calculation for early retirement: exclusion of non-magistracy roles and military service prior to judicial appointment

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul contestaţiei

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 2 mai 2023 sub nr. x/2023, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 1046 din data de 6 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători (prin care s-a respins cererea contestatorului de eliberare din funcţie prin pensionare, începând cu data de 03.05.2023), precum şi obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la adoptarea unei hotărâri prin care să admită cererea de pensionare.

În motivarea contestaţiei întemeiate pe dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, s-a arătat că prin cererea înregistrată sub nr. x/2022, aşa cum a fost ulterior modificată, contestatorul a solicitat, în temeiul art. 82 din Legea nr. 304/2004, eliberarea sa din funcţia de judecător prin pensionare începând cu data de 03.05.2023. În dovedirea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru eliberarea din funcţie prin pensionare, contestatorul a învederat că a ataşat cererii decizia nr. 385566/29.09.2022, eliberată de Casa judeţeană de pensii 161 Dolj şi copia carnetului de muncă.

În opinia contestatorului, hotărârea intimatului, prin care acesta a respins cererea reţinând că nu au fost îndeplinite condiţiile de vechime, este nelegală şi netemeinică întrucât în mod eronat CSM s-a raportat la perioada în care contestatorul a îndeplinit funcţia de coordonator de asigurări.

Printr-un alt set de argumente, contestatorul a arătat că, în privinţa perioadei în care a efectuat stagiul militar obligatoriu, nu a fost avută în vedere existenţa Deciziei nr. 1450/27.06.2022 a Tribunalului Vâlcea, hotărâre prin care s-a stabilit că perioada în discuţie constituie vechime în funcţia pe care o ocupa la momentul încorporării.

Referitor la perioada în care a exercitat funcţia de inspector de specialitate, contestatorul a arătat că prin Hotărârea nr. 459/16.04.2021 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, analizând o situaţie apreciată de contestator ca fiind identică cu a sa, intimatul a stabilit că perioada în care magistratul a îndeplinit funcţia de inspector de specialitate poate fi avută în vedere la calcularea vechimii prevăzute de art. 82 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, motiv pentru care, pentru identitate de raţiune, intimatul ar fi trebuit să pronunţe o hotărâre identică şi în privinţa contestatorului, în sensul admiterii cererii de pensionare.

A mai arătat contestatorul că potrivit Decretului nr. 546/1972 şi Adeverinţei nr. x/26.10.2015, perioada în care a îndeplinit funcţia de inspector de specialitate în cadrul Consiliului Judeţean Dolj este asimilată vechimii în funcţia de consilier juridic. În acest sens, contestatorul a făcut trimitere la expunerea de motive a decretului sus menţionat, prin care s-a reţinut că în aparatul organelor puterii şi administraţiei de stat funcţionau unii salariaţi încadraţi în alte compartimente decât cele juridice, care însă, prin natura muncii lor, desfăşurau o activitate pentru care se cerea o temeinică pregătire juridică. Prin decret s-a prevăzut că perioada de activitate a absolvenţilor facultăţilor de drept, în funcţii pentru care indicatoarele de studii şi vechime prevedeau condiţia studiilor superioare juridice, se consideră vechime în munca juridică.

Nu în ultimul rând, contestatorul a făcut trimitere şi la dispoziţiile art. 2 din Decretul nr. 546/1972 şi a concluzionat că ar fi evidentă intenţia legiuitorului de a asimila vechimea în funcţiile pentru care indicatoarele de studii şi vechime prevăd condiţia studiilor superioare juridice cu vechimea în funcţia de consilier juridic sau jurisconsult.

1.2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală şi temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale incidente în materie.

Intimatul a susţinut, în esenţă, că la soluţionarea cererii de eliberare din funcţie, prin pensionare, nu au putut fi valorificate perioadele în care contestatorul a exercitat funcţia de inspector de specialitate, a efectuat stagiul militar şi a îndeplinit funcţia de coordonator asigurări, întrucât dispoziţiile legale în vigoare la data formulării cererii de eliberare din funcţie prevedeau expres şi limitativ funcţiile utile pentru acordarea pensiei de serviciu.

Or, în opinia intimatului, în raport de parcursul profesional al contestatorului, acesta nu a exercitat, în toată perioada de referinţă, una dintre aceste funcţii, nefiind îndeplinită condiţia de vechime impusă de lege, din perspectiva aplicării în timp a cadrului normativ cuprins în Legea nr. 92/1992 şi în Legea nr. 303/2004.

În acest sens, intimatul a arătat că deschiderea dreptului la pensie este guvernată de principiul tempus regit actum, până la momentul pensionării putându-se succeda mai multe reglementări care stabilesc condiţii de pensionare diferite, relevantă fiind însă doar cea aplicabilă la momentul acordării acestui drept.

În opinia intimatului, premisa aplicării art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care acorda beneficiul păstrării vechimii în magistratură potrivit Legii nr. 92/1992, era aceea ca la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 304/2004, magistraţii şi personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) să fie în funcţie.

De asemenea, intimatul a făcut trimitere la Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 380/17 aprilie 2008, prin care s-a stabilit că perioada în care magistratul, în calitate de absolvent al studiilor superioare juridice, specializarea drept economic-administrativ, a exercitat funcţia de inspector de specialitate în cadrul unei autorităţi a administraţiei publice locale rămâne dobândită ca vechime în magistratură, conform prevederilor art. 104 din Legea nr. 303/2004, raportat la art. 44 alin. (2) din fosta Lege nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Or, contestatorul nu era magistrat la data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004, ci îndeplinea funcţia de consilier juridic la B. S.A., astfel încât vechimea în funcţia de inspector de specialitate la Consiliul Judeţean Dolj (10.02.1997 - 24.06.1997, respectiv 23.12.1997 - 01.09.1998) şi perioada stagiului militar (24.06.1997 - 23.12.1997) nu puteau fi luate în calculul vechimii utile pentru aplicarea art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Intimatul a mai arătat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 82 alin. (2) şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, raportate la dispoziţiile art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, art. 1 şi art. 3 alin. (3) din Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat prin Decizia HP nr. 11/20 februarie 2023 că perioada în care, după numirea în magistratură, judecătorul sau procurorul a satisfăcut stagiul militar obligatoriu constituie vechime în magistratură.

Or, reclamantul nu a satisfăcut stagiul militar după numirea sa ca magistrat,ci în perioada în care exercita funcţia de inspector de specialitate în cadrul Consiliului Judeţean Dolj, astfel încât aceasta perioadă nu putea fi asimilată vechimii în magistratură.

Printr-un alt set de argumente, intimatul a opinat că nu pot fi primite nici susţinerile reclamantului referitoare la pretinsa sa discriminare prin raportare la situaţia unui alt magistrat care a îndeplinit funcţia de inspector de specialitate la Prefectura judeţului Dolj, întrucât reclamantul nu s-a aflat într-o situaţie similară cu cea a respectivului magistrat, care avea calitatea de magistrat la data intrării în vigoare a Legii nr. 304/2004.

În concluzie, intimatul a arătat că nu se poate reţine caracterul nejustificat şi arbitrar al măsurii dispuse de secţia pentru judecători, în condiţiile în care respingerea cererii de eliberare din funcţie prin pensionare s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor legale, fără a fi încălcat principiul constituţional al egalităţii în drepturi, nefiind, astfel răsturnată prezumţia de legalitate a actului atacat.

1.3. Procedura în faţa instanţei

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestaţiei şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 194-201 şi 208 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 23 iunie 2023 s-a fixat termen de judecată la data de 20 septembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 1046 din data de 6 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului şi în raport de probele administrate şi prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată, pentru următoarele considerentele:

Înalta Curte a fost învestită, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu o contestaţie ce are ca obiect principal verificarea legalităţii Hotărârii nr. 1046 din data de 6 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători.

Din perspectiva situaţiei de fapt relevante realizării unor astfel de verificări, se constată că, la data de 25.11.2022, contestatorul A. a comunicat, prin posta electronică, intimatului Consiliului Superior al Magistraturii ("CSM") cererea privind eliberarea sa, începând cu data de 15.12.2022, din funcţia de judecător la Curtea de Apel Craiova, prin pensionare .

Acestei cereri (ce a fost înregistrată de intimat sub nr. x/28.11.2022), contestatorul i-a ataşat Decizia nr. 385566/29.09.2022 privind acordarea pensiei de serviciu, emisă de Casa teritorială/sectorială de pensii 161 Dolj .

Ulterior, prin cererea depusă la data de 08.12.2022, contestatorul a învederat CSM că solicitarea depusă la data de 25.11.2022 a fost formulată exclusiv ca urmare a intenţiei guvernanţilor de a modifica legislaţia privind pensiile de serviciu. De asemenea contestatorul a solicitat amânarea soluţionării cererii de pensionare, în sensul ca aceasta să fie introdusă pe ordinea de zi a secţiei pentru judecători ulterior datei de 01.01.2023, renunţând la solicitarea de eliberare din funcţie începând cu data de 15.12.2022.

În data de 22.12.2022, prin cererea adresată Preşedintelui Curţii de Apel Craiova, înaintată de acesta către CSM, contestatorul a adus la cunoştinţă intenţia sa de a solicita eliberarea din funcţie începând cu data de 22.03.2023, aspect consemnat şi în referatul nr. x/03.01.2023 al Direcţiei resurse umane şi organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii .

Prin cererea formulată la data de 28.03.2023, contestatorul a revenit asupra unei astfel de intenţii, învederând că solicită repunerea cererii sale de pensionare pe ordinea de zi şi eliberarea sa din funcţie începând cu data de 03.05.2023.

Cererea contestatorului a fost respinsă prin Hotărârea nr. 1046 din data de 6 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, cu motivarea că, în aplicarea prevederilor art. 82 din Legea nr. 303/2004, din calculul vechimii cumulate a reieşit că, la data de 03.05.2023, domnul judecător A. avea o vechime în magistratură de 24 de ani şi 5 zile, câtă vreme nu au putut fi valorificate perioadele cuprinse între datele de 10.02.1997 - 24.06.1997 şi 23.12.1997 - 01.09.1998, când contestatorul a avut calitatea de inspector de specialitate la Consiliul Judeţean Dolj, 24.06.1997 - 23.12.1997, când acesta a satisfăcut stagiul militar şi 20.05.1999 - 15.12.1999, când a exercitat funcţia de coordonator asigurări la C. S.A.

Din perspectiva parcursului profesional al contestatorului, din înscrisurile depuse în dosar rezultă următoarele funcţii/calităţi exercitate de acesta în următoarele perioade:

- 10.02.1997 - 24.06.1997 - inspector de specialitate la Consiliul Judeţean Dolj;

- 24.06.1997 - 23.12.1997 - stagiul militar;

- 23.12.1997 - 01.09.1998 - inspector de specialitate la Consiliul Judeţean Dolj

- 01.09.1998 - 20.05.1999 - consilier juridic la D. S.R.L.;

- 20.05.1999 - 15.12.1999 - coordonator asigurări la C. S.A. - Craiova;

- 01.01.2000 - 09.05.2006 - consilier juridic la B. S.A.;

- 09.05.2006- 04.12.2009 - procuror;

- începând cu data de 04.12.2009 - judecător.

Conform art. 201 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 (ce a preluat soluţia legislativă consacrată anterior de art. 65 alin. (2) din Legea nr. 303/2004), eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune prin decret al Preşedintelui României, la propunerea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.

"Propunerea" la care se referă art. 201 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 (şi, anterior, de art. 65 alin. (2) din Legea nr. 303/2004) nu este un act pur formal de înaintare către Preşedintele României a cererilor de eliberare din funcţie a magistraţilor. Dimpotrivă, din modul în care este reglementată sfera atribuţiilor CSM în materia eliberării din funcţie a judecătorilor şi procurorilor, rezultă că acesta este cel care decide cu privire la caracterul fondat al cererii. În sensul celor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a mai pronunţat şi în alte cauze, e.g. decizia nr. 2590/2016.

Contrar celor afirmate de contestator, deşi art. 85 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 (în vigoare la data la care contestatorul a formulat cererea de pensionare adresată Casei teritoriale de pensii Dolj) prevede că cererile de pensionare formulate de judecătorii şi procurorii în activitate pentru acordarea pensiei de serviciu se depun la casa teritorială de pensii competentă, iar plata pensiei se face de la data prevăzută în decretul Preşedintelui României ca fiind cea a eliberării din funcţie sau, în cazul lipsei unei astfel de date, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului Preşedintelui României de eliberare din funcţie, Înalta Curte consideră că decizia de pensionare şi hotărârea emisă în aplicarea prevederilor art. 201 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, reprezintă două acte distincte, cu roluri diferite.

Astfel, decizia emisă de casa teritorială de pensii vizează acordarea pensiei de serviciu (drept sumă de bani plătită periodic pe baza unor norme legale), în timp ce hotărârea CSM vizează propunerea de eliberare din funcţie, în sensul încetării funcţiei de magistrat.

Întrucât între cele două acte nu există o suprapunere a rolului pe care îl îndeplinesc, aspectele statuate în Decizia nr. 385566/29.09.2022 privind acordarea pensiei de serviciu nu pot înlătura obligaţia CSM de a realiza verificările impuse de demersul de emitere a propunerii de eliberare din funcţie şi nici consecinţele unor astfel de verificări (ce pot consta fie în admiterea, fie în respingerea cererii de eliberare din funcţie).

Nu este relevant, din perspectiva celor analizate în cauza pendinte, că potrivit art. 139 alin. (3) din Legea nr. 127/2019, deciziile de pensionare necontestate în instanţă au caracter definitiv, câtă vreme acest caracter definitiv vizează dreptul la suma de bani plătită periodic, iar nu condiţiile de eliberare din funcţia de magistrat.

În raport de astfel de aspecte, se reţine, că în aplicarea art. 201 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2022 (ce, după cum s-a arătat şi anterior, reia prevederile art. 65 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004), în mod corect CSM a realizat, în demersul de emitere a Hotărârii nr. 1046 din 6 aprilie 2023 verificări privind îndeplinirea, de către contestator, a condiţiei privind vechimea utilă în magistratură.

În continuare, Înalta Curte reţine că cererea de eliberare din funcţie prin pensionare a fost formulată de contestator în temeiul prevederilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Conform acestora: Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere, înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător, procuror, magistrat- asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător la Curtea Constituţională, judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi judecătorul de la Curtea Constituţională, judecătorul, procurorul financiar şi consilierul de conturi la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.

Din aceste prevederi normative rezultă caracterul limitativ al profesiilor asimilate la calculul vechimii vizate de art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, mai precis: avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult, precum şi necesitatea exercitării unei astfel de profesii (element a cărui relevanţă va fi evidenţiată în paragrafele ulterioare).

La calculul vechimii utile în magistratură realizat prin Hotărârea nr. 1046 din 6 aprilie 2023 a CSM, nu au fost valorificate perioadele în care contestatorul A. a avut calitatea de inspector de specialitate la Consiliul Judeţean Dolj, când acesta a satisfăcut stagiul militar şi când a exercitat funcţia de coordonator asigurări la C. S.A.

Din analiza contestaţiei depuse în cauză nu pot fi decelate critici concrete aduse de contestator demersului CSM de înlăturare, din calculul vechimii în discuţie, a perioadei cuprinse între datele de 20.05.1999 - 15.12.1999 (aferentă funcţia de coordonator asigurări), chiar contestatorul fiind cel ce afirmă că aceasta nu a fost avută în vedere ca vechime în funcţie juridică, neimpunându-se o raportare la ea în stabilirea îndeplinirii condiţiilor de vechime.

În ceea ce priveşte perioada stagiului militar, Înalta Curte are în vedere faptul că prin decizia civilă nr. 1450/2022, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022 şi îndreptată prin încheierea din data de 04.07.2022 a aceleiaşi instanţe, a fost admisă acţiunea reclamantului A. şi s-a constatat că perioada de 6 luni, cuprinsă între 24.06.1997- 23.12.1997, în care acesta a satisfăcut serviciul militar obligatoriu, constituie vechime în funcţia de inspector de specialitate. Pe cale de consecinţă, acestei perioade, ce a fost deja calificată prin hotărâre judecătorească definitivă ca reprezentând vechime într-o anumită funcţie (inspector de specialitate), îi sunt aplicabile tot prevederile normative ce vizează încadrarea sau neîncadrarea respectivei funcţii în categoriile vizate de art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Cât priveşte valorificarea perioadei îndeplinirii funcţiei de inspector de specialitate la Consiliul Judeţean Dolj (şi, conform deciziei civile nr. 1450/2022 a Tribunalului Vâlcea şi a perioadei serviciului militar obligatoriu), Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Decretul nr. 546/1972 privind recunoaşterea vechimii în munca juridică a absolvenţilor cu diplomă ai facultăţilor de drept, care ocupă unele funcţii în sistemul organelor puterii şi administraţiei de stat, precum şi în organizaţiile obşteşti:

"Se consideră vechime în munca juridică, dacă prin lege nu se dispune altfel, perioada de activitate desfăşurată de absolvenţii cu diplomă ai facultăţilor de drept, în aparatul organelor puterii de stat şi în sistemul organelor administraţiei de stat, în funcţii pentru care indicatoarele de studii şi vechime prevăd condiţia studiilor superioare juridice. Se consideră vechime în muncă juridică şi perioadele de activitate desfăşurată de absolvenţii cu diplomă ai facultăţilor de drept în funcţiile eligibile din organele supreme ale puterii de stat şi din organele centrale ale administraţiei de stat, în funcţiile de preşedinte, prim-vicepreşedinte sau vicepreşedinte al comitetului executiv al consiliului popular, precum şi în funcţiile eligibile din cadrul organizaţiilor obşteşti, dacă în cadrul atribuţiilor ce le revin aceşti absolvenţi exercită o activitate de natură juridică. De asemenea, se consideră vechime în munca juridică perioadele de activitate desfăşurate de absolvenţii cu diplomă ai facultăţilor de drept, în funcţiile prevăzute în alineatele precedente, la fostele sfaturi populare."

Asimilarea vizată de antereferitul text normativ priveşte vechimea în muncă juridică, iar nu exercitarea concretă a profesiei de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult, profesii limitativ reglementate de art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, ce sunt de strictă interpretare. Cu alte cuvinte, desfăşurarea unei activităţi de natură juridică, în sensul expunerii de motive a Decretului nr. 546/1972 nu echivalează cu exercitarea uneia dintre profesiile indicate de art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004. Ceea ce urmăreşte, în realitate, contestatorul este o dublă asimilare, aspect nepermis de prevederile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Pe cale de consecinţă, nu se poate da eficienţa dorită de contestator argumentului acestuia ce vizează prevederile art. 2 al Decretului nr. 546/1972, raportate la cele ale art. 47 alin. (3) din Legea nr. 60/1968 pentru organizarea şi funcţionarea Procuraturii Republicii Socialiste România, art. 26 din Decretul nr. 281/1954 pentru organizarea şi exercitarea avocaturii în Republica Socialistă România, art. 12 alin. (3) din Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice şi art. 3 alin. (3) din Regulamentul privind aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat, aprobat prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1518/1960.

Analizând, în continuare, chestiunea în discuţie şi din prisma prevederilor art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, conform cărora judecătorii şi procurorii în funcţie, precum şi personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) care au beneficiat de vechime în magistratură potrivit Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, îşi păstrează această vechime (prevederi ce au natura unei norme tranzitorii, în sensul art. 54 alin. (2) din Legea nr. 24/2000), Înalta Curte reţine că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004 (27.09.2004), contestatorul A. nu avea calitatea de magistrat în funcţie.

Din această perspectivă se observă că domnul judecător a dobândit calitatea de procuror la data de 09.05.2006, motiv pentru care, la data de 27.09.2004 (a intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004) nu era beneficiarul unei vechimi în magistratură, potrivit Legii nr. 92/1992.

De asemenea, nu se poate reţine nici teza unei discriminări a contestatorului în raport de magistratul vizat de Hotărârea 459/16.04.2021, întrucât situaţia contestatorului nu este una comparabilă cu cea a magistratului la care se raportează, câtă vreme acesta din urmă a dobândit calitatea de judecător la data de 07.06.2004, anterior datei de 27.09.2004, când a intrat în vigoare Legea nr. 303/2004.

Concluzionând, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate a Hotărârii nr. 1046 din data de 6 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători invocate de contestatorul A., actul administrativ atacat fiind emis în limitele competenţelor prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, motiv pentru care nu este întemeiată solicitarea contestatorului de anulare a unui acestui act administrativ.

Faţă de soluţia dată antereferitului capăt principal de cerere, se impune şi respingerea capătului accesoriu, prin care contestatorul a solicitat obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la adoptarea unei hotărâri prin care să admită cererea de pensionare.

În raport de considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 29 din Legea nr. 305/2022, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 1046 din data de 6 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.