Abusive 1948 seizure of religious property: administrative rejection quashed and remanded for re-examination of retrocession conditions

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată la data de 15.12.2021 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea şi Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele (fostă Paţal) au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, anularea Deciziei nr. 9805/29.09.2021 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii care să conţină propunerea acordării de măsuri compensatorii sub formă de puncte pentru imobilul teren intravilan în suprafaţă de 3235 mp, identificat cu nr. topo. x, înscris în C.F. nr. x Păţal.

2. Hotărârea recurată în cauză

Prin sentinţa civilă nr. 44 din 7 martie 2022, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea şi Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei indicate în punctul I.2 de mai sus au declarat recurs reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea şi Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele (fostă Paţal), întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Recurentele-reclamante au învederat, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este nelegală, fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea în mod eronat atât a prevederilor art. 1 alin. (1), (4) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (4) şi art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, cât şi a prevederilor art. 5 alin. (5) din acelaşi act normativ, coroborat cu art. 16 din Legea nr. 165/2013, dar şi a efectelor juridice ale Decretului nr. 358/1948 şi art. 26 şi 33 din Decretul - lege nr. 115/1938.

Printr-un prim set de argumente, recurentele - reclamante au susţinut teza unei omisiuni de pronunţare asupra caracterului abuziv al preluării, câtă vreme Decretul nr. 358/1948 reprezintă actul normativ emis în perioada de referinţă prevăzută de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, prin care s-a preluat abuziv întreaga avere mobilă şi imobilă a Bisericii Greco-Catolice din România şi a entităţilor juridice din structura sa organizatorică (Episcopii, Parohii, Fundaţii, etc), inclusiv nr. topo. x Păţal). Practic, întreaga Biserică Greco - Catolică, cu toate, a fost desfiinţată ca subiect de drept civil, astfel încât nu mai putea fi titulara niciunui drept.

În raport de astfel de aspecte, recurentele au apreciat că, înainte de data reţinută de instanţa de fond ca moment al preluării, respectiv anul 1974, a preexistat o primă preluare abuzivă, în anul 1948, care s-a făcut direct de către Statul Român de la Parohia Greco-Catolică Păţal, fără niciun titlu.

În opinia recurentelor, urmare celor de mai sus, este îndeplinită condiţia de admisibilitate a cererii de retrocedare prevăzută la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000.

Totodată, recurentele au învederat că, pentru admisibilitatea cererii de retrocedare prin echivalent, nu este necesar ca bunul imobil să se afle în proprietatea persoanelor juridice enumerate la art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, deoarece această normă de drept material se referă la retrocedarea în natură a imobilelor. Această concluzie rezultă, în opinia recurentelor, din interpretarea sistematică a tuturor prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, pe care judecătorul fondului nu a avut-o în vedere la soluţionarea cauzei. Bunăoară, atâta timp cât art. 6 alin. (1) din acest act normativ face referire la posibilitatea "acordării măsurilor reparatorii în echivalent potrivit art. 5 alin. (5)" în ipoteza înstrăinării legale a bunului imobil după 22 decembrie 1989, este imposibil ca acest bun să se afle în proprietatea persoanelor juridice prevăzute la art. 2, cum a considerat instanţa de fond. În acest sens, recurentele au evocat şi prevederea din art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, care se referă la "deţinătorul actual" al imobilului, iar nu la proprietar, adică la persoanele juridice de drept public prevăzute la art. 2.

Printr-un alt set de argumente, recurentele au învederat că, întrucât nu este posibilă retrocedarea terenului în natură, potrivit prevederilor art. 1 alin. (6) şi art. 2 alin. (4), coroborate cu art. 16 din Legea nr. 165/2013, restituirea se poate face prin echivalent.

Recurentele au opinat şi că este aplicabil, în speţă, inclusiv art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, deoarece acesta nu conţine nicio limitare cu privire la şirul înstrăinărilor şi, implicit, nicio distincţie cu privire la persoana înstrăinătorului. De asemenea, luând în considerare că înstrăinarea din anul 2003 s-a făcut înainte de formularea cererii de retrocedare nr. x/24.01.2006, aceasta are caracter legal, nefiind incidente prevederile art. 6 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Totodată, în raport de prevederile art. 5 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000, recurentele au considerat nelegală înlăturarea, de către instanţa de fond, a aplicabilităţii art. 16 din Legea nr. 165/2013.

Mai mult, recurentele au apreciat că instanţa de fond a calificat, în mod greşit, Legea nr. 165/2013 ca fiind lege generală în materie, din moment ce însuşi art. 5 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 - ca normă de trimitere - o califică expres drept lege specială, care reglementează regimul juridic al măsurilor reparatorii în echivalent.

Având în vedere prevederile art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, în opinia recurentelor, intimata-pârâtă trebuia să emită o decizie care să conţină propunerea acordării măsurilor reparatorii în echivalent, care, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, au devenit măsuri compensatorii sub formă de puncte.

Nu în ultimul rând, recurentele au învederat că atunci când s-a referit la preluarea de către Parohia Ortodoxă Română din Păţal (Izvoarele) a imobilului în litigiu, conform încheierii de intabulare nr. x/23.12.1974, judecătorul fondului a omis să examineze efectele juridice ale Decretului nr. 358/1948 şi prin prisma normelor juridice speciale vizând caracterul extratabular al exproprierii, respectiv art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938.

Au arătat recurentele că, dacă imobilele în litigiu au fost preluate abuziv de Statul Român prin Decretul nr. 358/1948, această situaţie juridică primează şi îi era "opozabilă" intimatei-pârâte faţă de orice altă înscriere de carte funciară ulterioară, în condiţiile în care preluarea s-a făcut abuziv, fără titlu şi a fost anterioară momentului înscrierii în cartea funciară din anul 1974. De asemenea, potrivit art. 33 din Decretul-Lege nr. 115/1938, "cuprinsul cărţii funciare (...) se consideră exact în folosul aceluia care a dobândit prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real" ceea ce înseamnă că în cazul dobândirilor cu titlu gratuit, nu mai operează prezumţia forţei probante a înscrierilor de carte funciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările susţinute în faţa instanţei de fond.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 494, art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 5 iulie 2022 s-a fixat termen de judecată la data de 20 septembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea şi Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele (fostă Paţal) este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

În fapt, prin cererea de retrocedare nr. x/24.01.2006, reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea şi Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele (fostă Păţal) au solicitat retrocedarea imobilului teren intravilan, în suprafaţă de 3235 mp., identificat cu nr. topo xb, înscris iniţial în C.F. nr. x Păţal, ulterior transcris în C.F. nr. x Păţal.

Cererea de retrocedare a fost soluţionată prin Decizia nr. 9805 din 29 septembrie 2021, emisă de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, în sensul respingerii sale, cu motivarea că imobilul solicitat nu se află în proprietatea statului sau a uneia dintre persoanele juridice enumerate la art. 1, alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, ci în proprietatea Parohiei Ortodoxe Române din Izvoarele, persoană juridică de drept privat.

Învestită cu anularea Deciziei nr. 9805 din 29 septembrie 2021, emisă de pârâtă, instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată, apreciind că nu este îndeplinită una din condiţiile esenţiale prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000 pentru soluţionarea favorabilă a unei cereri de retrocedare, respectiv aceea ca imobilul să se afle în proprietatea statului sau a unei persoane juridice dintre cele menţionate de lege pentru a se putea dispune retrocedarea.

Recurentele afirmă expres în fila x a memoriului de recurs că, dată fiind înstrăinarea imobilului de către Parohia Ortodoxă Română din Izvoarele în anul 2003 către persoane fizice, ce este plasată temporal anterior formulării cererii de retrocedare, înstrăinarea are caracter legal, nefiind incidente prevederile art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000.

Criticile formulate de recurentele-reclamante Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea şi Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele (fostă Păţal), subsumate motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privesc maniera în care prima instanţă a interpretat şi aplicat prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, referitoare la solicitarea de acordare a măsurilor reparatorii, analizate în mod coroborat cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000.

Aceste critici sunt întemeiate, Înalta Curte neîmpărtăşind opinia exprimată de judecătorul fondului în ceea ce priveşte soluţia dată cererii în anulare a Deciziei nr. 9805 din 29 septembrie 2021 emisă de pârâtă.

Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 prevede astfel: (1) În cazul în care imobilele ce fac obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă au fost înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989, titularii cererilor de retrocedare pot opta pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent potrivit art. 5 alin. (5).

Din cuprinsul acestui text normativ, Înalta Curte reţine că, în cazul retrocedării prin acordarea măsurilor reparatorii, ipoteza vizată este cea ca imobilul să se fi aflat în proprietatea statului sau a unei persoane juridice dintre cele menţionate de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, anterior înstrăinării acestora.

Dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România arată că: Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

De asemenea, conform art. 3 alin. (6) teza I din acelaşi act normativ: Comisia specială de retrocedare sau, după caz, unitatea deţinătoare prevăzută la art. 2 va analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială.

Art. 1 teza I din Normele de aplicare ale O.U.G. nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1.164/2002, statuează că: Sunt considerate abuzive acele preluări de proprietate, cu privire la imobile aparţinând cultelor religioase, care s-au produs în temeiul sau ca efect al unor acte normative ori administrative emise în intervalul 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, denumit în continuare perioada de referinţă, dacă nu s-au acordat despăgubiri juste şi echitabile în raport cu perioada preluării.

Imobilul ce face obiectul cauzei pendinte provine din topograficele înscrise iniţial în cartea funciară nr. x Păţal, ulterior fiind transcris în 23 decembrie 1974 în altă carte funciară, respectiv în C.F. nr. x Păţal, pentru ca apoi să fie înscris cu numărul cadastral xb în C.F. nr. x Viişoara Jud. Bihor .

Pentru aprecierea incidenţei, în speţă, a prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, sunt relevante, aşadar, înscrierile în C.F. nr. x Păţal din care provin topograficele în litigiu, iar din astfel de înscrieri (conform traducerii din limba maghiară în limba română aflată la filele x ale dosarului de fond) rezultă că primul proprietar al imobilelor înscrise în această carte funciară a fost cultul greco-catolic, aspect care, de altfel, nu este contestat de niciuna dintre părţi.

Prin încheierea nr. 12007/23.12.1974 din C.F. nr. x a localităţii Păţal, foaia de proprietate B, poziţia 1, se evidenţiază intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. top. xb în favoarea Parohiei Ortodoxe Române din Izvoarele, în temeiul Decretului nr. 358/1948.

Instanţa de recurs mai reţine şi că, la momentul atribuirii imobilului Parohiei Ortodoxe Române Izvoarele, aceasta era o persoană juridică, în sensul art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, întrucât, potrivit art. 28 din Decretul nr. 177/1948, cultele religioase erau definite ca fiind persoane juridice, atât ele, cât şi părţile lor componente locale.

În ceea ce priveşte apărările întemeiate pe art. 33 din Decretul nr. 115/1938 şi principiul forţei probante absolute a înscrierii în CF, instanţa apreciază că acestea nu îşi găsesc aplicabilitatea în cauză, întrucât aceste dispoziţii reprezintă legea generală în materie, însă legile speciale de retrocedare au prevăzut derogări în situaţii precum cea din speţă, când se prezumă că anumite preluări sunt abuzive.

Se mai observă şi că, potrivit art. 33 din Decretul nr. 115/1938, cuprinsul cărţii funciare, cu excepţia îngrădirilor şi excepţiunilor legale, se consideră exact în folosul aceluia care a dobândit prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, dacă în momentul dobândirii dreptului nu a fost notată în cartea funciară vreo acţiune prin care se contestă cuprinsul ei, sau dacă nu s-a cunoscut pe altă cale această inexactitate. Or, instanţa constată că, din înscrierile CF şi actele ce au stat la baza lor, dreptul de proprietate a fost atribuit către Biserica Ortodoxă Română în mod gratuit şi nu prin act juridic cu titlu oneros.

În consecinţă, instanţa de control judiciar constată că în mod nelegal s-a concluzionat, de instanţa de fond, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000 pentru retrocedare, în sensul ca imobilul să se afle în proprietatea statului sau a unei persoane juridice dintre cele menţionate de lege pentru a se putea dispune retrocedarea imobilelor. Condiţia premisă a retrocedării este aceea a preluării abuzive, cu sau fără titlu, de către Statul Român sau de persoanele juridice, în perioada 1945-1989, a imobilului, iar aceasta este îndeplinită în cauză.

Referitor, însă, la cererea reclamantelor privind obligarea intimatei-pârâte la emiterea unei decizii care să conţină propunerea de acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte, instanţa de recurs constată că această cerere nu a făcut obiectul analizei Comisiei speciale de retrocedare, cererea de retrocedare fiind respinsă exclusiv prin reţinerea neîndeplinirii condiţiei ca imobilul să se afle în proprietatea statului sau a unei persoane juridice dintre cele menţionate de lege.

Instanţa de judecată nu se poate substitui intimatei-pârâte în analiza restului condiţiilor de admisibilitate a cererii de retrocedare.

Totodată, se reţine că, potrivit art. 1 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, măsurile reparatorii se acordă potrivit legii speciale, respectiv Legea nr. 165/2013, în baza urmării procedurii prevăzute de aceasta, competentă în acordarea despăgubirilor fiind Comisia Specială pentru Stabilirea Despăgubirilor (pct. 6 din norme de aplicare a art. 2 din O.U.G. nr. 94/2000), procedură administrativă căreia, de asemenea, instanţa nu i se poate substitui, fără a încălca principiul separaţiei puterilor în stat.

În consecinţă, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, raportat la textele normative anterior reţinute, se impune anularea Deciziei nr. 9805/29.09.2021, emisă de pârâtă, urmând ca pârâta să soluţioneze cererea de restituire a imobilului teren în suprafaţă de 3235 m.p., identificat cu nr. topo xb înscris în C.F. x Paţal, în urma analizării celorlalte condiţii pentru retrocedarea imobilelor prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000.

Pentru considerentele prezentate anterior, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea şi Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele (fostă Paţal), casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, va admite în parte acţiunea formulată de reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea şi Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele (fostă Paţal), va anula Decizia nr. 9805/29.09.2021, emisă de pârâtă şi va obliga pârâta la soluţionarea cererii de restituire a imobilului teren în suprafaţă de 3235 m.p., identificat cu nr. topo xb înscris în C.F. x Paţal în urma analizării celorlalte condiţii pentru retrocedarea imobilelor prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, urmând să respingă restul pretenţiilor, ca neîntemeiate.

Totodată, observând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de recurentele Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea şi Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele (fostă Paţal), instanţa de control judiciar urmează să o respingă, faţă de neîndeplinirea condiţiei impuse de art. 452 C. proc. civ. privind depunerea, până la data închiderii dezbaterilor, a dovezii existenţei şi întinderii unor astfel de cheltuieli şi de faptul că în cauză, dat fiind caracterul scutit al cauzei de la plata taxei de timbru, nu a fost achitată o astfel de taxă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea şi Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele (fostă Paţal) împotriva sentinţei civile nr. 44 din 7 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea şi Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele (fostă Paţal) în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

Anulează Decizia nr. 9805/29.09.2021, emisă de pârâtă şi obligă pârâta la soluţionarea cererii de restituire a imobilului teren în suprafaţă de 3235 m.p., identificat cu nr. topo xb înscris în C.F. x Paţal în urma analizării celorlalte condiţii pentru retrocedarea imobilelor prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000.

Respinge restul pretenţiilor, ca neîntemeiate.

Respinge cererea recurentelor Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea şi Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele (fostă Paţal) de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.