Retrocession of church property confiscated under Decree-Law No. 358/1948: validity of property transferred to Orthodox parishes and abusive taking under O.U.G. 94/2000

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 9 februarie 2022 sub dosar nr. x/2022, împotriva Deciziei nr. 9938/25.11.2021 a Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, prin care aceasta a respins cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 şi nr. y/27.02.2003, reclamantul Protopopiatul Roman Unit cu Roma Greco-Catolic Alba Iulia a solicitat anularea acestei decizii şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să se dispună admiterea cererii de retrocedare mai sus indicată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 124 de la data de 18 mai 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Protopopiatul Român Unit Cu Roma Greco-Catolic Alba Iulia, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut Cultelor Religioase din România.

A anulat în parte Decizia nr. 9938/25.11.2021 emisă de către pârâta Comisia Specială de Retrocedare şi a obligat pârâta să procedeze la soluţionarea pe fond a cererilor nr. x/27.02.2003 şi nr. y/27.02.2003, formulate de reclamantă, în ceea ce priveşte imobilele casă, curte şi grădină situate în oraşul Zlatna, jud. Alba, înscrise iniţial în CF nr. x nr. top x.

3. Cererea de recurs formulată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 124 de la data de 18 mai 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi solicitând casarea hotărârii recurate cu consecinţa respingerii acţiunii introductive de instanţă, ca neîntemeiată.

În susţinerea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a arătat, în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit a interpretat şi aplicat prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pe cele ale art. 37 din Decretul-Lege nr. 177/1948.

În acest sens, recurenta a susţinut că prima instanţă în mod eronat a apreciat că imobilul a fost preluat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 de Statul Român de la Protopopiatul Român Unit Cu Roma Greco-Catolic Alba Iulia, în condiţiile în care acesta a fost preluat de la Biserica Ortodoxă Română din Zlatna.

După redarea textului art. 32 din Decretul Lege nr. 115/1938 care coroborat cu art. 33 din acelaşi act normativ, recurenta a conchis că, la nivel legislativ, se consacră principiul forţei probante a înscrierii în cartea funciară şi niciun drept reala nu poate fi opus unei persoane dacă nu a fost înscris în cartea funciară.

Mai mult decât atât, a susţinut că în cauza de faţă nu este îndeplinită una dintre condiţiile esenţiale pentru soluţionarea favorabilă a unei cereri de retrocedare, respectiv ca bunul preluat abuziv să se fi aflat în proprietatea solicitantei la momentul preluării.

Pentru toate aceste motive a susţinut că se impune admiterea prezentei căi de atac, cu casarea sentinţei civile recurate, iar pe fond, să se respingă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Protopopiatul Român Unit Cu Roma Greco-Catolic Alba Iulia a formulat întâmpinare în cauză solicitând, în principiu, să se constate nulă cererea de recurs, iar în subsidiar, dacă se va trece peste nulitatea invocată să se respingă calea de atac, ca nefondată.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a formulat, în temeiul art. 201 alin. (2) din C. proc. civ., răspuns la întâmpinarea intimatului-reclamant, solicitând respingerea apărărilor formulate de aceasta, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii introductive, ca neîntemeiată.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a apărărilor formulate prin întâmpinare şi prin răspunsul la întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu titlu prealabil, se impune a menţiona că excepţia de nulitate a cererii de recurs a fost soluţionată de instanţa de control judiciar la termenul de judecată de la data de 15 septembrie 2023 cu motivarea cuprinsă în partea introductivă a practicalei prezentei decizii civile.

Ulterior, procedând la analiza prezentei căi de atac, Înalta curte reţine că reclamantul PROTOPOPIATUL ROMÂN UNIT CU ROMA GRECO-CATOLIC ALBA IULIA, s-a adresat instanţei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba -Iulia, la data de 9 februarie 2022, solicitând, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare, anularea Deciziei nr. 9938/25.11.2021 a Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, prin care aceasta a respins cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 şi nr. y/27.02.2003 cu privire la imobilele cimitir, identificat cu nr. top x înscris în CF iniţial nr. 1742 a localităţii Zlatna, convertită în CF nr. x a localităţii Zlatna, casă, curte şi grădină situate în oraşul Zlatna, jud. Alba, înscrise iniţial în CF nr. x nr. top x.

În temeiul art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reclamantul Protopopiatul Român Unit Cu Roma Greco-Catolic Alba Iulia a depus cererile de retrocedare nr. x/27.02.2003 şi nr. y/27.02.2003 cu privire la imobilele cimitir, identificat cu nr. top x înscris în CF iniţial nr. 1742 a localităţii Zlatna, convertită în CF nr. x a localităţii Zlatna, casă, curte şi grădină situate în oraşul Zlatna, jud. Alba, înscrise iniţial în CF nr. x nr. top x.

În urma analizei dosarului aferent cererilor de retrocedare sus-menţionate, în temeiul art. 1 alin. (1), art. 3 alin (1) şi alin. (6) din O.U.G nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin Decizia nr. 9938/25.11.2021, Comisia specială de retrocedare a respins cererile de retrocedare, cu motivarea că:

- imobilul, cimitir, identificat cu nr. top. x nu se află în proprietatea uneia dintre persoanele juridice enumerate în art. 1 alin. (1) din actul normativ sus-menţionat, ci în proprietatea Parohiei Ortodoxe Române din Zlatna, persoană juridică de drept privat;

- imobilul, casă curte şi grădină, identificat cu nr. top. x, nu a fost preluat de statul român de la solicitantă;

- construcţiile aflate pe terenurile identificate cu nr. top. x au fost demolate, iar potrivit art. 1 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu pct. 3 din Normele metodologice corespunzătoare articolului menţionat, construcţiile demolate nu fac obiectul acestui act normativ.

În primă instanţă, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis în parte acţiunea, dispunând anularea în parte a Deciziei nr. 9938/25.11.2021 emise de pârâtă şi a obligat-o să procedeze la soluţionarea pe fond a cererilor nr. x/27.02.2003 şi nr. y/27.02.2003, formulate de reclamantă, în ceea ce priveşte imobilele cimitir, identificat cu nr. top x înscris în CF iniţial nr. 1742 a localităţii Zlatna, convertită în CF nr. x a localităţii Zlatna, casă, curte şi grădină situate în oraşul Zlatna, jud. Alba, înscrise iniţial în CF nr. x cu nr. top. x şi y.

Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut că respingerea cererii de retrocedare a imobilului cimitir, identificat cu nr. top x înscris în CF iniţial nr. 1742 a localităţii Zlatna, convertită în CF nr. x a localităţii Zlatna, a fost corectă faţă de împrejurarea că respectivul imobil nu se află în proprietatea uneia dintre persoanele juridice enumerate în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, ci în proprietatea Parohiei Ortodoxe Române din Zlatna, iar soluţia de respingere a cererii de retrocedare a imobilelor casă, curte şi grădină, identificate cu nr. top. x este incorectă deoarece acestea nu au fost preluate de statul român de la solicitantă, din moment ce ele au trecut în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române din Zlatna la data de 08.12.1948, în baza art. 37 din Decretul Lege nr. 177/1948.

Înalta Curte constată că în cauză nu poate fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul invocat de recurenta - pârâtă.

Prin aceste prevederi legale sunt vizate situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii.

Instanţa de control judiciar reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, "Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă."

De asemenea, potrivit art. 3 alin. (6) teza I din acelaşi act normativ, "Comisia specială de retrocedare sau, după caz, unitatea deţinătoare prevăzută la art. 2 va analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială."

Totodată, art. 1 teza I din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, statuează că "Sunt considerate abuzive acele preluări de proprietate, cu privire la imobile aparţinând cultelor religioase, care s-au produs în temeiul sau ca efect al unor acte normative ori administrative emise în intervalul 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, denumit în continuare perioada de referinţă, dacă nu s-au acordat despăgubiri juste şi echitabile în raport cu perioada preluării."

Decretul nr. 358/1948 pentru stabilirea situaţiei de drept a fostului cult greco-catolic prevede următoarele:

"Art. 1 - În urma revenirii comunităţilor locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox român şi în conformitate cu art. 13 din Decretul nr. 177/1948, organizaţiile centrale şi statutare ale acestui cult, ca: Mitropolia, Episcopiile, capitalurile, ordinele, congregaţiunile, protopopiatele, mănăstirile, fundaţiunile, asociaţiunile, cum şi orice alte instituţii şi organizaţiuni, sub orice denumire, încetează de a mai exista.

Art. 2 - Averea mobilă şi imobilă aparţinând organizaţiilor şi instituţiilor arătate la art. 1 din prezentul decret, cu excepţia expresă a averii fostelor parohii, revine Statului Român, care le va lua în primire imediat.

O comisiune interdepartamentală compusă din delegaţi ai Ministerelor: Cultelor, Finanţelor, Afacerilor Interne, Agriculturii şi Domeniilor şi Învăţământului Public, va hotărî destinaţia acestor averi, putând atribui o parte din ele Bisericii Ortodoxe Române sau diferitelor ei părţi componente."

În conformitate cu prevederile art. 10 din Constituţia de la 1948, "Pot fi făcute exproprieri pentru cauză de utilitate publică pe baza unei legi şi cu o dreaptă despăgubire stabilită de justiţie".

Analiza instanţei de recurs se va efectua cu privire la cele două categorii de imobile menţionate în litigiu, respectiv cu privire la cimitir, identificat cu nr. top x înscris în CF iniţial nr. 1742 a localităţii Zlatna, convertită în CF nr. x a localităţii Zlatna, şi apoi cu privire la casă, curte şi grădină situate în oraşul Zlatna, jud. Alba, înscrise iniţial în CF nr. x cu nr. top. x şi y.

Cu privire la imobilul cimitir, în mod corect, a apreciat prima instanţă că soluţia dată cererii de retrocedare de către recurenta - pârâtă este legală câtă vreme intimatul - reclamant nu a reuşit să probeze în privinţa acestui imobil incidenţa în cauză a art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 deoarece acesta nu se afla în proprietatea uneia dintre persoanele juridice enumerate textul de lege amintit, ci în proprietatea Parohiei Ortodoxe Române din Zlatna.

Ulterior, cu privire la celelalte categorii de imobile menţionate în litigiu, pentru aprecierea incidenţei în speţă a prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, sunt relevante înscrierile CF nr. x din care provin numerele 946 şi 947.

Aşa cum se observă din înscrierea cu nr. B1 din cartea funciară de la dosarului de fond, din anul 1943, primul proprietar al imobilului înscris în această carte funciară a fost cultul greco-catolic, mai precis reclamanta din prezenta cauză.

Astfel, imobilele în discuţie (nr. top. x şi y) au fost iniţial înscrise în CF nr. x la nr. B1 ca fiind în proprietatea Bisericii Greco-Catolice din Comuna Zlatna, iar conform înscrierii ulterioare din aceeaşi CF cu nr. B2 efectuată conform art. 37 al Decretului Lege nr. 177/1948 s-a intabulat dreptul de proprietate al Bisericii Ortodoxe Române din Zlatna.

Prin urmare, în temeiul art. 37 din Decretul lege nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor imobilul s-a intabulat în favoarea Bisericii Ortodoxe Române din Zlatna la data de 8 decembrie 1948. În consecinţă, s-a făcut dovada unei deposedări abuzive a reclamantei, în perioada de referinţă arătată în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, în temeiul Decretul Lege nr. 177/1948 şi respectiv al Decretului Lege nr. 358/1948, acte normative prin care, sub egida regimului comunist care a desfiinţat cultul greco-catolic, s-a reglementat repartizarea averii acestuia.

Deposedarea intimatei - reclamante de imobilele cu nr. top. x şi y a fost una abuzivă, fiind demonstrată de însuşi instrumentul normativ utilizat, respectiv Decretul Lege nr. 358/1948, de altfel fiind evident că acest Decret a încălcat art. 10 din Constituţia de la 1948, deposedarea cultului greco-catolic de proprietăţile sale (inclusiv a reclamantei) nefiind făcută nici pentru o cauză de utilitate publică şi nici nu a fost însoţită de acordarea de despăgubiri stabilite de justiţie.

În acest sens, o primă observaţie ce se impune din analiza Decretul Lege nr. 358/1948 este în sensul că întregul patrimoniu al Bisericii Greco-Catolice a fost confiscat de către Statul Român, aşadar, inclusiv averea parohiilor acestui cult religios.

Prin urmare, dispoziţiile cuprinse în art. 2 din Decretul nr. 358/1948 nu reprezintă o excepţie de la dispoziţiile art. 1 al aceluiaşi decret, în sensul că pentru imobilele aparţinând parohiilor nu ar fi operat confiscarea, şi astfel reclamanta nu ar fi îndreptăţită să formuleze pretenţii în baza O.U.G. nr. 94/2000.

În 1948, în temeiul prevederilor decretului menţionat, Statul Român a desfiinţat pur şi simplu cultul greco-catolic şi a confiscat patrimoniul acestuia. În ceea ce priveşte beneficiarii confiscării, statul a statuat că parte a patrimoniului va fi preluat de însuşi statul, iar parte a acestui patrimoniu va fi transferat bisericii ortodoxe. Or, art. 2 din decret se referă la imposedarea bisericii ortodoxe cu averea fostelor parohii greco-catolice. O eventuală interpretare contrară nu ar fi validă din punct de vedere juridic deoarece rezultatul interpretării ar fi unul absurd - că parte a patrimoniului bisericii greco-catolice nu ar fi fost confiscat/preluat de la aceasta, cu toate că în baza Decretului nr. 358/1948 biserica respectivă a încetat să funcţioneze.

În realitate, Statul Român a decis în 1948 desfiinţarea bisericii greco-catolice şi confiscarea patrimoniului acesteia, statul fiind singurul răspunzător pentru această măsură, indiferent cine sunt beneficiarii patrimoniului confiscat de la această biserică. Altfel spus, atât deposedarea cat şi imposedarea sunt la fel de ilegitime, singurul responsabil pentru decizia încorporată în Decretul nr. 358/1948 fiind Statul Român.

De aceea, este fără echivoc că, în mod corect intimata-reclamantă din prezenta cauză şi-a întemeiat cererea pe prevederile O.U.G. nr. 94/2000, iar Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România avea obligaţia să soluţioneze cererea formulată de Protopopiatul Român Unit Cu Roma Greco-Catolic Alba Iulia luând în considerare preluarea abuzivă a imobilului în discuţie.

În consecinţă şi în acord cu prevederile art. 1 teza I din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, în mod corect a constatat prima instanţă că în speţă, în lipsa acordării către reclamant a unor despăgubiri juste şi echitabile la momentul deposedării de imobilul în litigiu, această deposedare este una abuzivă.

În continuare, Înalta Curte constată că este nefondat argumentul Comisiei Speciale de Retrocedare, expus în cererea de recurs, în sensul că preluarea de către Statul Român a proprietăţii asupra imobilului în litigiu s-a făcut de la Biserica Ortodoxă Română din Zlatna iar nu de la Biserica Greco -Catolică din Zlatna, deoarece chiar prima preluare de către cultul ortodox de la cultul greco-catolic a fost efectuată abuziv în temeiul unei rectificări de nume ca urmare a emiterii Decretelor nr. 177/1948 şi nr. 358/1948, fără a se achita vreo justă despăgubire.

Acest aspect relevă că Biserica Ortodoxă Română din Zlatna deşi a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu acest lucru nu s-a realizat prin vreunul din modurile de dobândire a proprietăţii reglementate de lege, nefiind în prezenţa vreunui act care să consfinţească transmiterea dreptului de proprietate în favoarea sa.

Or, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, se restituie şi imobile preluate de alte persoane juridice în perioada de referinţă, nu numai cele preluate de Statul Român.

În consecinţă, în speţă, este vorba despre o singură deposedare abuzivă de imobilul în litigiu în accepţiunea prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, respectiv cea prin care intimata - reclamantă a fost deposedată de imobilul amintit anterior.

Biserica Ortodoxă Română din Zlatna nu a fost deposedată de imobilul în litigiu în sensul prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 şi de altfel această entitate nu era vechiul proprietar al acestui imobil din perioada anterioară perioadei de referinţă a deposedării (6 martie 1945 - 22 decembrie 1989), la care face referire în acest text de lege.

În fine, susţinerile recurentei-pârâte cu privire la interpretarea şi aplicarea greşită de către instanţa de fond a prevederilor art. 32 şi 33 Decretului-lege nr. 115/1938, pentru unificarea cărţilor funciare, referitoare la principiul forţei probante absolute a înscrierii în cartea funciară, potrivit căruia, pe de o parte, toate indicaţiile cuprinse în cartea funciară sunt presupuse a fi exacte, iar, pe de altă parte, niciun drept real nu poate fi opus nimănui dacă nu a fost înscris în cartea funciară, nu pot fi reţinute, având în vedere că raportul juridic dedus judecăţii în cauza de faţă priveşte aplicarea unei legi de reparaţie.

Prin urmare, este evident că toate înscrierile din cartea funciară de după 27.01.1956 au fost consecinţa aplicării Decretului nr. 358/1948 şi preluării imobilului în mod abuziv, or, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, principiul forţei probante absolute a înscrierii în CF ca reglementare generală, nu îşi găseşte aplicabilitatea în cauză, în contextul în care legile speciale de retrocedare prezumă anumite preluări ca fiind abuzive.

7. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România împotriva sentinţei nr. 124/2022 din 18 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România împotriva sentinţei civile nr. 124/2022 din 18 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2023.