Appeal dismissed: RON 67.3 million EU fund recovery upheld for photovoltaic project with zero electricity output.

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la data de 13.11.2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri - Organismul Intermediar pentru Energie:

- anularea parţiala a deciziei nr. 463025/25.05.2020 de soluţionare a contestaţiei nr. 200749/28.04.2020 formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/16.03.2020, în sensul anularii punctului 3 prin care s-a dispus emiterea unui nou titlu de creanţă;

- anularea procesului-verbal nr. x/16.06.2020 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă privind proiectul "Instalaţie fotovoltaică de producere a energiei electrice", localitatea Ghelari, judeţul Hunedoara;

- anularea deciziei nr. 463211/27.07.2020 de soluţionare a contestaţiei nr. 460272/15.07.2020 formulata împotriva procesului-verbal nr. x/16.06.2020.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 73 din 07 aprilie 2021 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de către reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri - Organismul Intermediar pentru Energie, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de fond a înlăturat, în mod greşit, motivul de nulitate invocat, considerând că actele contestate sunt motivate, atât în drept cât şi în fapt, fără a ţine cont de prevederile art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011. În opinia recurentei, aceste dispoziţii impun obligaţia menţionării temeiului de drept în baza căruia s-a emis actul de constatare a neregulilor şi s-a stabilit calitatea de debitor, însă în cauză actul administrativ contestat nu îndeplineşte cerinţa legală prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru valabilitatea acestuia.

Astfel, la punctul 7 - Temei de drept sunt menţionate doar O.U.G. nr. 66/2011 şi contractul de finanţare nr. x/10.06.2013, invocate generic, fără a se preciza în mod expres prevederile legale încălcate. Este eronată reţinerea instanţei de fond conform căreia legalitatea unui act administrativ din punctul de vedere al motivelor ce au stat la baza emiterii sale "poate fi apreciată şi prin existenţa unor acte/fapte anterioare cunoscute de parte", având în vedere că motivarea actului administrativ trebuie să fie intrisecă acestuia şi nu să reiasă din alte acte/fapte anterioare sau ulterioare actului contestat.

De asemenea, în mod greşit a considerat instanţa de fond că în cauză există o "neregulă", astfel cum este ea definită de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, deoarece simpla neîndeplinire a unuia dintre indicatorii de rezultat nu poate fi asimilată unei "nereguli" .

Definiţia legală a noţiunii de "neregulă" impune constatarea cumulativă a două condiţii, respectiv săvârşirea unei abateri de la legalitate, regularitate sau conformitate, de către beneficiarul fondurilor europene, a cărui faptă să fie de natură a prejudicia bugetul Uniunii Europene sau fondurile publice naţionale aferente acestor fonduri. In cazul reclamantei nici una din cele două condiţii nu este îndeplinită.

Din cuprinsul procesului-verbal contestat, se poate observa că nu se fac referiri la prejudiciul cauzat bugetului Uniunii Europene sau fondurilor publice naţionale, reţinându-se doar ca reclamanta a încălcat dispoziţiile art. 7 din Contractul de finanţare nr. x, fiind astfel evidenţiată fapta considerată drept abatere de la legalitate, dar nu şi urmările acesteia.

În opinia recurentei, nu poate exista răspundere civilă fără producerea unui prejudiciu. Un astfel de prejudiciu nu se poate constata ca fiind cauzat, în condiţiile în care, potrivit documentelor şi situaţiei de fapt, societatea a îndeplinit obiectivul şi indicatorii prevăzuţi în contract.

Instanţa de fond a interpretat în mod greşit prevederile art. 17 şi art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv art. 5 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, considerând că principiul proporţionalităţii se aplică doar în condiţiile în care "obiectivul proiectului ar fi fost atins". De asemenea, actele contestate încalcă şi prevederile art. 2 lit. n), art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 2 alin. (1) din Regulamentul european nr. 2988/1995, principiul echităţii şi proporţionalităţii măsurilor, respectiv sancţiunilor administrative, prin stabilirea unor sancţiuni şi a unei creanţe bugetare excesive, disproporţionate în raport cu faptele reclamantei.

Prezentând indicatorii asumaţi prin contractul de finanţare şi procentul de realizare, recurenta a arătat că instanţa a considerat, în mod nelegal, că în situaţia în care unul dintre indicatori nu este realizat, nu mai este aplicabil principiul proporţionalităţii, deşi în cuprinsul art. 7 pct. A alin. (4) teza finală din contractul de finanţare, părţile stabiliseră faptul că în cazul în care nu sunt îndepliniţi toţi indicatorii "AM POS CCE/OIE poate să solicite Beneficiarului returnarea sumelor primite proporţional cu procentul de nerealizare al acestor indicatori, cu excepţia cazurilor temeinic justificate."

În opinia recurentei, gradul de îndeplinire a indicatorilor la nivelul proiectului se calculează luând în calcul gradul de îndeplinire a tuturor indicatorilor, împărţiţi în cele două categorii principale: indicatori de realizare şi indicatori de rezultat, iar nu în funcţie de un singur indicator dintr-o singură categorie principală de indicatori, astfel cum a considerat în mod eronat pârâtul.

Diferitele categorii de indicatori corespunzătoare unui proiect au ponderi diferite în calculul gradului de îndeplinire global la nivelul proiectului, indicatorii de realizare având întotdeauna o pondere cumulată mai mare decât indicatorii de rezultat. Se impune o diferenţiere a ponderii acordate celor două tipuri de indicatori (de realizare şi de rezultat) având în vedere elementele care contribuie la realizarea acestora şi măsura în care atingerea lor depinde în întregime de acţiunile beneficiarului sau este influenţată de alţi factori.

În cauză, recurenta a îndeplinit în procent de 100% toţi indicatorii de realizare. Procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrării "Racord la SEN a centralei electrice fotovoltaice cu puterea instalată de 6,4 MW din localitatea Ghelari, jud. Hunedoara din 17.06.2016", care admite recepţia, arată că recurenta a depus toate diligenţele şi eforturile asumate prin avizul tehnic de racordare, respectiv contractul de racordare cu C. în aşa fel încât lucrările ce se realizează prin grija utilizatorului (beneficiarului), respectiv realizarea LES 20 kV, între celula de măsură din compartimentul de racordare şi celula de sosire din compartimentul utilizatorului, celula de sosire cu întrerupător general automat debrosabil în compartimentul utilizatorului (cu protecţiile necesare), dispozitiv de interfaţă în compartimentul utilizatorului (cu protecţiile solicitate), trafo ridicator JT/MT: 5x 1600 kVa si tablouri JT aferente, realizare LES 20 kV cu lungimea de 11 krn între punctul de conexiune şi centrală, instalaţia de iluminat, prize şi instalaţia de legare la pământ a clădirii punctului de conexiune, serviciile interne în compartimentul de racord cu transformator monofazat de 4 kVa, montare "Analizor staţionar de calitatea energiei electrice", etc. prevăzute în avizul tehnic de racordare, au fost finalizate la data de 17.06.2016.

Aşadar, ulterior terminării lucrărilor şi a recepţiei, parcul fotovoltaic era în măsură să producă energie electrică, însă datorită lipsei capacităţii de evacuare a energiei din partea C. acest lucru nu fost posibil.

De asemenea, în cauză nu s-a invocat existenţa unei deturnări a scopului contractului, iar eventualele neajunsuri derivate din efortul de implementare nu pot fi imputate exclusiv recurentei şi nu pot constitui o bază serioasă şi rezonabilă care să justifice solicitarea restituirii întregii sume acordate, acest lucru depăşind exigenţele impuse de legislaţia comunitară. Nu există nicio încălcare a angajamentelor asumate, ca rezultat al intenţiei ori neglijenţei societăţii, astfel că aspectele invocate în cuprinsul actelor contestate nu pot fi considerate neregularităţi care să justifice declanşarea procedurii de recuperare în întregime a avantajelor acordate, respectiv retragerea sprijinului financiar nerambursabil, care reprezintă o măsură disproporţionată, de natură să deturneze scopul finanţării şi să creeze consecinţe negative excesiv de împovărătoare pentru recurentă.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul-pârât Ministerul Energiei - Organismul Intermediar pentru Energie a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta A. S.R.L. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ decizia nr. 463025/25.05.2020, a procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/16.03.2020, decizia nr. 463211/27.07.2020 şi procesul-verbal nr. x/16.06.2020 emis de pârâtul Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri - Organismul Intermediar pentru Energie în legătură cu proiectul "Instalaţie fotovoltaică de producere a energiei electrice" localitatea Ghelari, jud. Hunedoara.

Fiind învestită cu recursul declarat de reclamantă împotriva soluţiei primei instanţe de respingere a acţiunii formulate, Înalta Curte reţine că potrivit motivului de casare invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În prezenta cauză aceste motive nu sunt incidente, iar soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, între părţile din prezenta cauză s-a încheiat contractul de finanţare nr. x/10.06.2013, în cadrul Programului Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" 2007-2013 (POS CCE), Axa prioritară 4 "Creşterea eficienţei energetice şi a securităţii furnizării, în contextul combaterii schimbărilor climaterice", obiectul contractului vizând implementarea proiectului nr. 630361/30.04.2010 (cod SMIS 21469) având titlul "Instalaţie fotovoltaică de producere a energiei electrice" în localitatea Ghelari, judeţul Hunedoara.

În urma vizitelor de monitorizare din perioada de monitorizare a durabilităţii investiţiei, constatându-se că "instalaţia nu a funcţionat niciodată, iar scopul acordării de finanţare nerambursabilă a fost producerea de energie verde, fapt ce nu s-a întâmplat, până la finele perioadei de durabilitate energia produsă fiind 0 (zero)", autoritatea pârâtă a emis procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/16.03.2020 stabilind o creanţă bugetară în cuantum de 72.405.678,71 RON (60.531.147,4 RON aferent bugetului UE si 11.874.531,311 RON aferent bugetului de stat). Contestaţia formulată împotriva acestui proces-verbal a fost admisă, potrivit deciziei nr. x/25.05.2020, dispunându-se anularea prevederilor procesului-verbal contestat şi emiterea unui nou titlu de creanţă.

În acest context, pârâtul a emis procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/16.06.2020, prin care s-a stabilit o creanţă bugetară în cuantum de 67.319.767,51 RON (59.241.395,41 RON aferent bugetului UE si 8.078.372,10 RON aferent bugetului de stat), iar contestaţia administrativă a fost respinsă prin Decizia nr. 463211/27.07.2020.

Răspunzând punctual argumentelor de nelegalitate invocate de recurentă în privinţa sentinţei primei instanţe, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al criticii vizând nemotivarea actelor administrative contestate.

Astfel, în practica judiciară s-a statuat, în mod constant, că legalitatea unui act administrativ din punctul de vedere al motivelor care au stat la baza emiterii sale poate fi apreciată şi prin existenţa unor acte/fapte anterioare cunoscute de parte şi care conduc în mod necesar la adoptarea actului, iar instanţa de contencios administrativ poate pronunţa o soluţie de anulare a acestuia numai dacă este vorba despre o nemotivare totală sau dacă din cuprinsul motivelor sumar expuse, judecătorul, dar şi persoana vătămată, nu pot analiza şi decela raţionamentul autorităţii emitente.

În prezenta cauză, contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte constată că procesul-verbal de constatare a neregulilor este motivat atât în fapt cât şi în drept, conform menţiunilor de la punctele 6 (Motivele de fapt) şi 7 (Temeiul de drept). Autoritatea pârâtă a reţinut, în esenţă, că beneficiarul nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contractul de finanţare, instalaţia fotovoltaică nu a funcţionat şi nu a produs energie electrică. Aceste aspecte au fost asumate de recurentă potrivit art. 7 pct. A lit. i) din contractul de finanţare, dispoziţiile art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 obligând intimatul să dispună măsuri de recuperare de la beneficiari a cheltuielilor care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare.

Dispoziţiile contractului de finanţare şi cele din cuprinsul O.U.G. nr. 66/2011 nu au fost invocate generic, ci punctual, corespunzător situaţiei de fapt şi neregulii reţinute în sarcina reclamantei.

Înalta Curte nu poate primi nici argumentele recurentei vizând inexistenţa unei nereguli şi, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, constată că din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 2 pct. 36 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 rezultă faptul că se poate vorbi despre "neregulă" atunci când beneficiarul săvârşeşte o abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, abaterea trebuind să prejudicieze sau să fie de natură a prejudicia bugetul general al Uniunii Europene.

În prezenta cauză, astfel cum reiese din cuprinsul art. 7 pct. A alin. (33) din contractul de finanţare, reclamanta şi-a asumat "obligaţia să raporteze anual îndeplinirea indicatorilor de rezultat pe toată perioada de durabilitate a Proiectului, printr-un raport privind durabilitatea investiţiei, începând cu anul următor celui în care s-a finalizat proiectul, asigurându-se că ta sfârşitul perioadei de durabilitate toţi indicatorii de rezultat asumaţi prin contract vor fi atinşi". De asemenea, conform cererii de finanţare semnată de societate, parte integrantă din contractul de finanţare,"Obiectivul general at proiectului este producerea şi livrarea în Sistemul Energetic Naţional a 12300MWh energie electrică/an prin valorificarea resurselor regenerabile de energie solară în România, respectiv prin construirea şi operarea unei instalaţii fotovoltaice de 6,4 MW (823 module fotovoltaice) în extravilanul oraşului Ghelari, jud. Hunedoara."

Prin urmare, atât pe parcursul cât şi la finalul perioadei de durabilitate, autoritatea pârâtă a procedat, în mod corect, la verificarea modului de îndeplinire a a obiectivului asumat şi, constatând, că investiţia nu şi-a demonstrat viabilitatea economico-financiară, respectiv nu a atins obiectivele pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil, a stabilit că sumele plătite au fost achitate necuvenit.

Este nefondată şi susţinerea recurentei vizând modul de calcul al gradului de îndeplinire a proiectului şi ponderea diferenţiată a indicatorilor de realizare sau a celor de rezultat, o astfel de apreciere nefiind susţinută de legislaţia în materie. Astfel, deşi reclamanta a îndeplinit în procent de 100% indicatorii de realizare (achiziţia de panouri fotovoltaice, transformator medie tensiune, punct de conexiune) şi doi dintre indicatorii de rezultat (puterea instalată şi numărul de locuri de muncă nou create), aceasta omite obiectivul general al proiectului anterior enunţat şi procentul de realizare a acestuia - 0 (zero)%.

De asemenea, dispoziţiile art. 7 pct. A alin. (4) teza finală din contractul de finanţare nu pot fi interpretate în sensul indicat de recurentă pentru o restituire proporţională a finanţării, indicatorul de rezultat "energia produsă ca urmare a implementării proiectului" nefiind un simplu indicator. Acesta este chiar rezultatul/obiectivul final, iar respectarea principiului proporţionalităţii de către autoritatea pârâtă putea fi invocată doar în situaţia în care exista o anumită cantitate de energie produsă şi livrată. Recurenta şi-a asumat realizarea integrală şi funcţionarea instalaţiei, iar rezultatul final, în mod evident, nu a fost atins, neexistând nicio cantitate de energie verde produsă şi livrată în cadrul proiectului.

Nu în ultimul rând, nu pot fi avute în vedere nici susţinerile recurentei referitoare la culpa societăţii de distribuţie şi neasigurarea condiţiilor tehnice necesare livrării energiei, o astfel de împrejurare nefiind de natură să îl exonereze pe beneficiarul finanţării de obligaţia asumată, câtă vreme instalaţia fotovoltaică nu a funcţionat niciodată şi nu a produs energie electrică din resurse regenerabile.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B., împotriva sentinţei nr. 73 din 07 aprilie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 26 ianuarie 2023.