Res judicata preclusion of compensation claim arising from prior final judgment on eligibility of European fund expenditures

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată. Hotărârea primei instanţe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 01.06.2016, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea de Management Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 1.077.709,16 RON, calculate pentru perioada 13.10.2013-30.05.2016 la suma de 4.548.510,60 RON, valoare aprobată de OI IMM şi propusă spre bun de plată de către AM POS CCE; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale la nivelul dobânzii legale calculate asupra sumei de 4.548.510,60 RON, în continuare, până la data emiterii deciziei, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 7 aprilie 2017, Curtea a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Cluj, reţinând că între cele două dosare există o strânsă legătură.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 16 septembrie 2021, când Curtea a pus în discuţie incidenţa autorităţii de lucru judecat în cadrul dosarului nr. x/2015

Prin sentinţa civilă nr. 269 din 4 noiembrie 2021, Curtea a respins acţiunea formulată de reclamantă.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei pe fond, cu consecinţa admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

A apreciat recurenta-reclamantă că hotărârea se sprijină pe motive contradictorii şi străine de natura pricinii iar instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, hotărârea fiind dată cu aplicarea greşită a legii.

Instanţa, interpretând greşit actul dedus judecăţii, a constatat că fondul raportului juridic litigios a fost soluţionat cu autoritate de lucru judecat în cadrul dosarului nr. x/2015, opunându-se unei noi reverificări jurisdicţionale efectele autorităţii de lucru judecat, consacrate de art. 430 şi art. 431 C. proc. civ.

A apreciat recurenta că excepţia autorităţii de lucru judecat nu a fost pusă în discuţie pentru a-şi putea face apărări în consecinţă, fiind încălcat principiul legalităţii consacrat de art. 7 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, au fost încălcate principiile aflării adevărului şi rolului activ al judecătorului, consacrate de art. 22 C. proc. civ., şi dreptul său la apărare, consacrat de art. 13 C. proc. civ.

Astfel, deşi instanţa a fost învestită cu o acţiune în obligaţie de a face, respectiv emiterea unei decizii urmare a unui raport întocmit de o comisie, judecătorul fondului şi-a întrecut puterile cu care a fost învestit şi a analizat aspectele de fond din cadrul raportului întocmit de comisie.

După cum reiese din actele dosarului, prin Adresa AM POS CCE nr. x/03.12.2012, i s-a comunicat motivul respingerii la plată a sumelor. A formulat contestaţia nr. x/11.12.2012 împotriva adresei prin care i s-au comunicat motivele respingerii la plată a sumelor, prin care a solicitat anularea actului (prin care s-a aplicat corecţia şi s-a respins la plată suma de 1.132.005,05 RON) şi recunoaşterea ca eligibile a cheltuielilor nevalidate.

Comisia numită de Directorul General al AM POS CCE a emis Raportul de soluţionare a contestaţiei, ce i-a fost comunicat cu Adresa nr. x/01.10.2013, concluziile raportului fiind de respingere a contestaţiei.

Conform procedurii, pârâta avea obligaţia de a emite o decizie, prin care să admită sau nu concluziile raportului comisiei de soluţionare a contestaţiei, astfel că, după cum a precizat şi în faţa instanţei de fond, este prejudiciată pentru că nu cunoaşte motivele pentru care i-a fost respinsă contestaţia. Nu se poate trece peste necesitatea respectării formalismului în ceea ce priveşte modalitatea de emitere a unei decizii, impunându-se obligarea pârâtei la emiterea unei asemenea decizii care să poată fi analizată atât în ceea ce priveşte temeinicia cât şi legalitatea acesteia.

Astfel, pentru că intimata în mod nejustificat şi abuziv nu a emis o decizie, a fost prejudiciată, fiind în imposibilitate de a încasa suma de 4.548.510,60 RON, valoare aprobată de OI IMM şi propusă spre bun de plată către AM POS CCE, fiind îndreptăţită la despăgubiri materiale, pentru perioada 13.10.2013-30.05.2016, precum şi în continuare până la data emiterii deciziei.

3. Apărările formulate

Intimatul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată că recursul reclamantei A. este nefondat

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Preliminar, instanţa de control judiciar constată că, deşi recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., referitor la nemotivarea hotărârii de fond, argumentele dezvoltate prin cererea de recurs privesc încălcarea de către prima instanţă a normelor procedurale prevăzute sub sancţiunea nulităţii, critici care se pot subsuma motivului de casare prevăzut de pct. 5 al articolului 488 C. proc. civ., care însă, nu este fondat.

Astfel, recurenta-reclamantă susţine că instanţa nu ar fi pus în discuţie excepţia autorităţii de lucru judecat, fiind încălcat principiul legalităţii consacrat de art. 7 alin. (1) C. proc. civ., şi că ar fi fost încălcate principiile aflării adevărului şi rolului activ al judecătorului, consacrate de art. 22 C. proc. civ., şi dreptul său la apărare, consacrat de art. 13 C. proc. civ.

Or, contrar alegaţiilor recurentei, Înalta Curte reţine că, în şedinţa publică din 16 septembrie 2021, conform consemnărilor încheierii de şedinţă de la acel termen, instanţa de fond a repus cauza pe rol şi, în prezenţa apărătorului reclamantei A., a pus în discuţie incidenţa autorităţii de lucru judecat în raport cu Decizia nr. 4686 din 24 septembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. x/2015.

Reprezentantul reclamantei şi-a susţinut punctul de vedere asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, în sensul că s-ar impune respingerea acesteia, pentru că dosarele au obiecte juridice diferite.

Prin urmare, sunt nefondate criticile recurentei-reclamante că nu ar fi fost pusă în discuţie autoritatea de lucru judecat şi că ar fi fost încălcate principiile legalităţii şi rolului activ al judecătorului sau că i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare.

Nici restul argumentelor recurentei-reclamante privind fondul cauzei, circumscrise de recurentă art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că instanţa ar fi interpretat greşit actul dedus judecăţii şi ar fi interpretat eronat dispoziţiile art. 430 şi art. 431 referitoare la efectele autorităţii de lucru judecat nu pot fi primite.

După cum reiese chiar din cuprinsul acţiunii introductive de instanţă, reclamanta A. a precizat faptul că a fost nevoită să formuleze acţiunea pe motiv că, în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Cluj, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii motivat de faptul că nu ar fi fost emisă o decizie de soluţionare a contestaţiei administrative formulate împotriva Notificării nr. x/03.12.2012.

Or, sentinţa pronunţată în dosarul nr. x/2015 a fost casată cu trimitere, instanţa de control judiciar apreciind că Notificarea nr. x/03.12.2012, care reprezintă obiectul propriu-zis al acţiunii, nu este un titlu de creanţă prin care să se fi aplicat reclamantei corecţii financiare în sensul cap. III din O.U.G. nr. 66/2011, ci este un act prin care au fost respinse la plată cheltuielile considerate neeligibile. Astfel, s-a reţinut că instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea ca inadmisibilă întrucât nu era necesară parcurgerea procedurii prealabile în ceea ce priveşte actul prin care au fost respinse la plată o parte dintre cheltuielile solicitate de reclamantă.

Pricina a fost rejudecată în dosarul nr. x/2015 iar, prin sentinţa nr. 15 din 26 ianuarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea vizând anularea Notificării nr. x/03.12.2012, prin care a fost respinsă la plată suma de 1.132.005,05 RON din totalul de 4.548.510,60 RON. Acestă hotărâre a fost menţinută prin Decizia nr. 4686 din 24 septembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care a respins recursul formulat de reclamanta A..

De altfel, prezentul dosar, nr. x/2016, a fost suspendat până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2015, devenit în rejudecare după casare nr. 56/33/2015* (dosarele nr. x/2015, fond şi recurs, şi nr. 56/33/2015*, fond şi recurs, au fost ataşate prezentului dosar).

Astfel, în raport cu aceste aspecte, în mod judicios prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora autoritatea de lucru judecat constituie un efect esenţial al hotărârilor judecătoreşti, şi cele ale art. 431 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

În atare situaţie, instanţa de fond nu a mai analizat argumentele reclamantei reţinând că fondul raportului juridic litigios a fost soluţionat cu autoritate de lucru judecat în cadrul dosarului nr. x/2015, prin care s-a constatat, definitiv, că în mod corect s-a respins la plată suma de 1.132.005,05 RON considerată neeligibilă din totalul de 4.548.510,60 RON.

Recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că, potrivit procedurii, pârâtul avea obligaţia de a emite o Decizie prin care să admită sau nu concluziile Raportului Comisiei de Soluţionare a Contestaţiei.

Însă, după cum a statuat instanţa de control judiciar în primul ciclu procesual al judecăţii dosarului nr. x/2015, nu era necesar a fi emisă o decizie, nefiind obligatorie parcurgerea procedurii prealabile în ceea ce priveşte Notificarea nr. x/03.12.2012 prin care au fost respinse la plată o parte dintre cheltuielile solicitate de A.. De altfel, prin recursul formulat în primul ciclu procesual (în dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal), reclamanta a susţinut că pârâtul a emis un Raport, care produce efecte şi care-i produce o vătămare, şi că a contestat Decizia nr. 304041/01.10.2013 şi implicit Raportul Comisiei de Soluţionare a Contestaţiei care era ataşat.

Înalta Curte constată că, practic, în prezentul dosar, recurenta-reclamantă tinde la repunerea în discuţie şi la reanalizarea dreptului său, cu toate că acest aspect a fost stabilit cu putere de lucru judecat şi nu poate fi rediscutat în cadrul procesual obiectiv al cauzei pendinte, opunându-se efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a constatat că cele reţinute în dosarul nr. x/2015 se impun în prezentul litigiu cu caracter obligatoriu, opunându-se unei noi reverificări jurisdicţionale, iar în recurs recurenta-reclamantă nu a prezentat niciun contraargument apt să înlăture această concluzie

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. împotriva sentinţei civile nr. 269 din 4 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.