Veterinary concession contracts: statutory entitlement to monthly compensation despite unconfirmed budget or missing debt certificate under OUG 117/2020

Şedinţa publică din data de 13 iulie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2021 la data de 19 ianuarie 2021, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava, a solicitat:

- obligarea pârâtelor debitoare, în baza contractelor de concesiune/subsecvente de prestări servicii, actelor adiţionale şi acordurilor cadru prin care s-a convenit prestarea unor servicii la plata sumei de 11.900 RON (aferentă lunii august, adică 10.000 RON + TVA), respectiv dreptul exclusiv de creanţă, dobândit în baza decontului justificativ, facturii şi contractelor în vigoare, aferente acţiunilor sanitar veterinare efectuate în raza sa de competenţă, în baza Ordonanţei de Guvern nr. 117/2020, conform cărora pârâta ANSVSA prin Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi-a însuşit prin semnătură şi ştampilă debitul pentru luna august 2020.

- obligarea pârâtelor la achitarea integrală a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 771 din 18 mai 2021 Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la 24 iunie 2021 sub nr. x/2021.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 80 din 18 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA).

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava (DSVSA), ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, după rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 6 alin. (3) din Anexa la O.U.G. nr. 117/2020.

A susţinut recurenta că instanţa de fond a respins în mod eronat cererea de chemare în judecată şi nu a obligat pârâtele la achitarea sumei de 10000 RON, pe motiv că nu au fost ataşate decontul justificativ, factura şi celelalte documente justificative prevăzute de O.G. nr. 42/2004, întrucât toate documentele de care face vorbire instanţa de fond au fost depuse la DSVSA, împreună cu decontul justificativ şi factura.

Totodată, în mod greşit a reţinut instanţa de fond că nu pot fi obligate pârâtele la achitarea sumei de 10.000 RON aferente lunii august 2020, întrucât lipseşte actul adiţional, deoarece:

- pe de o parte, suma de bani este solicitată şi acordată ca urmare a serviciilor deja prestate în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 117/2020:

- pe de altă parte, O.U.G. nr. 117/2020 nu condiţionează acordarea sumei de bani de încheierea actului adiţional, ci doar recomandă încheierea unui act adiţional, ceea ce în speţă s-a întâmplat.

4. Apărările intimaţilor

4.1 Intimata-pârâtă Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, a arătat că decontul nu a fost semnat şi avizat de către toate persoanele competente, nu a fost ştampilat şi înregistrat la DSVSA Suceava, instituţia nerecunoscând astfel debitul pretins. Astfel, creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă, astfel că instituţia nu este obligată la achitarea sumei pretinse.

Mai mult, reclamanta nu este îndreptăţită la plata unor servicii pe care nu le-a prestat, sens în care a procedat la stornarea facturii aferente lunii august.

În concluzie, a arătat intimata că recurenta nu poate pretinde decontarea unor servicii neefectuate şi fără respectarea normelor legale incidente.

4.2 Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtelor, în baza contractelor de concesiune/subsecvente de prestări servicii, actelor adiţionale şi acordurilor cadru prin care s-a convenit prestarea unor servicii la plata sumei de 11.900 RON (aferentă lunii august, adică 10.000 RON + TVA), respectiv dreptul exclusiv de creanţă, dobândit în baza decontului justificativ, facturii şi contractelor în vigoare, aferente acţiunilor sanitar veterinare efectuate în raza sa de competenţă, în baza Ordonanţei de Guvern nr. 117/2020, conform cărora pârâta ANSVSA prin Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi-a însuşit prin semnătură şi ştampilă debitul pentru luna august 2020.

Soluţionând cauza, curtea de apel a respins acţiunea reclamantei, reţinând că, în speţă, reclamanta nu a făcut dovada că ar fi depus la DSVSA Suceava toate aceste documente justificative, motiv pentru care, susţine pârâta că decontul depus în copie la dosar nu a fost aprobat şi avizat de organele competente. Mai mult decât atât, acest decont a fost urmat de emiterea de către reclamantă a facturii nr. x/24.09.2020, în valoare de 11.900 RON, care a fost ulterior stornată de reclamantă, conform facturii storno nr. x/20.10.2020.

Instanţa de fond a apreciat că exclusiv contractul de concesiune încheiat cu DSVSA Suceava nu poate constitui fundamentul acordării sumei de 10.000 RON plus TVA pentru luna august 2020, în contextul în care reclamanta nu a depus documentele justificative care să ateste efectuarea în această lună a tuturor activităţilor asumate, respectarea programului zilnic de 8 ore şi îndeplinirea tuturor obligaţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 117/2020.

Analizând hotărârea primei instanţe sub aspectul interpretării normelor de drept material aplicabile în cauză, pretinse de către recurente a fi nesocotite, instanţa de control judiciar reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, potrivit cărora pentru efectuarea în exploataţiile nonprofesionale a unor activităţi sanitar-veterinare cuprinse în programul acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, precum şi a altor acţiuni prevăzute în alte programe naţionale, pe care Autoritatea trebuie să le pună în aplicare, direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti încheie contracte de concesiune pe o durată de 5 ani cu medicii veterinari organizaţi în condiţiile legii sau pot angaja personal sanitar-veterinar propriu, în condiţiile legii, în situaţiile în care nu se pot încheia contracte cu medicii veterinari, organizaţi în condiţiile legii.

Potrivit art. IV (1) din Legea nr. 236/2019, beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora.

Conform art. 6 alin. (1) şi (2) din Anexa la O.U.G. nr. 117/2020 (forma în vigoare până la 19.12.2020) "(1) Beneficiarii contractelor pentru realizarea activităţilor prevăzute la art. 15 alin. (2) din ordonanţă primesc suma de 10.000 RON, exclusiv TVA, din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, prin bugetul direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în baza decontului şi a documentelor justificative. (2) Decontul prevăzut la alin. (1), însoţit de documentele justificative, se depune până pe data de 5 a lunii în curs pentru luna anterioară, iar decontarea sumei respective se realizează în maximum 20 de zile de la depunerea acestuia." iar alin. (6) prevedea că "(6) Decontul justificativ şi documentele aferente activităţilor prevăzute la alin. (5) sunt verificate, în maximum 5 zile de la depunere, de către Serviciul/Biroul control oficial - sănătate şi bunăstare animală, respectiv de către Serviciul/Biroul economic din cadrul direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi aprobat de directorul executiv în vederea realizării plăţii."

Totodată, potrivit art. 8 alin. (7) din Anexa la O.U.G. nr. 117/2020 "(7) Prevederile alin. (1) - (6) se aplică în mod corespunzător şi decontului prevăzut la art. 6, aferent activităţilor din luna pentru care se întocmeşte acest decont, depus de beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau contractelor de servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019, prin încheierea, în condiţiile legii, a unui act adiţional la acestea."

Din interpretarea sistematică a acestor dispoziţii legale raportat la situaţia de fapt din speţă, rezultă că, pentru a beneficia de dreptul recunoscut de lege, era necesar ca reclamanta să depună decontul şi actele justificative în conformitate cu dispoziţiile legale.

Or, recurenta-reclamantă a dovedit în cauză că a depus la pârâta DSVSA decontul şi actele justificative prevăzute de art. 6 alin. (1) din Anexa la O.U.G. nr. 117/2020, potrivit înscrisurilor aflate la filele x şi următoarele dosar recurs.

În cauza de faţă, reclamanta nu susţine acordarea sumei doar în temeiul contractului dintre părţi şi a dispoziţiei legale ce prevede plata sumei de 10.000 RON lunar, legitimitatea acţiunii fiind demonstrată prin depunerea deconturilor şi a documentelor doveditoare ale realizării acţiunilor sanitar-veterinare pe teritoriul de competenţă.

Pe de altă parte, faptul că pentru luna august 2020 aceste sume nu ar fi fost prevăzute în buget, iar pârâta Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor nu a virat contravaloarea sumelor aferente efectuării prestării acestor servicii nu reprezintă motive care din punct de vedere legal să poată afecta dreptul recurentei-reclamante la plata acestei sume.

Pentru motivele expuse succint mai sus, instanţa de control judiciar conchide în sensul că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit normele de drept material incidente în speţă, confirmându-se, deci, critica recurentei sub aceste aspect.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 80 din 18 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Va casa în parte sentinţa atacată şi, rejudecând:

Va admite în parte acţiunea precizată.

Va obliga pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava să plătească reclamantei suma de 10.000 RON, plus TVA, aferentă lunii august 2020, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în temeiul O.U.G. nr. 117/2020.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 80 din 18 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi, rejudecând:

Admite în parte acţiunea precizată.

Obligă pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava să plătească reclamantei suma de 10.000 RON, plus TVA, aferentă lunii august 2020, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în temeiul O.U.G. nr. 117/2020.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 13 iulie 2023.