Judicial refusal of magistrate transfer: insufficiency of personal motives to override public interest in court staffing under Art. 612 of Law 303/2004

Şedinţa publică din data de 29 iunie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Contestaţia judiciară

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii:

1) anularea Hotărârii nr. 2654 din 15 noiembrie 2022 emise de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii;

2) obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită un act administrativ prin care să dispună transferul contestatoarei, în principal, de la Judecătoria Satu Mare la Judecătoria Timişoara.

3) În motivarea contestaţiei, partea a prezentat situaţia sa personală şi profesională şi a susţinut faptul că hotărârea dedusă judecăţii a fost adoptată de către intimat cu încălcarea prevederilor art. 612 din Legea nr. 303/2004, în raport de probatoriul administrat în cauză.

Contestatoarea a arătat că hotărârea în discuţie nu este motivată în mod corespunzător, deoarece aceasta nu cuprinde nicio referire la motivele de ordin personal şi profesional prezentate în cererea de transfer.

De asemenea, partea a precizat că este într-o situaţie deosebită, întrucât este afectată de obligaţia de a face naveta între localităţile Satu Mare (unde locuieşte singură cu copilul minor) şi Timişoara, unde soţul său activează la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, din anul 2018.

În opinia sa, analiza cererilor de transfer trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin decizia administrativă.

De asemenea, contestatoarea a menţionat şi faptul că există posibilităţi reale de ocupare a posturilor vacante existente la Judecătoria Satu Mare la următoarele două examene de admitere în magistratură.

În fine, partea a făcut referire şi la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în care s-a statuat faptul că soluţionarea unei cereri de transfer doar prin prisma unor criterii referitoare la volumul de activitate al instanţelor implicate în procedura de transfer, la numărul posturilor vacante la respectivele instanţe, la vechimea efectivă în funcţia de judecător/vechimea la instanţa de la care se solicită transferul, fără a se ţine cont de faptul că, în raport de art. 612 din Legea nr. 303/2004, respectivele criterii nu au caracter absolut şi nu justifică excluderea de plano a criteriilor de ordin personal, echivalează cu o motivare deficitară a hotărârii contestate.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, pentru apărările prezentate la dosar.

3. Soluţia instanţei

După cum s-a precizat la pct. 1 al acestei decizii, contestatoarea A. a învestit instanţa de contencios administrativ competentă cu cererea de verificare a legalităţii Hotărârii nr. 2654 din 15 noiembrie 2022 prin care secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Satu Mare la Judecătoria Timişoara.

În esenţă, sistematizând criticile prezentate de parte, Înalta Curte reţine că actul administrativ unilateral cu caracter individual dedus judecăţii este contestat sub următoarele aspecte:

(i) motivarea deficitară pe soluţia de respingere a cererii de transfer, deoarece nu au fost examinate în concret motivele de ordin personal care au determinat formularea acestei cereri;

(ii) ierarhizarea nepermisă a criteriilor statuate de dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

Analizând motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 2654 din 15 noiembrie 2022 emise de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prezentate în cadrul contestaţiei de faţă, precum şi apărările dezvoltate în întâmpinarea depusă la dosar de către intimat, prin prisma cadrului normativ aplicabil şi a documentaţiei care a stat la baza adoptării acestei hotărâri, Înalta Curte reţine următoarele:

3.1. Referitor la nerespectarea principiului motivării actului administrativ

Într-adevăr, un act administrativ este motivat atunci când el enunţă motivele de fapt şi de drept pentru care autorul său îl consideră justificat.

Motivarea reprezintă o condiţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ.

Altfel spus, motivarea este o condiţie de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului. Aşadar, motivarea este o formalitate substanţială a cărei absenţă sau insuficienţă antrenează invaliditatea actului.

Motivarea urmăreşte o dublă finalitate: îndeplineşte o funcţie de transparenţă a procedurilor administrative în profitul cetăţenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat şi permite autorităţii judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia. Din această cauză, motivarea trebuie să expună într-un mod clar şi neechivoc raţionamentele instituţiei publice care a emis actul administrativ. De asemenea, motivarea trebuie să indice în mod expres baza juridică a actului adoptat.

O motivare insuficientă sau greşită este considerată a fi echivalentă cu lipsa motivării actului administrativ, iar aceasta atrage nulitatea sau nevalabilitatea lui.

Contrar susţinerilor contestatorului, Înalta Curte apreciază că intimatul a examinat în mod efectiv şi concret toate criteriile prevăzute în mod cumulativ de dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, tocmai în scopul de asigura un just echilibru între interesul public ce se impunea a fi ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care puteau fi lezate prin actul administrativ.

Mai precis, secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a analizat în mod coroborat datele privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător şi pe schemă existentă la instanţele implicate în procedura transferului, avizele emise de aceste instanţe, precum şi necesitatea asigurării bunei funcţionării a acestor instanţe. Concluzia la care ajuns secţia pentru Judecători a fost aceea că motivele de ordin personal şi profesional invocate de contestatoare în susţinerea cererii de transfer nu reprezentau situaţii excepţionale de natură să determine inversarea raportului de preeminenţă dintre interesul public al bunei funcţionări a instanţei şi interesul privat al judecătorului.

În raport de aspectele anterior descrise, Înalta Curte apreciază că principiul motivării actelor administrative a fost respectat de emitentul hotărârii deduse controlului de legalitate al instanţei.

3.2. Referitor la cererea de transfer

În motivarea cererii de transfer, contestatoarea a invocat motive personale şi profesionale, mai precis faptul că este afectată de obligaţia de a face naveta între localităţile Satu Mare (unde locuieşte singură cu copilul minor) şi Timişoara, unde soţul său activează la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, din anul 2018. Partea a arătat că intenţionează să îşi mute domiciliul în Timişoara şi să urmeze cursuri masterale în acest oraş.

Totodată, contestatoarea a susţinut că are disponibilitatea de activa, în cadrul Judecătoriei Timişoara, în oricare dintre secţiile sau completurile la care cerinţele acestei instanţe o impun.

Contestatoarea a opinat în sensul că îndeplineşte criteriile impuse de dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004, deoarece a primit aviz pozitiv de la Judecătoria Timişoara, volumul de activitate al celor două instanţe implicate în procedura de transfer este comparabil, încărcătura pe schemă este chiar mai redusă la nivelul Judecătoriei Satu Mare, iar la aceasta din urma Judecătorie există în prezent un număr de 5 posturi vacante.

Potrivit prevederilor art. 612 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

În cuprinsul Hotărârii nr. 2654 din 15 noiembrie 2022, secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut faptul că autoarea cererii de transfer are o vechime de 2 ani şi 9 luni în funcţia de judecător la Judecătoria Satu Mare.

Conform evidenţelor direcţiei de resort, la Judecătoria Satu Mare, instanţa de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 22 posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 17 posturi, fiind vacante 5 posturi.

În anul 2021, la Judecătoria Satu Mare, încărcătura pe judecător a fost de 1110 de dosare, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura pe schemă a fost de 817 dosare, comparativ cu media naţională de 855.

Conform evidenţelor aceleiaşi direcţii, la Judecătoria Timişoara, instanţa la care s-a solicitat transferul, dintre cele 54 posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 45 posturi, fiind vacante 9 posturi (din care un post a fost alocat funcţiei de conducere vacante). La această instanţă, sunt vacante funcţiile de preşedinte al secţiei civile şi de preşedinte al secţiei penale, 4 judecători sunt delegaţi la alte instanţe, iar 1 judecător este delegat la Judecătoria Timişoara de la altă instanţă.

În anul 2021, la Judecătoria Timişoara, încărcătura pe judecător a fost de 1070 de dosare, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura pe schemă a fost de 960 de dosare, comparativ cu media naţională de 855.

În temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Judecătoria Timişoara şi Curtea de Apel Timişoara au emis avize favorabile transferului, iar Judecătoria Satu Mare şi Curtea de Apel Oradea au comunicat avize nefavorabile transferului.

Secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că nu este oportun transferul judecătorului, deoarece Judecătoria Satu Mare se confruntă cu lipsă acută de personal şi un volum de activitate foarte ridicat pe judecător, ceea ce ar genera dificultăţi mari în activitatea curentă a instanţei.

În raport de datele anterior prezentate, Înalta Curte apreciază care este corectă soluţia de respingere a cererii de transfer formulată de contestatoare în condiţiile în care motivele personale şi profesionale invocate de acesta în susţinerea cererii nu puteau prevala faţă de necesitatea de funcţionare corespunzătoare a instanţei unde îşi desfăşura activitatea.

Cu alte cuvinte, transferul judecătorului este o vocaţie conferită de norma anterior citată, iar nu un drept al acestuia. În mod indiscutabil, situaţia obiectivă a instanţei trebuie să primeze pentru a se asigura buna desfăşurare a actului de justiţie. În plus de aceasta, atunci când a optat pentru ocuparea postului de judecător la o anumită instanţă, contestatoarea şi-a asumat implicit posibilitatea rămânerii la aceasta pe un termen mai îndelungat.

În concluzie, Înalta Curte nu poate reţine faptul că intimatul a acţionat cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: dreptul de apreciere a fost exercitat de către intimat în limitele competenţei prevăzute de art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu luarea în apreciere a criteriilor statuate de art. 612 din aceeaşi lege, iar justul echilibru care trebuie să existe între interesul personal şi interesul public a fost respectat.

3.3. Temeiul legal al soluţiei pronunţate

În consecinţă, pentru toate considerentele anterior expuse, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 2654 din 15 noiembrie 2022 prin care secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Satu Mare la Judecătoria Timişoara, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 2654 din 15 noiembrie 2022 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 29 iunie 2023.