Judicial review of administrative inaction: obligation of competent court to compel express approval for sports federation establishment.

Şedinţa publică din data de 28 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 iulie 2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din 31 ianuarie 2022, reclamantele A. (fostă "B." şi "C."), D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. - Q. şi R., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, au solicitat obligarea pârâtului la soluţionarea cererii de eliberare a avizului expres prevăzut de art. 36 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, necesar pentru înfiinţarea Federaţiei Române de Skandenberg-Armwrestling, sub sancţiunea aplicării de penalităţi de 1000 RON/zi de întârziere, de la pronunţarea hotărârii şi până la emiterea avizului expres, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 142 din 31 ianuarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului să soluţioneze cererea reclamanţilor de emitere şi comunicare a avizului expres prevăzut de art. 36 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, sub sancţiunea aplicării de penalităţi în cuantum de 500 RON/zi de întârziere.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 142 din 31 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Sportului (fost Ministerul Tineretului şi Sportului), întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

Sub un prim motiv de recurs, pârâtul reiterează excepţia necompetenţei generale a instanţelor de judecată, susţinând că emiterea avizului este de competenţa Ministerului Tineretului şi Sportului, instanţa de judecată neputând obliga această autoritate la emiterea actului administrativ. Soluţionarea unei cereri în sensul solicitat prin acţiune ar echivala cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, respectiv cu o ingerinţă în atribuţiile exclusive ale puterii executive.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, pârâtul critică soluţia dată cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii, pe care instanţa de fond a calificat-o ca fiind apărare de fond. Susţine imposibilitatea emiterii avizului expres prevăzut de art. 36 alin. (1) din Legea nr. 69/2000 în lipsa dovezii disponibilităţii denumirii eliberate de Ministerul Justiţiei. În speţă, dovada de disponibilitate a denumirii Federaţia Română de Skanndenberg - Armwrestling, eliberată sub nr. x/16.06.2021, a fost revocată de Ministerul Justiţiei. Cum din interpretarea coroborată a art. 36 alin. (1) cu art. 95 din Legea nr. 69/2000 rezultă că avizul expres solicitat de intimatele-reclamante este condiţionat de dovada disponibilităţii denumirii, eliberată de Ministerul Justiţiei, rezultă că prima instanţă a respins în mod nelegal excepţia inadmisibilităţii cererii.

Prin ultimul motiv de recurs, pârâtul suţine că hotărârea este dată cu nerespectarea principiului disponibilităţii prevăzut de art. 9 C. proc. civ.. Deşi cererea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei de fond la data de 13.07.2021 şi s-a raportat la cererile nr. x/23.02.2021, nr. y/25.03.2021 şi nr. 2571/10.05.2021, iar reclamanţii nu au precizat/completat acţiunea până la data pronunţării hotărârii, instanţa de fond şi-a motivat sentinţa pe un fapt viitor în raport cu data sesizării sale, respectiv pe completările aduse dosarului administrativ în luna septembrie 2021.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimatele-reclamante au invocat excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La termenul de judecată din 28 iunie 2023, intimatele-reclamante au renunţat la susţinerea excepţiilor invocate prin întâmpinare, însă au invocat o nouă excepţie, a lipsei de obiect a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Având a se pronunţa cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., asupra excepţiei lipsei de obiect a recursului, invocată de intimatele-reclamante, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată.

Excepţia lipsei de obiect a fost susţinută în raport de împrejurarea că, ulterior declarării căii de atac, recurentul-pârât Ministerul Sportului a emis avizul expres nr. 6945/23.08.2022, astfel cum a fost obligat prin sentinţa recurată.

Însă, o astfel de împrejurare nu lasă fără obiect calea de atac declarată. Obiectul căii de atac este sentinţa recurată, iar emiterea avizului expres echivalează cu o punere în executare a dispoziţiilor acesteia, astfel că excepţia ar putea viza numai interesul procesual în susţinerea recursului, iar nu obiectul recursului. Înalta Curte nu a înţeles, însă, să recalifice excepţia invocată, întrucât eliberarea avizului nu echivalează fără dubiu cu o desistare de motivele de nelegalitate invocate la adresa sentinţei instanţei de fond.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de obiect a recursului, ca neîntemeiată.

II.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru considerentele ce se succedă.

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deşi recurentul-pârât Ministerul Sportului a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile expuse se circumscriu şi cazurilor de casare prevăzute de pct. 4 şi 5 ale aceluiaşi text de lege. Astfel, criticile referitoare la greşita respingere a excepţiei necompetenţei generale a instanţelor de judecată se circumscriu art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., iar criticile referitoare la greşita respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pot fi subsumate art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, urmând a fi analizate din această perspectivă.

În ceea ce priveşte criticile vizând modul de soluţionare a excepţiei necompetenţei generale a instanţelor de judecată, circumscrise cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., se reţine că excepţia a fost soluţionată prin încheierea din 6 decembrie 2021, iar în recurs, recurentul-pârât a reiterat argumentaţia expusă în faţa instanţei de fond, prin care a susţinut că instanţa de judecată nu poate obliga autoritatea pârâtă la emiterea avizului expres, fără a depăşi atribuţiile puterii judecătoreşti şi a interfera în atribuţiile puterii executive.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că excepţia este neîntemeiată, în raport de dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. (1) lit. h) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, care statuează asupra dreptului oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim, prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente. În speţă, intimatele-reclamante au invocat nesoluţionarea de către autoritatea pârâtă a cererii de emitere a avizului expres prevăzut de art. 36 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, contestând, aşadar, un act administrativ asimilat, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Astfel fiind, dreptul de acces la instanţă este garantat prin dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi se exercită în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

De altfel, argumentele invocate de recurentul-pârât în susţinerea excepţiei se referă la fondul cauzei şi au fost corect analizate de prima instanţă ca aspecte de temeinicie a acţiunii.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile recurentului-pârât referitoare la soluţia dată asupra excepţiei necompetenţei generale a instanţelor de judecată.

În ceea ce priveşte criticile vizând modul de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, circumscrise cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a constatat că această excepţie reprezintă, în realitate, o apărare de fond, câtă vreme argumentele expuse în susţinerea excepţiei nu se referă la neîntrunirea condiţiilor de exercitare a acţiunii civile, astfel cum sunt prevăzute de art. 32 C. proc. civ., ci tind să demonstreze lipsa de temeinicie a acţiunii, din perspectiva neîndeplinirii condiţiilor legale de emitere a avizului expres, prevăzute de art. 36 alin. (1) raportat la art. 95 din Legea nr. 69/2000.

Prin urmare, şi aceste critici vor fi respinse ca nefondate, instanţa de recurs constatând că soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii este legal dispusă.

Înalta Curte constată că sunt nefondate şi criticile expuse cu privire la fondul cauzei, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurentul-pârât a susţinut că la data promovării acţiunii nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în vederea emiterii avizului expres, completarea documentaţiei cu actele necesare survenind pe parcursul soluţionării cauzei.

În ceea ce priveşte invocata lipsă a dovezii de disponibilitate a denumirii "Federaţia Română de Skandenberg - Armwrestling", ca urmare a revocării de către emitentul Ministerul Justiţiei a dovezii eliberate sub nr. x/16.06.2021, Înalta Curte constată că această împrejurare nu priveşte cererea de emitere a avizului expres, formulată de intimatele-reclamante sub nr. x/23.02.2021, ci priveşte cererea nr. x/11.03.2021, depusă de un alt solicitant, numitul S., care nu face obiectul prezentului litigiu. Ca urmare, situaţia relevată de recurentul-pârât cu privire la revocarea dovezii de disponibilitate a denumirii nr. 191163/16.06.2021 nu prezintă relevanţă în analiza de legalitate a actului administrativ asimilat contestat în cauză (nesoluţionarea în termenul legal a cererii formulate de intimatele-reclamante).

Referitor la completarea documentaţiei care însoţeşte cererea de emitere a avizului expres în cursul soluţionării cauzei de faţă, Înalta Curte observă că, într-adevăr, la data la care intimatele-reclamante au depus cererea (23.02.2021), aceasta nu cuprindea actele de înfiinţare în formă autentică, acordul prealabil al Secretariatului General al Guvernului cu privire la folosirea cuvintelor "naţional" şi "român" şi nici dovada disponibilităţii denumirii, astfel cum rezultă din dispoziţiile coroborate ale art. 36 alin. (1) şi art. 95 din Legea nr. 69/2000. Totuşi, ulterior, acestea s-au conformat solicitărilor scrise ale Ministerului Sportului şi au depus atât actele în formă autentică, cât şi acordul Secretariatului General al Guvernului. După formularea cererii de chemare în judecată, intimatele au obţinut şi dovada disponibilităţii denumirii "Federaţia Română de Skandenberg - Armwrestling", emisă de Ministerul Justiţiei sub nr. x/07.09.2021, valabilă până la data de 07.03.2022 şi prelungită ulterior până la 07.06.2022. Această dovadă a fost depusă la autoritatea pârâtă în completarea cererii iniţiale, cu adresa nr. x/08.09.2021.

În recurs, autoritatea pârâtă a susţinut că în mod greşit prima instanţă a avut în vedere completarea din 08.09.2021 a cererii de emitere a avizului expres, întrucât aceasta a survenit după înregistrarea cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte reţine că ceea ce au contestat în cauză intimatele-reclamante nu este refuzul nejustificat de al pârâtului de eliberare a avizului expres, ci nesoluţionarea cererii administrative în termenul legal, astfel că instanţa de contencios administrativ este învestită să verifice dacă, prin raportare la solicitările formulate în scris de autoritatea pârâtă, asociaţiile sportive au depus la dosarul administrativ înscrisurile cerute şi dacă, în această situaţie, cererea lor a rămas nesoluţionată.

În acest sens, este de observat că, ulterior completării din 08.09.2021, autoritatea pârâtă nu a mai solicitat reclamantelor depunerea vreunui alt înscris în dosarul administrativ şi nici nu a procedat la soluţionarea cererii de avizare, cel mai târziu în termenul de 30 de zile de la data ultimei completări. Astfel fiind, la data la care instanţa de fond a soluţionat acţiunea în contencios administrativ, cererea intimatelor-reclamante era în continuare nesoluţionată, iar împrejurarea completării documentaţiei administrative după data promovării cererii de chemare în judecată nu justifică nerespectarea de către ministerul pârât a obligaţiei de a soluţiona cererea de emitere a avizului expres în termen de 30 de zile de la data la care i-au fost puse la dispoziţie toate înscrisurile prevăzute de lege, conform art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, întrucât recurentul-pârât nu a soluţionat cererea administrativă formulată de intimate-reclamante şi nu a prezentat niciun motiv legal în justificarea conduitei sale, în mod corect prima instanţă a admis acţiunea şi a obligat Ministerul Sportului să soluţioneze cererea reclamantelor de emitere şi comunicare a avizului expres prevăzut de art. 36 alin. (1) din Legea nr. 69/2000. Inexistenţa unei piedici în soluţionarea cererii este dovedită şi de emiterea de către recurentul-pârât, după promovarea recursului, a avizului expres nr. 6945/23.08.2022, în baza documentaţiei depuse şi completate de intimatele-reclamante.

În consecinţă, Înalta Curte constată că prima instanţă a pronunţat sentinţa recurată cu aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h) raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 36 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, criticile formulate de recurentul-pârât din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nefiind apte să conducă la reformarea acestei soluţii.

Pentru toate aceste considerente, nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Sportului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de obiect a recursului, invocată de intimaţii-reclamanţi, ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Sportului împotriva sentinţei civile nr. 142 din 31 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.