Invalid administrative revocation of doctoral title due to constitutional limits on revoking acts in civil circulation under Law No. 1/2011

Şedinţa publică din data de 28 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 iunie 2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării (actual Ministerul Educaţiei), a solicitat revocarea în integralitate a Ordinului ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5416 din 3 decembrie 2019, privind retragerea titlului de doctor în domeniul ştiinţe militare si informaţii, acordat de către Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazul" din Bucureşti, cu consecinţa menţinerii acestui titlu, atribuit prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 6149/07.11.2012.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 794 din 24 mai 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 794 din 24 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, reclamanta susţine că teza de doctorat cu titlul "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi ca element de securitate naţională" respectă normele de bună conduită în activitatea de cercetare ştiinţifică, fiind citate sursele bibliografice şi nefiind însuşite idei ale altor autori. La elaborarea lucrării au fost respectate dispoziţiile art. 65 alin. (1) din H.G. nr. 681/2011, precum şi Regulamentul privind studiile de doctorat al academiei de informaţii, iar rapoartele membrilor comisiei de doctorat nu au identificat elemente de plagiat.

Învederează recurenta-reclamantă că, în ceea ce priveşte paragrafele de la paginile 41-43 ale tezei de doctorat, s-a susţinut în raportul de verificare că acestea sunt similare cu cele dintr-o lucrare aflată pe un site de Internet, însă subliniază că această lucrare pretins plagiată a fost publicată la doi ani după lucrarea de doctorat a reclamantei.

Consideră că instanţa de fond a dat o greşită interpretare prevederilor art. 17 alin. (2) din Ordinul nr. 3482/2016, din perspectiva cerinţei motivării rapoartelor comisiei de lucru. Aceste rapoarte nu sunt motivate nici în fapt, nici în drept, nu sunt descrise care sunt normele de redactare sau de etică încălcate, indiciile de încălcare a acestor norme, motivele de drept care au condus la decizia de retragere a titlului de doctor şi nu este indicat temeiul de drept pe care se bazează propunerea.

Susţine recurenta-reclamantă că şi rapoartele individuale de analiză ale profesorilor sunt nelegale, fiind întocmite cu încălcarea art. 17 alin. (1) din Ordinul nr. 3482/2016, întrucât aceste rapoarte sunt identice, având aceleaşi concluzii, deşi ele sunt întocmite individual.

Printr-un alt motiv de nelegalitate, recurenta-reclamantă invocă greşita interpretare a art. 12 din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 3482/2016, în ceea ce priveşte obiectul verificărilor, care trebuie făcute în limitele sesizării. Or, între sesizarea transmisă la 17.10.2018 şi concluziile din rapoartele de verificare există diferenţe semnificative.

Totodată, recurenta-reclamantă reiterează argumentele din acţiune, referitoare la netemeinicia ordinului contestat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei (fost Ministerul Educaţiei şi Cercetării) a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând argumentele din cuprinsul întâmpinării depuse în dosarul instanţei de fond.

5. Alte aspecte procesuale

La termenul de judecată din 22 martie 2023, recurenta-reclamantă A. a solicitat ca, în soluţionarea recursului, să se constate incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 364 din 08.06.2022 în speţa dedusă judecăţii, raportat la probatoriul administrat în calea de atac, din care rezultă că titlul de doctor emis reclamantei a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei a depus note scrise cu privire la incidenţa în speţă a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 364 din 08.06.2022, susţinând că recurentei-reclamante îi revine sarcina de a proba intrarea titlului de doctor în circuitul civil, respectiv că acest titlu a fost folosit pentru a obţine avantaje materiale sau profesionale în mod regulat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile formulate şi de Decizia Curţii Constituţionale nr. 364/2022, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 5416 din 30.12.2019, reclamantei A. i-a fost conferit titlul ştiinţific de doctor în domeniul ştiinţe militare şi informaţii pentru teza de doctorat cu titlul "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi ca element de securitate naţională", susţinută în cadrul Academiei Naţionale de Informaţii "Mihai Viteazul".

În urma sesizării primite cu adresa nr. x/19.10.2018, s-a procedat la verificarea suspiciunilor de plagiat cu privire la lucrarea de doctorat a reclamantei, în acord cu prevederile Ordinului ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 3482/2016 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare ("CNATDCU").

Prin Decizia CNATDCU nr. 16875 din 15 martie 2019, în urma examinării raportului de analiză întocmit de Comisia de specialitate a CNATDCU, s-a propus retragerea titlului de doctor atribuit reclamantei.

Prin Decizia Consiliului General al CNATDCU nr. 16875/15510 din 30 octombrie 2019 a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva Deciziei CNATDCU nr. 16875 din 15 martie 2020.

Prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5416 din 30.12.2019, recurentei-reclamante A. i-a fost retras titlul ştiinţific de doctor în domeniul ştiinţe militare şi informaţii, acordat de Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazul".

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea Ordinului nr. 5416/2019, invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie a actului administrativ. Instanţa de fond a respins acţiunea ca neîntemeiată, iar reclamanta a declarat recurs, invocând o greşită aplicare şi interpretare a normelor de drept incidente cauzei.

Ca urmare a pronunţării, în cursul judecării cauzei în recurs, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 364 din 08.06.2022, recurenta-reclamantă A. a solicitat ca, în soluţionarea căii de atac, să se constate incidenţa acestei decizii în speţa dedusă judecăţii şi, raportat la probatoriul administrat în calea de atac, din care rezultă intrarea titlului de doctor în circuitul civil şi producerea de efecte juridice, să fie dispusă o soluţie de admitere a acţiunii.

Înalta Curte apreciază că este necesară cercetarea cu prioritate a incidenţei în cauză a efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 364/2022, care ar putea face inutilă analiza celorlalte motive de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă.

În acest sens, se reţine că Ordinul nr. 5416 din 30.12.2019, contestat de reclamantă, a fost fundamentat în drept pe prevederile:

- art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 69 alin. (6) din Anexa la H.G. nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 31 şi art. 33 lit. b) din Anexa nr. 2 la Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, aprobat prin Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 3482/2016, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit prevederilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011: "În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică şi management universitar sau de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan (…) b) retragerea titlului de doctor."

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 364 din 08.06.2022 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831/24.08.2022) a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt constituţionale, în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice, relevante fiind următoarele considerente:

"25. Curtea subliniază că, în contextul Deciziei nr. 624 din 26 octombrie 2016, intrarea actului administrativ în circuitul civil şi producerea de efecte juridice nu se realizează prin simpla emitere a ordinului de atribuire a titlului de doctor, ci dacă acesta a generat la rândul său raporturi juridice distincte. (…)

26. Textul criticat reglementează retragerea titlului de doctor, indiferent dacă actul respectiv a intrat sau nu în circuitul juridic şi a produs sau nu efecte juridice. Din moment ce organul emitent îl desfiinţează pentru motive anterioare emiterii sale [nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională], această retragere are natura juridică a unei revocări. Însă principiul revocabilităţii actelor administrative nu este unul absolut, el cunoaşte şi excepţii, printre acestea numărându-se şi actele administrative individuale care au intrat în circuitul civil şi au generat drepturi subiective garantate de lege, care nu pot fi revocate, ci doar anulate de o altă autoritate decât cea emitentă. În consecinţă, întrucât titlul de doctor şi diploma de doctor care au intrat în circuitul civil şi au generat drepturi subiective garantate de lege se încadrează în această categorie, ele nu pot fi revocate.

27. Retragerea titlului de doctor - act administrativ - care a intrat în circuitul civil şi a generat drepturi subiective garantate de lege nu poate lua forma revocării dispuse de instituţia emitentă, ci pe cea a anulării, sens în care Curtea, prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, paragraful 51, a impus exigenţa ca aceasta să se realizeze exclusiv de o instanţă judecătorească. Nu este suficient ca doar anularea diplomei să fie realizată de instanţa judecătorească, pentru că această operaţiune este una formală, o consecinţă firească a desfiinţării titlului. Prin urmare, indiferent de denumirea lor, actele administrative, odată intrate în circuitul civil, se anulează de instanţa judecătorească, şi nu de instituţia emitentă, tocmai pentru că ele nu mai pot fi revocate.

29. Curtea reţine că trebuie realizată o diferenţiere între, pe de o parte, anularea titlului de doctor de către instanţa judecătorească şi, pe de altă parte, controlul judecătoresc cu privire la revocarea acestui titlu de către organul administrativ emitent. Cele două situaţii evocă ipoteze distincte, conturate după criteriul intrării în circuitul civil şi a producerii de efecte juridice.

30. Rezultă că, în cazul în care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, atât titlul de doctor, cât şi înscrisul constatator pot fi desfiinţate numai prin hotărâre judecătorească, pentru că, altfel, dacă se lasă la îndemâna instituţiei emitente a actului desfiinţarea titlului, se imprimă şi se induce o insecuritate asupra raportului juridic deja stabilit.

31. Având în vedere cele expuse, art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 încalcă art. 21 şi 52 coroborate cu art. 1 alin. (5) din Constituţie cu referire la exigenţele constituţionale privind limitele principiului revocabilităţii actului administrativ individual, fiind constituţional numai în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice.

32. Prin urmare, este exclusă competenţa autorităţii publice emitente de a retrage titlul de doctor care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, această competenţă revenind instanţei judecătoreşti, sesizate în condiţiile legii generale în materie, respectiv Legea nr. 554/2004. În acest caz, retragerea îmbracă forma anulării actului, caz în care instanţa va verifica numai legalitatea parcurgerii procedurii de conferire/atribuire a titlului de doctor şi de emitere a diplomei de doctor, fără a avea competenţa de a evalua ea însăşi calitatea lucrării, nivelul ştiinţific al acesteia sau caracterul ştiinţific al activităţii deţinătorului titlului de doctor."

Înalta Curte constată că efectele deciziei Curţii Constituţionale se produc cu privire la toate situaţiile juridice neepuizate la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial. Situaţia actului contestat de reclamantă nu era definitivată la data de 24.08.2022, când s-a publicat în Monitorul Oficial decizia nr. 364/2022, ordinul atacat fiind supus contestării în procedura judiciară desfăşurată în faţa instanţei de contencios administrativ, aflată în faza procesuală a recursului; aşadar, la momentul verificării legalităţii actului, instanţa de recurs are obligaţia de a ţine cont de statuările Curţii Constituţionale din cuprinsul deciziilor publicate în Monitorul Oficial.

Conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 364/2022, retragerea titlului de doctor se poate dispune, în condiţiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2011, doar în ipoteza în care acesta nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice.

În speţă, recurenta-reclamantă a depus înscrisuri din care rezultă că, între anii 2014-2017, a primit burse postdoctorale oferite de Institutul de Economie Mondială din cadrul Institutului Naţional de Cercetări Economice "B." al Academiei Române şi a promovat concursul organizat pentru ocuparea postului de asistent universitar în cadrul Academiei Naţionale de Informaţii "Mihai Viteazul", una dintre condiţiile de înscriere la acest concurs fiind, conform H.G. nr. 457/2011, deţinerea diplomei de doctor.

Prin urmare, recurenta-reclamantă a dovedit că a obţinut beneficii de pe urma titlului de doctor, de ordin material şi profesional, constând în burse postdoctorale şi a promovat un concurs de ocupare a unei funcţii la care nu putea accede în lipsa acordării titlului de doctor. Astfel fiind, Înalta Curte constată că ordinul contestat a fost emis cu încălcarea art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2011, în interpretarea dată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 364/2022, întrucât pârâtul Ministerul Educaţiei a dispus retragerea unui titlu de doctor care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, fiind încălcate astfel limitele principiului revocabilităţii actului administrativ individual şi principiul securităţii raporturilor juridice.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu greşita aplicare a art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2011, fiind necesară reformarea soluţiei pronunţate, în sensul admiterii acţiunii şi anulării ordinului contestat. Întrucât urmarea admiterii recursului o reprezintă casarea în tot a sentinţei instanţei de fond, este inutilă analiza celorlalte critici susţinute de recurenta-reclamantă.

În concluzie, constatând incident motivul de nelegalitate întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în condiţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite acţiunea şi va anula Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5416 din 3 decembrie 2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 794 din 24 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite cererea de chemare în judecată formulată reclamanta A., în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei.

Anulează Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5416 din 3 decembrie 2019.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.