Retrocession of religious property: proof of ownership via land registry entries and interpretation of ambiguous translations as collective parish assets under O.U.G. 94/2000

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 4 februarie 2022 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma, Greco - Catolică Oradea şi Protopopiatul Român Unit cu Roma Greco - Catolic Marghita au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, anularea Deciziei nr. 9875 din 29.10.2021, emise de pârâtă, şi obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii care să conţină propunerea acordării de măsuri compensatorii în echivalent pentru imobilul teren intravilan în suprafaţă de 1330 mp, înscris în cartea funciară sub nr. top. x Almaşu Mic.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 157/CA/2022-PI din 14 septembrie 2022, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma, Greco - Catolică Oradea şi Protopopiatul Român Unit cu Roma Greco - Catolic Marghita, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România;

A anulat Decizia nr. 9875 din 29.10.2021, emisă de pârâtă;

A obligat pârâta să emită o nouă decizie privind soluţionarea cererii de retrocedare formulate de reclamante ţinând seama de sentinţei;

A respins ca nefondate celelalte pretenţii şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 157/CA/2022-PI din 14 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii formulate de reclamante, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată că sentinţa atacată este nelegală, fiind dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000.

Precizează că prin Decizia nr. 9875/29.10.2021, Comisia Specială de Retrocedare a respins cererea nr. x/24.01.2006, depusă de către Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Oradea, pentru Parohia Greco-Catolică Almaşu Mare, întrucât solicitanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză.

Recurenta-pârâtă susţine că în ceea ce priveşte modalitatea de trecere a imobilului în proprietatea Statului Român, potrivit pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 alin. (9) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, prin sintagma "acte doveditoare" se înţeleg:

a) orice înscrisuri care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (act de vânzare-cumpărare, tranzacţie, donaţie, extras de carte funciară, act sub semnătură privată etc);

c) orice acte care întemeiază prezumţia existenţei dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada de referinţă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparţinea solicitantului, pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol, începuturi de dovadă scrisă, declaraţii de martori autentificate).

Arată că din analiza C.F. nr. x a localităţii Almaşn Mic reiese că proprietar al imobilului cu nr. top. x a fost A. din localitatea Almaşu Mic, persoană juridică distinctă de solicitanta Parohia Greco-Catolică Almaşu Mic.

Menţionează că prin adresa nr. x/01.07.2019, Secretariatul tehnic al Comisiei Speciale de Retrocedare a solicitat Episcopiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, Oradea completarea dosarului cu traducerea legalizată a cărţii funciare nr. x a localităţii Almaşu Mare, judeţul Bihor, din care să reiasă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat, dar aceasta nu a transmis niciun răspuns în termenul de 240 de zile prevăzut de art. 32 din Legea nr. 165/2013, astfel că din cartea funciară nr. x a localităţii Almaşu Mic nu reiese că imobilul a fost preluat de către Statul Român, de la solicitantă.

Consideră că prin sentinţa recurată instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că la momentul emiterii adresei nr. x/01.07.2019, la dosar se aflau înscrisurile care urmau a fi solicitate, în condiţiile în care, deşi traducerea cărţii funciare pe care instanţa şi-a întemeiat sentinţa s-a aflat la dosarul de retrocedare la momentul emiterii Deciziei nr. 9875 din data de 29.10.2021, potrivit acesteia imobilul solicitat nu a fost deţinut în proprietate de către solicitanta cererii de retrocedare, ci de către Fundaţie parohială, persoană juridică de drept privat, care nu are calitatea de cult religios.

Astfel, arată că din economia O.U.G. nr. 94/2000, reiese că legiuitorul a considerat necesar ca solicitantul să facă dovada existenţei dreptului de proprietate la data preluării abuzive, neexistând excepţii de la această regulă, or, reclamanta nu a făcut o asemenea dovadă, astfel că cererea sa nu se încadrează în prevederile Ordonanţei de urgenţă nr. 94/2000.

De asemenea, susţine că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că potrivit art. 33 din Decretul nr. 115/1938, cuprinsul cărţii funciare, cu excepţia îngrădirilor şi excepţiunilor legale, se consideră în folosul celui care a dobândit prin act juridic cu titlu oneros un drept real, dacă în momentul dobândirii dreptului n-a fost notată în cartea funciară vreo acţiune prin care se contestă cuprinsul ei sau dacă n-a cunoscut pe altă cale această inexactitate. Mai mult, instanţa de fond a constatat că din înscrierile C.F. rezultă că dreptul de proprietate a fost dobândit de către Parohia Ortodoxă Română cu titlu de rectificare nume, în mod gratuit, şi nu prin act juridic cu titlu oneros.

În acest sens, invocă dispoziţiile art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938, potrivit cărora dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, care coroborate cu art. 33 din actul normativ menţionat, consacră principiul forţei probante absolute a înscrierii în cartea funciară, conform căruia toate menţiunile cuprinse în cartea funciară sunt presupuse a fi exacte, iar, pe de altă parte, niciun drept real nu poate fi opus nimănui dacă nu a fost înscris în cartea funciară.

Consideră că în cauză este operant principiul forţei probante a înscrierii.

Susţine că din procesul-verbal transmis rezultă faptul că singurul imobil care apare în inventar este "casă parohială", însă prin cererea de retrocedare solicitanta nu a individualizat imobilul solicitat cu această destinaţie, ci a precizat faptul că imobilul solicitat este "loc de casă în intravilan", motiv pentru care consideră că nu există identitate între imobilul solicitat prin cererea de retrocedare nr. x/24.01.2006 şi imobilul înscris în Procesul-verbal din data de 27 aprilie 1946.

Cu privire la susţinerile intimatelor-reclamante referitoare la nevalabilitatea juridică a înscrierilor în cartea funciară, subliniază că înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară este opozabilă C.S.R., aceasta neavând competenţa de a verifica legalitatea respectivei înscrieri, dar din copia certificată a C.F. nr. x a localităţii Almaşu Mic, proprietar al imobilului identificat cu nr. top. x a fost A. din localitatea Almaşu Mic, persoană juridică distinctă de solicitanta Parohia Greco-Catolică Almaşu Mic.

Mai arată că sarcina probei revine solicitanţilor cererilor de retrocedare, aspect întărit de prevederile art. 32 din Legea nr. 165/2013, prin care s-a instituit, în procedura administrativă, un termen de decădere de 240 de zile în care persoanele care se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entităţile prevăzute de lege, termenul curgând de la data la care persoanei i s-au comunicat în scris documentele necesare soluţionării cererii sale.

4. Apărările formulate în recurs

Intimaţii-reclamanţi Protopopiatul Român Unit cu Roma Greco-Catolică Marghita şi Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Oradea au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, fără cheltuieli de judecată.

Susţin că au făcut dovada existenţei în proprietate a terenului în litigiu la momentul preluării abuzive, prin copia CF nr. x Almaşu Mic, respectiv prin copia autorizată a acesteia.

Arartă că exproprierea abuzivă a averii imobiliare a Parohiei Greco-Catolice Almaşu Mic s-a prods la 02.12.1948, deci în perioada de referinţă, ca urmare a publicării în Buletinul Oficial a Decretului nr. 358/1948.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 4 ianuarie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 14 iunie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma, Greco - Catolică Oradea şi Protopopiatul Român Unit cu Roma Greco - Catolic Marghita au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, anularea Deciziei nr. 9875 din 29.10.2021, emise de pârâtă, şi obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii care să conţină propunerea acordării de măsuri compensatorii în echivalent pentru imobilul teren intravilan în suprafaţă de 1330 mp, înscris în cartea funciară sub nr. top. x Almaşu Mic.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma, Greco - Catolică Oradea şi Protopopiatul Român Unit cu Roma Greco - Catolic Marghita; a anulat Decizia nr. 9875 din 29.10.2021, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă decizie privind soluţionarea cererii de retrocedare formulate de reclamante ţinând seama de sentinţei.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În fapt, prin cererea de retrocedare nr. x/23.01.2006, depusă de către Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Oradea, pentru Protopopiatul Român Unit cu Roma Greco - Catolic Marghita, reclamantele au solicitat retrocedarea imobilului înscris în C.F. nr. x Almaşu Mare sub nr. top. x.

Prin Decizia nr. 9875 din 29.10.2021, de soluţionare a cererii de retrocedare de mai sus, cererea a fost respinsă, în temeiul art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, reţinând că reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză, în condiţiile în care din analiza C.F. nr. x a localităţii Almaşu Mic a reieşit că proprietar al imobilului identificat cu nr. top. x a fost A. din localitatea Almaşu Mic, persoană juridică distinctă de solicitantă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000:

"imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă."

De asemenea, se impun a fi reţinute şi prevederile pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, potrivit cărora:

"13. Prin sintagma acte doveditoare prevăzută la art. 1 alin. (9) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, republicată, se înţelege:

a) orice înscrisuri care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (act de vânzare-cumpărare, tranzacţie, donaţie, extras de carte funciară, act sub semnătură privată etc.);

b) orice acte juridice sau declaraţii care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, cu titlu sau fără titlu;

c) orice acte care întemeiază prezumţia existenţei dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada de referinţă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparţinea solicitantului, pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol, începuturi de dovadă scrisă, declaraţii de martori autentificate);

d) acte care permit recunoaşterea calităţii de beneficiar al retrocedării (actul de înfiinţare, dovada continuării sau reluării activităţii cultului religios);

e) expertize judiciare sau extrajudiciare de care solicitantul înţelege să se prevaleze în susţinerea cererii sale;

f) orice acte sau înscrisuri pe care solicitantul înţelege să le folosească în dovedirea cererii sale."

Înalta Curte constată, în acord cu cele reţinute de către instanţa de fond, că intimatele-reclamante sunt îndreptăţite la retrocedarea imobilului solicitat, în cauză fiind făcută dovada legăturii între solicitantul cererii de retrocedare şi proprietarul tabular al imobilului identificat cu nr. top. x, înscris în C.F. nr. x a localităţii Almaşu Mic.

Examinând înscrisurile de la dosar, se constată că din copia cărţii funciare nr. x Almaşu Mic, respectiv din traducerile legalizate ale acesteia, reiese că imobilul casă veche cu curte, în suprafaţă de 370 stp., având nr. top. x, era în proprietatea Parohiei Greco-Catolice Almaşu Mic la data deschiderii cărţii funciare.

Faptul că în traducerea din limba maghiară a aceleiaşi cărţi funciare, depusă la dosarul de fond, titular al dreptului de proprietate apare ca fiind "A.", făcându-se, în acelaşi timp la "averea parohială greco-catolică" nu poate avea semnificaţia susţinută de către recurenta-pârâtă, nefiind vorba de o persoană juridică distinctă de Parohia Greco-Catolică Almaşu Mic, ci de întregul fond de bunuri bisericeşti, adică despre lista bunurilor imobile ale respectivei parohii greco-catolice, astfel cum a reţinut în mod corect instanţe de fond.

Interpretarea de mai sus reiese şi din examinarea celor două traduceri ale CF nr. x Almaşu Mic, în care se menţionează "Averea Parohială Greco-Catolică. I. A.", respectiv "Totalitatea bunurilor parohiale (Fond de bunuri parohiale)", fiind evident că acest aspect poate fi cel mult o problemă de traducere, câtă vreme semnificaţia termenilor este aceeaşi, respectiv de totalitate a bunurilor parohiale, şi nu aceea de fundaţie distinctă.

Astfel fiind, în mod corect a reţinut instanţa de fond că din nicio probă de la dosar nu rezultă că ar fi existat o fundaţie distinctă de Parohia Greco-Catolică Almaşu Mic la momentul deschiderii cărţii funciare nr. x Almaşu Mic şi că înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului într-o carte funciară provizorie deschisă în temeiul Decretului Lege nr. 115/1938 este aptă să dovedească existenţa dreptului de proprietate al reclamantei la momentul înscrierii, cartea funciară provizorie fiind un act doveditor în sensul pct. 13 din H.G. nr. 1164/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, motiv pentru care decizia de soluţionare a cererii de retrocedare este neîntemeiată.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România împotriva sentinţei nr. 157/CA/2022-PI din 14 septembrie 2022. pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România împotriva sentinţei nr. 157/CA/2022-PI din 14 septembrie 2022. pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.