Conflict between restrictive biomass definition in administrative order and renewable energy law, and validity of refusal to issue origin certificates

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 octombrie 2021 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Garda Forestieră Suceava:

- anularea sintagmei "care nu se încadrează în categoria materialelor lemnoase, conform prevederilor legale în vigoare" din cuprinsul prevederilor art. 1 alin. (1) lit. a) din Procedura din 28.07.2016 de emitere a certificatelor de origine pentru biomasă provenită din silvicultură şi industriile conexe şi utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, aprobată prin Ordinul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1534/28.07.2016, în forma în vigoare anterior modificărilor aduse prin Ordinul MMAP nr. 2303/18.12.2020, pentru încălcarea prevederilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 220/2008;

- constatarea refuzului nejustificat al Gărzii Forestiere Suceava să soluţioneze cererile A. nr. 683/9.03.2021, 943/5.04.2021, 1075/19.04.2021, 1628/23.06.2021 şi 1986/26.07.2021, pentru eliberarea avizelor pentru biomasă provenită din silvicultură şi industriile conexe, refuz manifestat prin instituirea cu exces de putere a unor condiţii suplimentare care exced prevederilor Legii nr. 220/2008;

- anularea adreselor Gărzii Forestiere Suceava nr. x/20.04.2021, x/20.05.2021, x/30.06.2021 şi x/10.08.2021 şi adreselor MMAP nr. x/13.10.2021, ca nelegale;

- obligarea Gărzii Forestiere Suceava să emită avizele pentru biomasă solicitate prin cererile formulate de societate, menţionate la petitul nr. 2;

- în subsidiar faţă de petitul nr. 4, obligarea pârâtelor, în solidar, la plata despăgubirilor în cuantum de 13.423.125,80 RON, reprezentând prejudiciul cauzat A. ca urmare a refuzului nejustificat de eliberare a avizelor pentru biomasă solicitate prin cererile indicate la petitul nr. 2 şi ca urmare a actelor administrative contestate ca nelegale, sumă ce va fi actualizată cu rata inflaţiei şi obligarea la plata dobânzii legale, de la data scadenţei şi până la data plăţii efective;

- obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 112 din 28 octombrie 2022, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Suceava şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor;

A anulat sintagma "care nu se încadrează în categoria materialelor lemnoase, conform prevederilor în vigoare" din cuprinsul prevederilor art. 1 alin. (1) lit. a) din Procedura din 28.07.2016 de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe şi utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, aprobată prin Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1534/28.07.2016, în forma în vigoare anterior modificărilor aduse prin Ordinul MMAP nr. 2303/18.12.2020;

A constatat refuzul nejustificat al Gărzii Forestiere Suceava de a soluţiona cererile reclamantei nr. 683/09.03.2021, 943/05.04.2021, 1075/19.04.2021, 1628/23.06.2021 şi 1986/26.07.2021 pentru eliberarea avizelor pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe;

A anulat Adresele emise de pârâta Garda Forestieră Suceava nr. x/20.04.2021, x/20.05.2021, x/30.06.2021 şi x/10.08.2021 şi Adresele emise de pârâtul MMAP nr. x/13.10.2021;

A obligat pârâta Garda Forestieră Suceava să emită în favoarea reclamantei, avizele pentru biomasă solicitate prin cererile reclamantei menţionate în soluţia dată celui de-al doilea capăt de cerere;

A obligat pârâţii Garda Forestieră Suceava şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în solidar, la plata sumei de 70.600 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei S.C. A. S.R.L.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 112 din 28 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs recurenta-pârâtă Garda Forestieră Suceava, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată, formulate de reclamantă.

În motivarea recursului arată că sentinţa atacată este nelegală, netemeinică şi nefondată, fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept.

Arată că instanţa de fond în mod greşit, nelegal şi cu aplicarea eronată a normelor de drept, a dispus anularea sintagmei, ceea ce a condus la constararea refuzului instituţiei recurente ca fiind nejustificat şi obligarea sa la emiterea avizelor.

Susţine că prin adresele nr. x/16.06.2021, nr. y/26.07.2021 şi nr. 2377/30.08.2021 a solicitat ministerului emiterea unui punct de vedere legal referitor la aplicarea normelor de drept referitoare la biomasă, iar Ministerul, prin adresa nr. x/13.10.2021, a comunicat faptul că pentru cantităţile de biomasă consumate pentru producerea de energie electrică, în perioada 11.09.2020 - 13.01.2021 nu se pot emite avize şi certificate de origine, astfel că instanţa de fond în mod greşit a reţinut faptul că recurenta-pârâtă are calitate procesuală în cauză, câtă vreme este vorba de acte normative care nu au fost emise de către instituţia recurentă.

Menţionează că, dacă sintagma era anulată, putea să dispună aprobarea şi emiterea avizelor, astfel că nu i se putea reţine vreo culpă procesuală şi, în consecinţă, nici nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, motiv pentru care solicită exonerarea sa de la plata acestor cheltuieli.

Mai arată că instanţa de fond, admiţând acţiunea principală privind anularea sintagmei, a respins în mod legal cererea subsidiară, de plată a despăgubirilor, reţinând că atât timp cât sistagma este anulată, doar dacă recurenta nu ar emite avizele, ar fi îndeplinite condiţiile pentru aplicarea despăgubirilor.

Mai mult, recurenta arată că nu putea dispune anularea respectivei sintagme şi că la data intoducerii acţiunii, dispoziţiile a căror anulare s-a solicitat nu mai erau în vigoare, fiind abrogate de un act ulterior - art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1534/2016, Ordinul nr. 2303/2020, temei legal art. 6 alin. (1) din C. civ.

Solicită să se constate că, pe cale de excepţie, invocă inadmisibilitatea acţiunii pentru încălcarea prevederilor imperative ale art. 12 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu s-a anexat la acţiunea dovada comunicării către instituţia recurentă a plângerii administrative/a răspunsului recurentei referitor la.plângerea administrativă, motiv pentru care apreciază că acţiunea reclamantei este inadmisibilă cu privire la punctul 2 din acţiune, referitor la constatarea refuzului nejustificat al Gărzii Forestiere Suceava de soluţionare a cererilor A. nr. 683/09.03.2021, 943/5.04.2021, 1075/19.04.2021, 1628/23.06.2021, 1986/26.07.2021 pentru eliberarea avizelor pentru biomasă provenită din silvicultură şi industriile conexe, refuz manifestat prin instituirea cu exces de putere a unor condiţii suplimentare ce exced prevederilor Legii nr. 220/2008.

De asemenea, invocă încălcarea prevederilor imperative ale art. 7 alin. (1) şi (3) şi art. 11 din Legea nr. 554/2004, având în vedere data adreselor nr. x/09.03.2021, 943/5.04,202,1, 1075/19.04.2021, 1628/23.06.2021, 1986/26.07.2021, în raport cu faptul că reclamantul nu a formulat plângere administrativă împotriva acestora, coroborat cu data depunerii acţiunii de pe www.x.ro - Dosare - 29.10.2021.

Susţine că nu poate dispune anularea sintagmei "care nu se încadrează în categoria materialelor lemnoase conform prevederilor legale în vigoare", această solicitare fiind nelegală, netemeinică şi nefondată, întrucât la data intoducerii acţiunii, aceste dispoziţii erau abrogate prin art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1534/2016.

Cu privire la punctul 2 din acţiune, arată că la adresele intimatei-reclamante a comunicat răspunsuri concludente, pertinente şi utile solicitărilor, iar dacă reclamanta considera contrariul, putea formula plângeri administrative, ceea ce nu s-a întâmplat.

Precizează că legislaţia incidentă nu este cea prevăzută de Legea nr. 220/2008, art. 2 lit. b), invocată de reclamantă, ci Ordinul nr. 1534/2016, modificat prin Ordinul nr. 2303/2020.

Referitor la punctul 3 din acţiune, recurenta-pârâtă susţine că, deşi în mod nefondat intimata-reclamantă a solicitat anularea adreselor nr. x/20.04.2021, nr. y/20.05.2021, nr. z/30.06.2021, nr. w/10.08.2021, punctul de vedere al instituţiei este legal, temeinic şi fondat. Mai mult, instituţia recurentă, prin adresele nr. x/21.01.2021, nr. y/22.03.2021 a solicitat precizări referitor la emiterea de avize, iar Ministerul i-a comunicat adresele nr. x şi nr. x/10.09.2020.

În ceea ce priveşte punctul 4 din acţiune, recurenta arată că a apreciat, în baza documentaţiei aferente, că nu poate emite avizele, nefiind întrunite elementele necesare pentru emiterea acestora.

Cu privire la punctul 5 din acţiune, contestă solicitarea intimatei-reclamante de a se dispune obligarea sa, în solidar cu ministerul, la plata despăgubirilor în cuantum de 13.423.125,80 RON, apreciind că aceasta nu este stabilită legală şi nici întemeiată, fiind întocmită în mod unilateral doar de către reclamantă şi că aceasta trebuia obligată la plata unei taxe judiciare de timbru corespunzătoare, întrucât în primă instanţă a achitat 600 RON, deşi a solicitat despăgubiri de 13.423.125,80 RON.

Mai mult, referitor la solicitarea reclamantei de a se dispune o expertiză tehnică judiciară în vederea determinării pagubei suferite, arată că se opune admiterii probei cu expertiza, ca fiind neconcludentă, nepertinentă şi nefiind utilă cauzei.

Referitor la punctul nr. 6 din acţiune, arată că nu i se poate reţine vreo culpă sau rea-credinţă în rezolvarea pe cale amiabilă a situaţiei, motiv pentru care cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată este nefondată.

De asemenea, susţine că reclamanta a recunoscut faptul că până nu se dispune anularea sintagmei respective, cele susţinute de către instituţia recurentă în cuprinsul adreselor contestate sunt corecte din punct de vedere legal.

Pe de altă parte, arată că şi în ipoteza anulării sintagmei, această prevedere nu are cum să aibă efect retroactiv, pentru ca adresele emise de recurentă să fie anulate ca nelegale.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia netimbării recursului şi excepţia nulităţii recursului.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Arată că, în considerarea conţinutul concret al adreselor emise de Garda Forestieră Suceava, acestea se circumscriu unui refuz nejustificat, pentru care, conform art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, nu este necesară parcurgerea procdurii prealabile.

Arată că primul capăt de cerere, referitor la anularea sintagmei "care nu se încadrează în categoria materialelor lemnoase, conform prevederilor legale în vigoare" din cuprinsul art. 1 alin. (1) lit. a) din Procedura din 28.07.2016 de emitere a certificatelor de origine pentru biomasă, aprobată prin Ordinul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1534/28.07.2016, a fost formulat în contradictoriu cu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, şi nu cu recurenta-pârâtă.

De asemenea, arată că în cauză cuantumul prejudiciului a fost stabilit, iniţial de către relamantă, în mod unilateral şi provizoriu, prin cererea de chemare în judecată, însă pentru definitivarea sumelor datorate în solidar de către pârâţi, a fost administrată o expertiză tehnică judiciară, care a determinat în concret paguba, cu privire la care niciunul dintre pârâţi nu a formulat obiecţiuni.

Pe de altă parte, arată, contrar susţinerilor recurentei-pârâte, că instanţa de fond nu a respins petitul subsidiar nr. 5, ci nu l-a mai analizat în contextul admiterii petitului principal nr. 4, instanţa de fond reţinând că:

"Întrucât acţinea principală este considerată de instanţă ca fiind întemeiată şi urmează a fi admisă, nu se mai impune analiza cererii subsidiare a reclamantei de obligare a pârâţilor în solidar la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat de refuzul nejustificat de emitere a avizelor pentru biomasă".

Totodată, susţine că şi în absenţa anulării respectivei sintagme, recurenta-pârâtă tot trebuia să admită avizele solicitate, întrucât cererile formulate de intimata-reclamantă îndeplineau toate condiţiile prevăzute de art. 3 din Ordinul nr. 1534/2016, iar recurenta nu a contestat acest aspect, iar pe de altă parte, recurenta era obligată să respecte ierarhia actelor juridice şi să constate că definiţia legală a biomasei este cea din art. 2 lit. b) din Legea nr. 220/2008, iar nu cea din Ordinul nr. 1534/2016.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 9 martie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 14 iunie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Garda Forestieră Suceava: anularea sintagmei "care nu se încadrează în categoria materialelor lemnoase, conform prevederilor legale în vigoare" din art. 1 alin. (1) lit. a) din Procedura din 28.07.2016 de emitere a certificatelor de origine pentru biomasă provenită din silvicultură şi industriile conexe şi utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, aprobată prin Ordinul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1534/28.07.2016, în forma în vigoare anterior modificărilor aduse prin Ordinul MMAP nr. 2303/18.12.2020, pentru încălcarea prevederilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 220/2008; constatarea refuzului nejustificat al Gărzii Forestiere Suceava să soluţioneze cererile A., pentru eliberarea avizelor pentru biomasă; anularea adreselor Gărzii Forestiere Suceava şi adreselor MMAP; obligarea Gărzii Forestiere Suceava să emită avizele pentru biomasă solicitate prin cererile formulate de societate, menţionate la petitul nr. 2; în subsidiar faţă de petitul nr. 4, obligarea pârâtelor, în solidar, la plata despăgubirilor în cuantum de 13.423.125,80 RON, reprezentând prejudiciul cauzat A. ca urmare a refuzului nejustificat de eliberare a avizelor pentru biomasă solicitate la petitul nr. 2 şi ca urmare a actelor administrative contestate.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a admis acţiunea principală astfel cum a fost formulată, iar împotriva sentinţei instanţei de fond a formulat recurs recurenta-pârâtă Garda Forestieră Suceava, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că în şedinţa publică din data de 14 iunie 2023, apărătorul ales al intimatei-reclamante a arătat că excepţia netimbrării cererii de recurs a rămas fără obiect, fiind achitată taxa judiciară de timbru.

De asemenea, la acelaşi termen de judecată, instanţa de recurs a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimata-reclamantă prin întâmpinare.

Înalta Curte reţine că în speţă, recurenta-pârâtă a refuzat în mod nejustificat cererile formulate de intimata-reclamantă de obţinere a avizelor pentru biomasa consumată în vederea producerii energiei electrice, conform procedurii prevăzute de Ordinul nr. 1534/2016, pentru cantităţile de biomasă utilizate în perioada 11.09.2020 - 30.01.2021.

Motivul respingerii acestor cereri a fost justificat prin modificarea adusă prin Legea nr. 197/2020 definiţiei materialelor lemnoase din Codul Silvic, motiv pentru care solicitarea intimatei-reclamante de emitere a avizelor nu se mai încadra în prevederile art. 1 lit. a) din Procedura reglementată prin Ordinul nr. 1534/2016, în condiţiile excluderii materialelor lemnoase din categoria biomasei.

Ca urmare a cererilor de clarificare, respectiv de formulare a unui punct de vedere adresate de către intimata-reclamantă ambelor instituţii pârâte, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a răspuns prin adresa nr. x/13.10.2021, în sensul că pentru cantităţile de biomasă consumate pentru producerea de energie electrică în perioada 11.09.2020 - 13.01.2021, nu se pot emite avize şi certificate de origine, întrucât urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 197/2020 s-ar fi născut o neconcordanţă în definirea biomasei prevăzută de Ordinul MMAP nr. 1534/2016, ce a fost eliminată prin apariţia Ordinului MMAP nr. 2303/2020.

În cauză, sunt incidente următoarele prevederi legale:

Art. 1 alin. (1) lit. a) din Procedura de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe şi utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie din 28.07.2016, aprobată prin Ordinul nr. 1534/2016, anterior modificării prin Ordinul nr. 2303/2020, a cărei interpretare a stat la baza refuzului de emitere a avizelor solicitate de către intimata-reclamantă, prevedea că:

"(1) În sensul prezentei proceduri, prin biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe, pentru care se emit certificate de origine, se înţelege: a) fracţiunea biodegradabilă a produselor rezultate din prelucrarea primară şi secundară pe teritoriul României a lemnului - coajă, rumeguş, aşchii rezultate din prelucrare, capete, tocătură din liniile de profilare, resturi de lemn, rezultate în urma prelucrării sau reciclării materialului lemnos şi/sau a produselor din lemn, inclusiv din import, care nu se încadrează în categoria materialelor lemnoase, conform prevederilor legale în vigoare, precum şi material lemnos declasat în incinta proprie ca urmare a procesului tehnologic de prelucrare a materialului lemnos."

Art. 2 lit. b) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie prevede că:

"În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (...)

b) biomasă - fracţiunea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor de origine biologică din agricultură (inclusiv substanţe vegetale şi animale), silvicultură şi industriile conexe, inclusiv pescuitul şi acvacultura, precum şi fracţiunea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi municipale, codificate conform prevederilor legale".

Sub acest aspect, instanţa de fond a reţinut în mod corect că intenţia legiuitorului nu a fost ca intrarea în vigoare a Legii nr. 197/2020 să conducă la refuzarea emiterii avizelor pentru biomasă pentru perioada 11.09.2020 - 13.01.2021, întrucât, în ceea ce priveşte solicitările de emitere a acestor avize, erau aplicabile prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 220/2008, în condiţiile în care reglementarea lipsită de claritate a fost generată de includerea sintagmei "care nu se încadrează în categoria materialelor lemnoase, conform prevederilor în vigoare" în cuprinsul prevederilor art. 1 alin. (1) lit. a) din Procedura din 28.07.2016 de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe şi utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, aprobată prin Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1534/28.07.2016.

În speţă, sistemul de promovare a producţiei de energie electrică din surse regenerabile constă în emiterea unor certificate verzi care pot fi tranzacţionate, iar obţinerea certificatelor verzi de către producătorii de energie din surse regenerabile este condiţionată de obţinerea certificatului de origine, care la rândul lui depinde de emiterea avizului pentru biomasă.

Astfel, sintagma a cărei anulare s-a solicitat prin acţiunea de faţă nu se corela cu celelate prevederi legislative menţinute.

Pe de altă parte, este adevărat şi că din preambulul Ordinului MMAP nr. 1534/2016, anterior modificării aduse prin Ordinul MMAP nr. 2302/2020, reiese că acesta a fost emis în temeiul art. 3 alin. (11) din Legea nr. 220/2008 şi că trebuia să reglementeze doar procedura de emitere a certificatelor de origine, sintagma respectivă inclusă în art. 1 alin. (1) lit. a) Ordinul nr. 1534/2016 dădea o interpretare restrictivă noţiunii de biomasă, în contradicţie cu actul normativ cu forţă juridică superioară reprezentat de Legea nr. 220/2008.

În acest mod, a fost încălcată ierarhia actelor normative, stabilită prin art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă, or, în cuprinsul Legii nr. 220/2008 interpretarea noţiunii de biomasă nu a fost condiţionată de noţiunea de masă lemnoasă, aceasta din urmă nefiind reglementată prin Legea nr. 220/2008, motiv pentru care introducerea de către MMAP în Ordinul nr. 1534/28.07.2016 a unei definiţii restrictive a noţiunii de biomasă s-a făcut cu exces de putere şi cu încălcarea ierarhiei normelor juridice.

Dincolo de acest aspect, instanţa de fond a reţinut în mod corect că nelegalitatea reiese şi din contradicţia definiţiei, respectiv din faptul că în prima parte a art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1534/2016, coaja, rumeguşul, aşchiile, capetele, tocătura, resturile de lemn sunt recunoscute ca biomasă, ca ulterior, prin sintagma "care nu se încadrează în categoria materialelor lemnoase, conform prevederilor legale în vigoare" aceleaşi fracţiuni biodegradabile să fie excluse din noţiunea de biomasă.

Ulterior, neconcordanţa a fost remediată prin Ordinul MMAP nr. 2303/2020, în care sintagma respectivă nu se mai regăsea, ceea ce confirmă faptul că nici pe perioada pentru care i-a fost refuzată intimatei-reclamante emiterea avizelor, legiuitorul nu a avut o asemenea intenţie.

În consecinţă, având în vedere constatarea nelegalităţii introducerii în cuprinsul ordinului a sintagmei "care nu se încadrează în categoria materialelor lemnoase, conform prevederilor legale în vigoare", aceasta conduce la anularea subsecventă a adreselor emise ca o consecinţă a modificării constatate ca nelegale.

În ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că în primă instanţă, reclamanta trebuia obligată să achite o taxă judiciară de timbru corespunzătoare despăgubirilor solicitate, Înalta Curte constată că o asemenea critică nu poate face obiectul analizei instanţei de recurs, care este limitat la aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate.

Tot astfel, excede analizei instanţei de recurs aspectul că recurenta-pârâtă se opune efecctuării unei expertize tehnice judiciare în vederea determinării pagubei suferite, acest moment fiind depăşit, iar pe de altă parte, modalitatea de administrare a probatoriului de către instanţa de fond este un aspect ce ţine de temeinicia hotărârii recurate şi nu poate face obiectul analizei instanţei de recurs, care este limitată în a analiza aspectele de nelegalitate ale hotărârii instanţei de fond.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Garda Forestieră Suceava împotriva sentinţei nr. 112 din 28 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ. şi cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurentei-pârâte Garda Forestieră Suceava în promovarea căii de atac, Înalta Curte o va obliga pe acesta la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 5.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial redus, apreciind că onorariul solicitat rezultat din factura depusă la dosar este disproporţionat în raport cu munca efectiv realizată de avocat în acest dosar, constând în formularea întâmpinării şi prezenţa acestuia la singurul termen de judecată acordat pentru soluţionarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Garda Forestieră Suceava împotriva sentinţei nr. 112 din 28 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Garda Forestieră Suceava la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 5.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.