Procurement's restrictive national-certification requirements upheld as valid basis for 5% EU-funds correction.

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19.07.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, anularea: Deciziei nr. 49 din 17.05.2018 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, înregistrate la MDRAP sub nr. x/25.04.2018; Informării privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x, înregistrate la AMPOR sub nr. x din 18.04.2018 şi la reclamantă sub nr. x din 18.04.2018, emise cu ocazia verificării procedurii de achiziţie publică pentru atribuirea contractului subsecvent de servicii nr. x/04.09.2015 la Acordul-cadru nr. 10755/04.11.2013, având ca obiect "Servicii de arhitectură şi servicii conexe necesare pentru realizarea proiectelor de reabilitare termică - blocuri Sector 3"; Notei de neconformitate AMPOR nr. 83559/04.07.2017, înscris comunicat unităţii prin intermediul informării de referinţă, precum şi a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acesteia, respectiv a Notei de neconformitate nr. x/18.08.2015 iar, pe cale de consecinţă, desfiinţarea reducerii de 5% din valoarea contractului subsecvent de mai sus şi obligarea autorităţii pârâte la aprobarea întregii Cereri de rambursare nr. x aferente Contractului de finanţare nr. x/2017.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 63 din 9 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 63 din 9 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, prin Primar, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului arată că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală şi netemeinică, reţinând că sunt întemeiate neregulile constatate de către organul de control.

Susţine că prin Decizia Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nu s-au reţinut nereguli în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire şi acordare a contractului ofertantului declarat câştigător, ci aspecte de interpretare a legislaţiei în ceea ce priveşte atribuirea contractului, respectiv nerespectarea legislaţei în ceea ce priveşte contractul de finanţare încheiat pentru proiectul din speţă.

Consideră că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit actele normative incidente, contractul fiind încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale, în condiţiile în care ofertantul se încadra în normele legale, acesta depunând toate actele necesare pentru încheierea contractului.

Arată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la capacitatea tehnică şi profesională, întrucât acestea ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire. Apreciază că o asemenea interpretare contravine dispoziţiilor art. 177 din O.U.G. nr. 34/2006, în forma în vigoare la data derulării procedurii de atribuire, potrivit cărora:

"Operatorii economici au dreptul de a prezenta certificate emise de către o autoritate publică competentă sau de către un organism de drept public sau privat care respectă standarde europene de certificare, pentru demonstrarea îndeplinirii unor criterii de calificare şi selecţie formulate în conformitate cu prevederile art. 176".

În ceea ce priveşte solicitarea de prezentare a unor documente valabile la data limită de depunere a ofertelor, invocă prevederile art. 151 din Ordinul nr. 777 din 26 mai 2003, apreciind că existenţa deţinerii autorizaţiilor/certificatelor eliberate de autorităţi la momentul depunerii ofertelor este justificată şi relevantă.

De asemenea, arată că aceeaşi concluzie se desprinde şi în privinţa auditorului energetic, potrivit art. 1 alin. (2) şi 17 din Ordinul nr. 2237/2010.

Astfel, consideră că au fost respectate prevederile O.U.G. nr. 34/2006 referitoare la stabilirea cerinţelor minime de calificare precum şi ale H.G. nr. 925/2006, cerinţele stabilite fiind relevante pentru îndeplinirea contractului, în condiţiile în care nu au condus la restricţionarea procedurii de atribuire.

Precizează că, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, a fost nevoit să impună, pentru asigurarea derulării contractului în condiţii de calitate, anumite cerinţe minime de calificare pentru experţii nominalizaţi, dat fiind faptul că prin art. 187 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 7din H.G. nr. 925/2006, legiuitorul a acordat autorităţilor contractante posibilitatea stabilirii unor cerinţe minime de calificare şi selecţie care să garanteze derularea în bune condiţii a contractului de achiziţie publică.

În speţă, arată că pentru prestarea conform dispoziţiilor legale a serviciilor, ofertantul declarat câştigător avea obligaţia de a face dovada că dispune de responsabil tehnic cu execuţia lucrărilor (RTE) de construcţii, conform dispoziţiilor Ordinului nr. 777/2003, respectiv de auditor energetic, cerinţă ce se aplica inclusiv ofertanţilor străini.

Susţine că acest aspect nu a avut niciun impact asupra bugetului UE sau a bugetului de stat şi că în fapt, criticile echipei de verificare sunt formalisme exagerate nefundamentate din punct de vedere legal prin încălcarea vreunui articol sau act normativ în domeniu; nu au impact asupra îndeplinirii contractului, fiind pur formale; nu au creat prejudicii niciunei părţi în cadrul derulării contractului, respectiv nici ordonatorului de credite şi nici vreunui alt operator economic, neexistând solicitări de clarificări în privinţa respectivelor cerinţe de calificare şi neexistând niciun ofertant a cărei ofertă să fi fost respinsă ca inacceptabilă pe motiv că experţii nominalizaţi ar fi prezentat atestate echivalente, emise de organisme abilitate din alte state membre ale UE şi nici ofertanţi ale căror oferte să fi fost respinse din cauza nemdeplinirii acestor cerinţe; nu au fost cauzate prejudicii financiare/materiale/legale.

Mai mult, precizează că procedura de atribuire a fost monitorizată şi validată de ANRMAP, anterior publicării în SEAP.

Având în vedere aceste aspecte, menţionează că a respectat întocmai legislaţia în materia achiziţiilor publice în ceea ce priveşte modalitatea de evaluare a ofertelor, orice eventuale neconformităţi neputând fi decât formale, fără un potenţial impact financiar.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Arată că în mod corect a reţinut instanţa de fond că recurentul a restricţionat accesul operatorilor economici la procedura de atribuire a contractelor de servicii, prin aceea că în documentaţia de atribuire, la cerinţa III.2.3 a) Capacitatea tehnică şi/sau profesională/Lista persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului de servicii, s-a solicitat potenţialilor ofertanţi ca din echipa de realizare a contractului să facă parte următorii specialişti: expert structuri şi auditor energetic, în condiţiile în care această cerinţă poate fi impusă cu limitările impuse de art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv în funcşie de specificul, de volumul şi de complexitatea serviciilor ce urmează să fie prestate şi numai în măsura în care aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea contractului.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 8 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 8 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, cauza fiind amânată pentru termenul din 14 iunie 2023.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamantul Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, anularea: Deciziei nr. 49 din 17.05.2018 privind soluţionarea contestaţiei administrative; Informării privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x, înregistrate la AMPOR sub nr. x din 18.04.2018 şi la reclamantă sub nr. x din 18.04.2018; Notei de neconformitate AMPOR nr. 83559/04.07.2017 şi a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acesteia, respectiv a Notei de neconformitate nr. x/18.08.2015 iar, pe cale de consecinţă, desfiinţarea reducerii de 5% din valoarea contractului subsecvent de mai sus şi obligarea autorităţii pârâte la aprobarea întregii Cereri de rambursare nr. x aferente Contractului de finanţare nr. x/2017.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs recurentul-reclamant Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, prin Primar, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În fapt, prin Decizia nr. 49 din 17.05.2018 privind soluţionarea contestaţiei administrative, înregistrate la MDRAP sub nr. x/25.04.2018, s-a respins contestaţia formulată de recurentul-reclamant împotriva Notei de neconformitate AMPOR nr. 83559/04.07.2017 şi a Informării privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x, înregistrate la AMPOR sub nr. x din 18.04.2018, ca neîntemeiată.

Prin nota de neconformitate nr. x/04.07.2017 s-a constatat la pct. 21 din notă că, în privinţa procedurii de achiziţie pentru atribuirea contractului subsecvent de servicii nr. x/04.09.2015, în baza Notei de neconformitate nr. x/18.08.2015 emisă cu ocazia verificării procedurii de achiziţie derulate pentru atribuirea Acordului-cadru, că autoritatea contractantă a restricţionat accesul operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului de lucrări, prin aceea că în documentaţia de atribuire, în cadrul cerinţei III.2.3.a) Capacitatea tehnică şi/sau profesională, autoritatea contractantă a solicitat potenţialilor ofertanţi ca din echipa de realizare a contractului să facă parte şi următorul personal:

"EXPERT STRUCTURI - Absolvent de studii superioare tehnice; Experienţa profesională dovedită prin participarea la cel puţin un proiect similar. Atestat de către MLPTL ca expert tehnic pentru domeniul Construcţii şi arhitectură, cerinţa A1, in conformitate cu Ordinul Ministrului Lucrărilor Publice, Transportului şi Locuinţei nr. 777/2003 de aprobare a Reglementării tehnice "Îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii", cu modificările şi completările ulterioare. Atestatul trebuie prezentat în termen.

AUDITOR ENERGETIC - Absolvent de studii superioare tehnice; Atestat ca auditor energetic gradul I în conformitate cu reglementarea tehnica "Regulament privind atestarea auditorilor energetici pentru clădiri", aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 2237/2010, cu modificările şi completările ulterioare. Atestatul trebuie prezentat în termen de valabilitate la data limită stabilită pentru depunerea ofertelor."

Astfel, ca urmare a reţinerii neregulii de mai sus, s-a aplicat o corecţie financiară de 5% la Acordul cadru nr. 10755/04.11.2013, corecţie ce se aplică şi contractelor subsecvente încheiate în baza acestui contract cadru, cum este contractul subsecvent de servicii nr. x/04.09.2015, ce face obiectul cauzei de faţă. Neregula constatată a fost încadrată la pct. 9 lit. A) - Anunţul de participare şi documentaţia de atribuire, Partea I Achiziţii publice, din Anexa la H.G. nr. 519/2014.

De asemenea, prin Informarea nr. x/18.04.2018, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional a comunicat rcurentului-reclamant Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti că a fost autorizată Cererea de rambursare nr. x în valoare de 273709,23 RON aferentă contractului de finanţare Cod SMIS 118411 privind proiectul "Creşterea eficienţei energetice a blocurilor de locuinţe din Sectorul 3 - FE 33" şi că a fost aplicată o reducere procentuală de 5% conform Notei de neconformitate nr. x/04.07.2017 la contractul subsecvent de servicii nr. x/04.09.2015 la Acordul-cadru nr. 10755/04.11.2013 şi la contractul subsecvent de servicii nr. x/20.10.2015 la Acordul-cadru nr. 10755/04.11.2013.

Prin cererea de recurs formulată, recurentul-reclamant Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti susţine că nu se poate reţine încălcarea vreunei norme legale sau excluderea vreunui ofertant economic de la participarea la procedura de atribuire, în condiţiile în care nu au existat solicitări de clarificări în privinţa respectivelor cerinţe de calificare şi niciun ofertant nu a fost respins de la procedură; că procedura de atribuire a fost monitorizată şi validată de ANRMAP, anterior publicării în SEAP; că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la capacitatea tehnică şi profesională, aspect ce contravine dispoziţiilor art. 177 din O.U.G. nr. 34/2006, în forma în vigoare la data derulării procedurii de atribuire; că solicitarea de prezentare a unor documente valabile la data limită de depunere a ofertelor este justificată şi relevantă; că au fost respectate prevederile O.U.G. nr. 34/2006 referitoare la stabilirea cerinţelor minime de calificare precum şi ale H.G. nr. 925/2006, cerinţele stabilite fiind relevante pentru îndeplinirea contractului, în condiţiile în care nu au condus la restricţionarea procedurii de atribuire şi nu au avut niciun impact asupra bugetului UE sau a bugetului de stat.

Înalta Curte constată că aceste susţineri sunt nefondate, în condiţiile în care tocmai aceste prevederi sunt cele care au fost nesocotite de autoritatea contractantă atunci când a impus condiţiile nelegale reţinute. Faptul că un ofertant ar fi putut depune certificări echivalente invocând prevederile legale care îi confereau acest drept nu înlătură constatarea că prin fişa de date a achiziţiei autoritatea contractantă nu a recunoscut această posibilitate.

Dacă ar fi acceptat astfel de oferte autoritatea contractantă ar fi încălcat propria documentaţie de atribuire, ceea ce ar fi fost de natură să înfrângă principiul transparenţei şi principiul nediscriminării, conduita autorităţii contractante nefiind previzibilă pentru toţi posibilii ofertanţi.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, prin neregulă se înţelege "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit."

Aspectele deduse judecăţii prin prezenta cauză şi care se circumscriu noţiunii de neregulă au consacrare legislativă în următoarele texte de lege:

Art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 (forma în vigoare la momentul derulării procedurii de atribuire):

"Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006:

"Autoritatea contractantă are obligaţia de a respecta principiul proporţionalităţii atunci când stabileşte criteriile de calificare şi selecţie, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerinţelor minime solicitate prin documentaţia de atribuire, precum şi documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerinţe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiţii optime a contractului respectiv, luând în considerare exigenţele specifice impuse de valoarea, natura şi complexitatea acestuia."

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 8 din Hotărârea de Guvern nr. 925 din 19 iulie 2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, potrivit cărora:

"(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricţiona participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică prin introducerea unor cerinţe minime de calificare, care:

a) nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit;

b) sunt disproporţionate în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit.

(2) Atunci când impune cerinţe minime de calificare referitoare la situaţia economică şi financiară ori la capacitatea tehnică şi/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerinţe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se ataşează la dosarul achiziţiei."

Examinând cerinţele impuse, se constată că recurentul-reclamant a invocat că menţionarea cerinţelor a fost necesară pentru asigurarea derulării contractului cu respectarea condiţiilor de calitate în construcţii.

Înalta Curte constată că argumentul nu este fondat, întrucât intimatul-pârât a apreciat că cerinţele sunt restrictive nu în raport cu criteriile de calificare impuse de către recurentul-reclamant, ci în raport cu împrejurarea că autoritatea contractantă nu a făcut menţiunea acceptării de atestate/calificări echivalente, dublată de necesitatea prezentării unor atestate eliberate de autorităţile competente din România.

Sub acest aspect, potenţialii ofertanţi aveau obligaţia, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006, de a respecta cerinţele stabilite prin Fişa de date a achiziţie, astfel încât împrejurarea că dispoziţiile legale permiteau depunerea de atestări echivalente nu este de natură să complinească această deficienţă a documentaţiei de atribuire, ci din contră, subliniază faptul că documentaţia a fost întocmită cu nerespectarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice.

Dincolo de aceste aspecte, se constată că legalitatea Notei de neconformitate nr. x/18.08.2015 a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, în care prin sentinţa civilă nr. 5400 din data de 17.12.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, ca neîntemeiată, hotărârea fiind atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect că prin Nota de neconformitate nr. x/18.08.2015 s-a aplicat corecţia de 5 % cu privire la întreaga procedură de atribuire a Acordului cadru, iar aplicarea acestei corecţii produce efecte inclusiv cu privire la contractele subsecvente încheiate în baza respectivului acord, dat fiind faptul că vicierea procedurii de achiziţie publică la încheierea Acordului cadru produce efecte şi asupra actelor subsecvente, astfel că în mod legal autoritatea pârâtă a aplicat corecţia asupra tuturor contractelor încheiate ulterior, care nu au fost supuse atribuirii prin organizarea unei proceduri de achiziţie publică distincte.

Din această perspectivă, nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului-reclamant în sensul că dovada că nu a fost încălcat liberul acces la procedura de achiziţie publică o constituie împrejurarea că nu a existat vreo contestaţie ori cerere de clarificare cu privire la condiţiile de participare stabilite prin anunţ, în condiţiile în care nu poate fi reţinută o interdependenţă între legalitatea cerinţelor stabilite prin fişa de date a achiziţiei şi contestaţiile cu privire la condiţiile de participare.

Referitor la critica recurentului privind prejudiciul, Înalta Curte constată că noţiunea de "neregulă" este definită de art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, ca fiind orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

În acelaşi sens, art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 face referire la faptul că neregula vizează orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Din interpretarea textelor de lege de mai sus reiese că, pentru a se constata existenţa unei nereguli, nu este necesară dovedirea unui prejudiciu, ci doar caracterul potenţial prejudiciabil al abaterii constatate, cu efecte asupra bugetului Uniunii Europene, or, în speţă, acesta este dovedit, având în vedere condiţiile restrictive de personal inserate în fişa de date a achiziţiei, cu încălcarea prevederilor contractului de finanţare şi ale legislaţiei în materia achiziţiilor publice, întrucât prin limitarea concurenţei la societăţi care erau în măsură să depună certificări naţionale, s-au creat premisele achiziţionării serviciilor la preţuri mai mari decât cele la care ar fi putut fi achiziţionate în condiţiile unei concurenţe mai largi.

În acest sens, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele reunite C-260/14 şi C-261/14, prin Hotărârea Curţii din 26.05.2016, a statuat că:

"Articolul 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispoziţiilor naţionale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziţii publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) menţionat, respectiv o "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate".

Astfel fiind, potrivit normelor interne şi europene, prejudiciul poate fi şi potenţial, ipoteză ce nu presupune dovedirea în concret a acestuia.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 63 din 9 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 63 din 9 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.