Appeals against FGA insurance guarantee ruling dismissed, affirming partial annulment of payment decision and increased moral damages.

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.11.2017, sub nr. x/2017, reclamantele A., B. prin reprezentant legal A., C. prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguratilor, au formulat contestaţie împotriva Deciziei de plată nr. x/19.10.2017 solicitând anularea în parte a acesteia si repararea integrală a prejudiciului material şi moral cauzat prin decesul soţului, respectiv tatălui lor, D., obligând pârâta la acoperirea integrală a daunelor materiale produse ca urmare a decesului soţului respectiv tatălui minorelor D., plata unei prestaţii periodice lunare în cuantum de 3.000 de RON lunar în favoarea minorelor B. şi C. de la data decesului defunctului D. şi până la vârsta de 26 de ani.

De asemenea, au solicitat acoperirea integrală a daunelor morale în cuantum de 1.350.000 RON (câte 450.000 RON de persoană), suferite ca urmare decesului soţului, respectiv tatălui fiicelor sale, D., cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3303/06.07.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulata de reclamantele A., A. reprezentant legal pentru B., A. reprezentant legal pentru C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguratilor, ca nefondată.

Prin decizia nr. 5527/13.11.2019, Înalta Curte de Casatie şi Justitie a admis recursul formulat de reclamante împotriva sentinţei civile nr. 3303/6.07.2018 şi a încheierii din 11.05.2018 pronuntate în dosarul nr. x/2017, au fost casate sentinţa şi încheierea atacate şi trimisa cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost înregistrată la data de 11.06.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017*.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 234 din 1 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor; a fost anulată în parte Decizia nr. 9995/19.10.2017 în sensul că s-a modificat cuantumul stabilit cu titlu de daune morale, după cum urmează: 250.000 RON pentru A., 200.000 RON pentru B. şi 200.000 RON pentru C.; a fost obligat pârâtul la plata către reclamante a diferenţei de despăgubiri în cuantum total de 509.732 RON; s-au respins restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 234 din 1 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat recurs, iar reclamantele A., C. şi B. au formulat recurs incident.

3.1 Recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat admiterea recursului astfel cum este formulat, casarea sentintei atacate si, pe cale de consecinta, respingerea contestatiei formulată de intimatele-reclamante.

În esenţă, recurentul a apreciat că în mod gresit a fost obligat la plata sumelor majorate.

Astfel, prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 213/2015, a susţinut că FGA nu preia ope legis obligaţiile unui asigurator în faliment, nu este succesorul în drepturi şi obligaţii a unui asigurator în faliment, nu preia o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

De asemenea, Fondul nu plăteşte în baza unei răspunderi contractuale, neavând raport contractual cu creditorul de asigurare.

În fine, a susţinut că necesitatea stabilirii unei proceduri echitabile faţă de toţi creditorii de asigurare, nediscriminatorii a rezultat şi din scopul FGA, acela de a proteja în mod unitar toţi creditorii de asigurare, iar numărul foarte mare de cereri de plată, a necesitat adoptarea unei proceduri interne de acordare a daunelor morale.

3.2 Recurentele-reclamante, prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., au solicitat casarea în parte sentinţa recurată şi, pe cale de consecinţă, admiterea integrală a cererii de chemare în judecată atât în sensul stabilirii daunelor morale la plafonul maxim de 450.000 RON pentru fiecare dintre recurente şi sub aspectul obligării pârâtei-intimate la plata unei prestatii periodice de 3000 RON lunar pentru cele două minore (câte 1500 RON fiecare), de la data decesului lui D. şi până la împlinirea vârstei de 18 ani (26 de ani dacă vor continua studiile), care să stabilească întreţinerea prestată de defunctul tată.

Referitor la motivul de casare prevăzut de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentele au invocat faptul că hotărârea ar cuprinde motive contradictorii.

În condiţiile în care instanţa fondului identifică în considerentele sale în mod corect atât intensitatea suferinţei, cât şi criteriile de apreciere, stabilirea cuantumului daunelor morale doar la aproximativ jumătate din suferinţa maximă reprezintă un element de contradictorialitate dintre concluzia materializată în cuantum şi ipoteza de la care pleacă instanţa fondului.

Au mai arătat că, în opinia lor, un aspect care poate fi apreciat abstract ar putea fi si stilul de viaţă dus anterior nefericitului eveniment, unele manifestări exterioare voluntare sau involuntare ale minorelor.

În fine, au susţinut că trebuie avute în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale nu doar conduita autorului accidentului, ci şi conduita debitorului obligaţiei de plată, FGA, care, prin atitudinea sa, de stabilire iniţială a unui cuantum derizoriu al despăgubirilor, urmată de perpetuarea acestui proces, a adâncit trauma suferită, întârzierea plăţii despăgubirii - 7 ani.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare prevăzut de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele au înţeles să critice soluţia de respingere a cererii de stabilire a unei prestatii periodice lunare în cuantum de 3.000 de RON lunar în favoarea minorelor B. şi C. de la data decesului defunctului D. şi până la vârsta de 26 de ani.

Au susţinut că, în opinia acestora, au fost încălcare prevederile art. 2 şi 18 din Legea nr. 213/2015, FGA fiind garant şi subrogat în obligaţiile asiguratorului în insolvenţă, făcând trimitere la dispoziţiile art. 1386 şi 1390 C. civ. şi la formele reparatiei.

4. Apărările formulate în recurs

4.1 Recurentele-reclamante au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, arătând că recurentul a invocat încălcarea Normei ASF nr. 16/2015 şi Ordinul CSA nr. 14/2011, care nu intră în categoria normelor de drept material la care se referă art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, au susţinut că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 2 şi 18 din Legea nr. 213/2015 în sensul invocat de recurent şi că este lipsită de seriozitate critica privind necesitatea stabilirii unei proceduri echitabile faţă de toţi creditorii de asigurare, în mod corect Curtea de apel analizând particularităţile cauzei.

4.2 Recurent-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamante, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 30 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, cauza fiind amânată la data de 25 mai 2023.

Prin încheierea de amânare a pronunţării din data de 25 mai 2023, Înalta Curte a recalificat excepţia inadmisibilităţii recursului formulat de pârât invocată de recurentele-reclamante în excepţia nulităţii recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor invocată de recurentele-reclamante constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurentul-pârât privesc greşita interpretare şi aplicare a prevederilor Legii nr. 213/2005 privind organizarea, funcţionarea şi scopul constituirii FGA, încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de acesta.

2. Argumente de drept şi de fapt relevante

Prin decizia nr. 9995/19.10.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor (FGA), în soluţionarea cererii de plată nr. x/15.09.2015, s-a dispus: (1) admiterea cererii de plată formulată de petentele A., C., B., pentru suma totală în valoare de 151.764 RON (defalcată mai sus pe fiecare creditor); (2) respingerea cererii de plată formulată de petente, cu privire la diferenţa dintre sumele solicitate şi cele acordate. In considerentele deciziei s-au retinut urmatoarele: In prezenta speţă, având în vedere prejudiciul moral suferit de petenţi, ca urmare a deceselor rudelor acestora, FGA s-a raportat la sumele consemnate in Ghidul elaborat de Fondul de Protectie al victimelor strazii si la aspectele mentionate la alineatele precedente, stabilind ca, pentru acest caz se justifica acordarea urmatoarelor sume 52.510 RON cu titlu de daune morale şi 11.495,63 RON daune materiale pentru A. (sotia persoanei decedate), 43.879 RON daune morale pentru B. (fiica persoanei decedate) si 43.879 RON pentru C. (fiica persoanei decedate) .

În acest context factual, reclamantele A., C., B., au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, au solicitat anularea în parte a Deciziei de plată nr. x/19.10.2017 şi repararea integrală a prejudiciului material şi moral cauzat prin decesul soţului, respectiv tatălui lor, D., obligând pârâta la acoperirea integrală a daunelor materiale produse ca urmare a decesului soţului respectiv tatălui minorelor D., plata unei prestaţii periodice lunare în cuantum de 3.000 de RON lunar în favoarea minorelor B. şi C. de la data decesului defunctului D. şi până la vârsta de 26 de ani.

Prin sentinţa recurată, s-a admis în parte acţiunea, pârâtul exercitând calea de atac a recursului, reclamantele formulând recurs incident.

3. Analiza motivelor de casare invocate de părţile litigante

3.1 Recursul formulat de pârât

Înalta Curte aminteşte că motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentul-pârât prin memoriul de recurs, vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, se constată că prin calea de atac exercitată, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât şi-a manifestat nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de prima instanţă în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate, invocând argumente similare cu apărările expuse în faţa primei instanţe, care au fost analizate în mod corespunzător de aceasta, concluzia fiind împărtăşită de Înalta Curte, care constată că sunt nefondate criticile formulate de pârât, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Instanţa de control judiciar reţine că potrivit dispoziţiilor art. 50 din Norma ASF nr. 23/2014, "La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:

"1. în caz de vătămare corporală: (...) f) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din Romania; (...)"

Astfel, în literatura de specialitate, dar şi în practica judecătorească s-a arătat că în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecinţele negative suferite de victima accidentului, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională.

Atât instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit, despăgubirile reprezentând daunele morale trebuind să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei şi suferite de aceasta, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

În raport de aceste consideraţii şi de circumstanţele factuale concrete, instanţa de control judiciar constată că în mod corect judecătorul fondului a apreciat că recunoaşterea în beneficiul sotiei victimei accidentului rutier a unei despăgubiri în suma de 250.000 RON si în favoarea fiicelor acestuia a unei despăgubiri în sumă de 200.000 de RON pentru fiecare, este de natură să asigure o reparare adecvată a prejudiciului moral suferit de acestea.

Din considerentele deciziei rezultă că la acordarea daunelor morale în cuantumul menţionat pârâtul s-a raportat la valorile medii precizate în Ghidul elaborat de Fondul de Protecţie al Victimelor Străzii raportat la gradul de rudenie al petentilor cu persoana decedată, precum şi la jurisprudenţa în materie şi practica societăţii de asigurări.

Aşadar, pârâtul a avut în vedere cuantumul despăgubirilor morale stabilite ca medie de către Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, despăgubiri ce se acordă sotiei si descendenţilor de grad I în caz de deces.

Or, se constată că Ghidul emis de către Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii a fost elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii (F.P.V.S), care este o asociaţie profesională constituită din companiile de asigurări care au dreptul să practice asigurarea R.C.A. pe teritoriul României, valorile despăgubirilor cuprinse în acest ghid având la bază un studiu FPVS din anul 2011.

Prin urmare, în mod corect a reţinut prima instanţă că în anul 2017, pârâtul a avut în vedere un studiu care face referire la anul 2011, fără a proceda la o analiză comparativă şi a jurisprudenţei din anii următori, care a suferit modificări majore. Nivelul daunelor morale a crescut faţă de anul 2011 datorită, în mare măsură, a creşterii nivelului de conştientizare, de către persoanele îndreptăţite, a drepturilor ce le revin, dar şi a aprecierii de către instanţele de judecată, într-un mod corect şi individual (raportat la fiecare speţă), a criteriilor ce reprezintă factorul principal în cuantificarea prejudiciului moral şi stabilirea daunelor acordate, astfel că nu poate fi primit în sensul invocat argumentul recurentului privind necesitatea stabilirii unei proceduri echitabile faţă de toţi creditorii de asigurare, nediscriminatorii, care a rezultat şi din scopul FGA, acela de a proteja în mod unitar toţi creditorii de asigurare, şi faptul că numărul foarte mare de cereri de plată a impus adoptarea unei proceduri interne de acordare a daunelor morale.

De asemenea, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului, observă că la stabilirea cuantumului daunelor morale nu au fost luate în considerare de FGA criterii precum consecinţele accidentului, relaţiile de afectivitate dintre victimă şi sotie, respectiv copiii săi, traumele prin care aceştia au trecut ca urmare a decesului sotului/tatalui lor in circumstanţele arătate anterior, vârsta reclamantelor.

Astfel, fără a considera că poate fi vreodată cuantificată durerea pierderii unui sot si părinte, în mod corect s-a avut în vedere de instanţă la stabilirea cuantumului daunelor morale acordate reclamantelor relaţiile de familie şi legătura de rudenie dintre decedat şi reclamante, gradul înalt de afecţiune manifestat de aceştia, gradul de influenţare a relaţiilor de familie ulterior evenimentului, aspecte necontestate de pârâtă dar şi situaţia familială a reclamantelor, vârsta acestora (36 de ani, 6 şi respectiv 8 de ani la data evenimentului).

Din această perspectivă, suferinţa unui copil mic într-o astfel de situaţie este foarte mare, notoriu fiind că suportul în viaţă al copiilor, mai ales al celor de vârstă mică, este reprezentat de părinţii săi, motiv pentru care lipsirea pentru totdeauna, intempestiv, a copilului de acest suport moral deosebit determină o durere exponenţială asupra minorului, care va persista acut toată viaţa.

Mai mult, din actele dosarului, rezultă că cele doua fiice ale victimei au urmat constant cosiliere psihologică, înca din anul 2017, iar potrivit Rapoartelor de psihodiagnostic si evaluare clinică din 22.01.2021, după decesul tatălui acestea au inceput sa manifeste diferite frici, starea de anxietate mentinându-se si in prezent, fiind însoţită de stari de agitaţie şi tensiune, de o lipsă accentuată de energie. Copiii prezintă anxietate de separare de intensitate moderată şi episod depresiv usor. Perceptia absentei unui personaj masculin sunt traite inca dureros, copilul simtindu-se adesea lipsit de aparare. Toate acestea au culminat cu o tentativa de suicid a reclamantei B., consemnată în Biletul de iesire din spital din 25.02.2021, iar reclamanta C., pe fond de stres, a dezvoltat o dermatită atopica, astfel cum rezultă din Raportul medical din 20.12.2018 .

In aceeasi perioadă, a urmat consiliere psihologică si reclamanta A., care, potrivit Raportului de psihodiagnostic si evaluare clinica nr. 143/22.01.2021, după decesul sotului a inceput sa manifeste o stare accentuata de nesiguranta si anxietate. Preluarea tuturor responsabilitatilor familiei a constituit o povara grea careia i-a făcut faţă cu un consum urias de resurse. Desi a beneficiat de suport psihologic, starea de anxietate se mentine si în prezent, iar nivelul stresului este extrem de ridicat. Viata de familie a suferit modificări majore, reclamanta preluând si rolurile/sarcinile masculine ale gospodariei, dar si intreaga responsabilitate a îngrijirii si educării celor doi copii.

În atare condiţii, în mod corect, a concluzionat prima instanţă că aceste aspecte nu au fost avute în vedere de pârât la evaluarea daunelor morale acordate reclamantelor, nefiind reflectate corespunzător în cuantumul acestora.

3.2 Recursul incident formulat de reclamante

Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentelor-reclamante circumscrise de acestea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte aminteşte că hotărârea poate fi casată pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acţiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate şti ce anume a decis instanţa ori există contradicţie între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că este întemeiată.

În aceste condiţii, susţinerile recurentelor în sensul că în motivarea hotărârii instanţa a reţinut în mod corect atât intensitatea suferinţei, cât şi criteriile de apreciere, însă stabilirea cuantumului daunelor morale doar la aproximativ jumătate din suferinţa maximă reprezintă un element de contradictorialitate dintre concluzia materializată în cuantum şi ipoteza de la care pleacă instanţa fondului, nu se circumscriu tezei din textul de lege antereferit, aspectele menţionate de recurente făcând parte din raţionamentul primei instanţe, pe care recurentele l-au interpretat în mod subiectiv, astfel că nemulţumirea acestora nu poate atrage casarea sentinţei din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. în sensul invocat.

Nici incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind soluţia de respingere a cererii de obligare a pârâtului la plata unei prestaţii periodice lunare, nu poate fi reţinută în cauză.

Astfel, Înalta Curte reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, "Fondul garantează plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate, în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, aşa cum sunt definite la art. 5".

Conform art. 15 alin. (2) din aceeaşi lege, "Plata de către Fond a creanţelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide şi exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment".

Aşadar, legea specială nu a prevăzut o garanţie legală exhaustivă, nelimitată, pentru protejarea creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător, ci numai una limitată la suma de 450.000 RON pentru fiecare creditor, iar reclamantul nu poate pretinde stabilirea în sarcina pârâtului a altor obligaţii decât cele expres prevăzute de lege, în condiţiile în care acesta nu preia toate drepturile şi obligaţiile asigurătorului, nefiind succesor universal sau cu titlu universal al acestuia.

Fondul de Garantare a Asiguraţilor acoperă creantele de asigurari în virtutea principiului protecţiei consumatorilor produselor şi serviciilor de asigurari, iar nu ca obligaţii proprii ale acestuia, iar în speta nu s-a dovedit că o astfel de obligatie derivă din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarul asigurarii cu asigurătorul.

În aceste condiţii, este corectă soluţia primei instanţe de a respinge cererea de obligare a pârâtului la plata unei prestatii periodice lunare în favoarea celor doua fiice minore ale victimei în cuantum de 3.000 de RON lunar, de la data decesului defunctului D. şi până la vârsta de 26 de ani.

Totodată, astfel cum s-a reţinut, Fondul de Garantare al Asiguraţilor poate fi obligat la o sumă maximă de 450 000 RON pentru fiecare creditor de asigurare, iar suma la care se raporteaza reclamantele cu acest titlu nu reprezintă un prejudiciu determinabil, neavând un caracter cert, fiind susceptibilă de numeroase modificări în timp determinate de caracterul acestora de prestaţii derivând din obligaţia de întretinere.

Având în vedere aceste aspecte, precum şi consideraţiile expuse anterior cu privire la cuantificarea daunelor morale şi faptul că ceea ce se urmăreşte prin acordarea daunelor morale este, în primul rând, recunoaşterea caracterului vătămător al faptei, prin producerea unor suferinţe psihice/emoţionale imposibil de determinat cu exactitate, iar scopul acordării daunelor morale este de a oferi o compensaţie persoanelor vătămate pentru vătămările ori pierderea suferită, fără a avea pretenţia ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii, instanţa de control judiciar apreciază că nu pot fi primite argumentele recurentelor din memoriul de recurs pe aspectul criticat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, motivele invocate prin memoriile de recurs de reclamante şi de pârât nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor şi art. 496 alin. (1) C.prov.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge excepţia nulităţii recursului formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor invocată de recurentele-reclamante şi va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor invocată de recurentele-reclamante.

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi recursul incident formulat de reclamantele A., C. şi B., prin reprezentant legal A. împotriva sentinţei civile nr. 234 din 1 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.