Transfer of a prosecutor: obligation to cumulatively evaluate statutory criteria and disregard disproportionate reliance on unfavorable consultative opinions in assessing staff resource balance

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2023

Asupra cererii de chemare în judecată de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 7 martie 2023, sub nr. x/2023, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 1843 din 13 decembrie 2022 a secţiei pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a solicitat desfiinţarea acestei hotărâri şi obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În motivarea contestaţiei, întemeiată pe dispoziţiile art. 611 alin. (7) Legea 303/2004, a susţinut că argumentul avizului consultativ negativ nu poate fi luat în considerare.

Astfel, contestatorului nu i se poate imputa în mod rezonabil că nu cunoaste specificul activităţii parchetelor de pe lângă curţile de apel, o astfel de condiţie nefiind prevăzută de lege. Aceasta ar putea fi aplicată cel mult în vederea departajării a doi procurori aflaţi în situaţii absolut identice din punct de vedere al îndeplinirii criteriilor legale, ceea ce nu este cazul în speţă. Pe de altă parte, este inechitabil ca această condiţie, a cărei neîndeplinire i se impută, să nu fie aplicată în cazul altui procuror aflat într-o situaţie profesională similară (detaşarea la Consiliul Superior al Magistraturii nu echivalează cu activitatea specifică parchetelor de pe lângă curţile de apel).

Cu privire la al doilea argument, acela al mediei încărcăturii pe procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti care este peste media naţională în contextul în care s-a vacantat în prima etapă a sesiunii de transfer un loc, contestaorul a arătat că prin hotărârea secţiei pentru procurori nr. 1551 din 22 noiembrie 2022 (Anexa 6) a fost dispus: 1) transferul doamnei procuror B. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti începând cu 1 ianuarie 2023 şi 2) menţinerea detaşării doamnei procuror B. la Consiliul Superior al Magistraturii.

Doamna procuror B. a fost detaşată la Consiliul Superior al Magistraturii începând cu 1 noiembrie 2014 prin hotărârea secţiei pentru procurori nr. 638 din 30 octombrie 2014 pe o perioadă de 3 ani (Anexa 9). Doamnei procuror i-a fost prelungită detaşarea prin hotărârea secţiei pentru procurori nr. 652 din 26 septembrie 2017 pentru o perioadă de 3 ani începând cu 1 noiembrie 2017 (Anexa 10). Doamnei procuror i-a fost prelungită din nou detaşarea prin hotărârea secţiei pentru procurori nr. 929 din 29 septembrie 2020 pe o perioadă de 3 ani începând cu 01 noiembrie 2020 (Anexa 11).

Rezultă că procurorul menţionat nu a mai profesat efectiv în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti din 1 noiembrie 2014 (de peste 8 ani). Transferul care a vacantat la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti un post nu a generat decât teoretic o scădere a numărului de procurori şi ca atare o creştere a încărcăturii medii a dosarelor/procuror, în realitate situaţia numărului de procurori şi încărcătura au rămas identice.

Un alt contraargument este acela că prin adresa x din 1 martie 2023 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a comunicat o copie conformă cu originalul a avizului consultativ cu numărul x/2022 din 31.10.2022, prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a avizat favorabil cererea de transfer formulată de contestator la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (anexa 12). Or, dacă plecarea contestatorului ar fi produs consecinţe defavorabile la nivelul unităţii, avizul nu ar mai fi fost favorabil.

A mai susţinut contestaorul că, la 30 septembrie 2022, când a fost publicat anunţul privind organizarea sesiunii de transfer a procurorilor septembrie- noiembrie 2022, conform situaţiei parchetelor la care există posturi vacante de procuror, utile în procedura de transfer, pentru etapa 1 (anexa 13), Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti nu figura cu nici măcar 1 post vacant util în procedura de transfer, prin urmare se considera completă schema de personal.

Mai mult, conform situaţiei posturilor la parchete la 12 septembrie 2022, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti avea un grad de ocupare de 103,13% având 0 posturi vacante (de execuţie şi conducere) şi 1 post de procuror peste schemă. Astfel, erau prevăzute 3 posturi de conducere (toate 3 ocupate), 26 de posturi de execuţie (fiind ocupate 27) şi 3 posturi conform art. 1341 (toate 3 ocupate) (anexa 14). Pentru luna octombrie 2022 nu a fost afişat pe situl internet al Consiliului Superior al Magistraturii situaţia posturilor la parchete.

De asemenea, conform situaţiei posturilor la parchete la 14 noiembrie 2022, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti avea un grad de ocupare de 103,13% având 0 posturi vacante (de execuţie şi conducere), 0 posturi conform art. 1341 şi 1 post de procuror peste schemă. Astfel, erau prevăzute 3 posturi de conducere (toate 3 ocupate), 26 de posturi de execuţie (fiind ocupate 27) şi 3 posturi conform art. 1341 (toate 3 ocupate) (Anexa 15).

Odată cu transferarea unui procuror la 22 noiembrie 2022 de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (hotărârea secţiei nr. 1551/2022 - anexa 5), Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a avut o încărcătură de 100%, având 0 posturi vacante (de execuţie şi conducere), 0 posturi conform art. 1341 şi 0 posturi peste schemă.

În conformitate cu Anunţul privind situaţia cererilor de transfer formulate de procurori în etapa I şi perioada de depunere a cererilor de transfer în etapa a 2-a (anexa 16) "In etapa a 2-a, vor fi analizate doar cererile depuse în perioada 19 - 24.10.2022, conform art. 61 alin. (3), în raport cu posturile vacante existente la momentul soluţionării de către secţia pentru procurori a cererilor de transfer, la parchetele de la care s-au admis cereri de transfer în etapa 1."

Conform Decretului Preşedintelui României nr. 1.567 din 29 noiembrie 2022 privind eliberarea din funcţie a unui procuror, la 29 noiembrie 2022 a fost eliberat din funcţie un procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoriei Sectorului 6 ca urmare a pensionării (anexa 17).

Conform situaţiei posturilor la parchete la 16 decembrie 2022, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti avea un grad de ocupare de 96,88% având 0 posturi vacante (de execuţie şi conducere), 1 posturi conform art. 1341 şi 0 posturi de procuror peste schemă. Astfel, erau prevăzute 3 posturi de conducere (toate 3 ocupate), 26 de posturi de execuţie (fiind ocupate 26) şi 3 posturi conform art. 1341 (din care 2 ocupate) (anexa 18).

Datele prezentate mai sus în legătură cu situaţia posturilor de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti la 12 septembrie 2022, 14 noiembrie 2022 şi 16 decembrie 2022 precum şi decretul de eliberare din funcţie a unui procuror ca urmare a pensionării dovedesc faptul ca la 22 noiembrie 2022 ulterior transferării unui procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti către un alt parchet, această instituţie nu avea niciun post vacant. Astfel, argumentul pe care se bazează hotărârea secţiei nr. 1843 din 13 decembrie 2022 este unul neconform realităţii statistice.

De asemenea, un alt contrargument este acela că dacă s-ar fi vacantat un loc la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, conform situaţiei cererilor de transfer formulate de procurori în etapa a 2a (anexa 16), un număr de 29 (douăzeci şi nouă) de procurori au formulat cerere de transfer către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, existând posibilitatea reală ca locul vacantat să fie ocupat în scurt timp.

Aşadar, în contextul dat, argumentul oferit de secţie în sensul dezechilibrării Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti nu poate fi reţinut în mod rezonabil cât timp au fost formulate 29 de cereri de transfer către această structură de parchet care să ocupe postul vacantat la 22 noiembrie 2022.

În fine, a mai susţinut contestatorul că prin Hotărârea secţiei nr. 1843 din 13 decembrie 2022 s-a reţinut necesitatea "menţinerii unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să îl ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei, respectiv asigurarea bunei funcţionări a parchetelor şi interesul legitim privat al magistraţilor care au formulat cereri de transfer " (anexa 1).

În opinia sa, argumentul intimatului invocat cu privire la propria situaţie reprezintă unul pur formal, în realitate respingerea cererii fundamentându-se pe alte argumente decât cele invocate oficial.

În susţinerea acestei afirmaţii a arătat două perioade în care secţia fie a respins propunerea de delegare a sa la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, fie transferul, folosind acelaşi argument, al asigurării echilibrului resurselor umane ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

La data de 9 iunie 2020, secţia a respins propunerea de delegare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti având în vedere încărcătura de dosare peste media naţională. Ulterior respingerii propunerii de delegare, până Ia 22 noiembrie 2022, deşi au fost numiţi 6 procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti alţi 7 procurori au fost detaşaţi/delegaţi de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

La data de 22 noiembrie 2022, secţia a invocat acelaşi argument al dezechilibrării Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în ceea ce priveşte respingerea solicitării sale de transfer. Argumentul este reiterat de secţie la 13 decembrie 2022. În perioada imediat următoarea etapei 1 a sesiunii de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti s-au pensionat 3 procurori iar un al patrulea procuror a fost numit la Direcţia Naţională Anticorupţie. Ulterior vacantării acestor 4 posturi de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6, un procuror a fost delegat Ia Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Contestatorul a arătat că a detaliat fluctuaţia personalului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti pentru a evidenţia " echilibrul în repartizarea resurselor umane ",cu separarea fluctuaţiei personalului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în 2 (două) perioade care au la început soluţii ale secţiei cu privire la contestator: prima perioadă aferentă intervalului 9 iunie 2020 - 22 noiembrie 2022 şi o a doua perioadă, ulterioară etapei 1 a sesiunii de transfer a procurorilor la zi (4 martie 2023).

În concluzie, în perioada ulterioară datei de 22 noiembrie 2022 (când au fost luate în considerare locurile vacante pentru etapa a 2-a a sesiunii de transfer) au fost eliberate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti 3 posturi ca urmare a pensionării şi 1 post ca urmare a numirii la Direcţia Naţională Anticorupţie.

Cu toate acestea, în ciuda unui deficit de 4 procurori (în acest sens situaţia posturilor la parchete la 03 februarie 2023 (anexa 42) şi hotărârea secţiei 83 din 09 februarie 2023 (Anexa 43), Ia 14 februarie 2023, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii, care a participat la votul în ceea ce priveşte hotărârea 1552 din 22 noiembrie 2022, a delegat un procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti la o altă unitate de Parchet.

Astfel, doar în cazul transferului său s-a pus problema "echilibrului în repartizarea resurselor umane", conform Hotărârii secţiei nr. 1843 din 13 decembrie 2022.

Pentru aceste argumente, a apreciat că secţia pentru procurori a folosit un dublu standard de apreciere în momentul în care a analizat cererea subsemnatului de transfer, de fiecare dată doar ipoteza plecării mele de la parchet creând un dezechilibru.

2. Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

A susţinut, în esenţă, că hotărârea contestată este legală, gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezentând atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului.

Dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004 nu stabilesc o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secţiei pentru procurori atribuţia de a analiza incidenţa fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general. În acest sens, în considerentele actului atacat au fost expuse informaţii privind traseul profesional, vechimea în funcţia de procuror al contestatorului, date referitoare la situaţia instanţelor implicate în procedura de transfer, dar şi argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii.

Astfel, contrar criticilor contestatorului, au fost analizate criteriile în discuţie în mod obiectiv şi coroborat, raportat la situaţia celor două unităţi de parchet implicate în procedura de transfer. secţia pentru procurori a avut în vedere şi a acordat relevanţă avizului negativ emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, faţă de rolul însemnat al conducătorului acestei unităţi de parchet în gestionarea optimă a propriilor resurse umane, precum şi a celor din cadrul parchetelor arondate, prin coroborare cu alte criterii relevante, precum volumul de activitate al parchetului de la care s-a solicitat transferul şi al celui la care s-a solicitat transferul.

Totodată, în mod corect a apreciat secţia că motivele de ordin profesional invocate de contestator în susţinerea cererii de transfer nu puteau prevala faţă de interesele unităţii de parchet de la care provenea, ele nereprezentând situaţii excepţionale apte să determine inversarea raportului de preeminenţă dintre interesul public şi interesul privat.

A mai arătat intimatul că hotărârea a cărei anulare o solicită a fost adoptată în limitele competenţelor sale legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 32 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, iar normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

A concluzionat intimatul că instanţa de judecată nu poate cenzura actele administrative emise de autoritatea publică în exercitarea dreptului său de apreciere decât dacă actul a fost adoptat cu exces de putere, situaţie neregăsită în speţă, întrucât respingerea cererii de transfer a contestatorului s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 60 - art. 606 din Legea nr. 303/2004, iar actul administrativ contestat este temeinic motivat. Soluţionarea cererii de transfer s-a realizat cu respectarea justului echilibru între interesul individual al solicitanţilor şi interesul general al instanţelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a contestatoarei nu reflectă o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi şi nici al proporţionalităţii între interesul public şi interesul privat.

3. Răspunsul la întâmpinare

Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care, în esenţă, a reiterat aspectele prezentate prin contestaţie.

4. Procedura de soluţionare a contestaţiei

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 194-200 coroborat cu art. 201 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 201 alin. (3) - (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 8 iunie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

S-au depus la dosar înscrisuri de către ambele părţi litigante. S-au depus, de asemenea, de către intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, note scrise privind răspunsul la întâmpinare, prin care s-a susţinut că analiza comparativă efectuată de contestator vizează două sesiuni de transfer diferite, fiecare cerere de transfer cercetându-se în raport de situaţia de fapt şi de dinamica resurselor de la acel moment. S-a avut în vedere nu doar avizul negativ al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ci şi criteriile referitoare la încărcătura unităţii de parchet de unde s-a solicitat transferul, prin raportare la situaţia de personal de la acel moment, iar susţinerile privind aplicarea unui dublu standard sunt nefondate.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 1843 din 13 decembrie 2022 a secţiei pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de petentul/contestator, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este întemeiată.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită, în temeiul art. 61 indice 1 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o contestaţie ce are ca obiect Hotărârea nr. 1843 din 13 decembrie 2022 a Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori.

În considerentele Hotărârii nr. 1843 din 13 decembrie 2022, au fost expuse datele statistice cu privire la situaţia posturilor avute în vedere în şedinţă respectivă, la traseul profesional al domnului A., la situaţia posturilor şi a volumului de activitate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, unitatea de parchet de la care s-a solicitat transferul, şi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, unitatea de parchet la care s-a solicitat transferul, şi, cu observarea motivelor invocate de magistratul în cauză, secţia pentru procurori a reţinut avizul nefavorabil comunicat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (unitatea de parchet la care s-a solicitat transferul), precum şi faptul că unitatea de parchet la care solicitantul îşi desfăşoară în prezent activitatea înregistrează o încărcătură de dosare pe procuror semnificativ peste media naţională, în condiţiile în care s-a vacantat un post de procuror, ca urmare a măsurilor dispuse în prima etapă a prezentei sesiuni de transferuri.

Luând în considerare volumul ridicat de activitate prin raportare la situaţia de personal prezentată, secţia pentru procurori a apreciat că vacantarea unui alt post la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti va determina creşterea încărcăturii de dosare pe procuror, situaţie de natură să influenţeze negativ desfăşurarea în bune condiţii a activităţii şi realizarea unui act de justiţie de calitate şi că nu este oportună admiterea în prezent a cererii de transfer formulate de domnul procuror cu grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel.

În ceea ce priveşte Hotărârea nr. 1843 din 13 decembrie 2022 a Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori, raportat la conţinutul actului atacat, Înalta Curte reţine că dispoziţiile legale incidente în cauză sunt cele prevăzute de art. 60, art. 61 indice 1 şi art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, astfel cum a fost modificat în acord cu Decizia nr. 454/24.06.2020 a Curţii Constituţionale.

Astfel, conform cu dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şî procurorilor, republicată:

"(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă o instanţă din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 61 indice 1:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile sau compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau ale acestui parchet o impun".

Totodată, art. 61 indice 2 din acelaşi act normativ prevede că "La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială."

Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, însă este important ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 1843/2022 a secţiei pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nu respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată.

Astfel, deşi textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, examinarea de către Consiliul Superior al Magistraturii a solicitărilor trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin profesional şi personal ale solicitanţilor, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Or, examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestator, Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile expuse în contestaţie, considerentele Hotărârii nr. 1843/2022 evidenţiind analiza doar a unuia dintre criteriile amintite, deşi în cuprinsul acesteia se face referire şi la reţinerea avizului nefavorabil, iar, în raport de această motivare, prin apărările formulate în faţa instanţei, intimatul susţine analizarea în mod coroborat a criteriilor impuse de lege.

Astfel, Înalta Curte reţine că cererea de transfer formulată de către contestator a fost respinsă ţinându-se seama de faptul că secţia pentru procurori a reţinut avizul nefavorabil comunicat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (unitatea de parchet la care s-a solicitat transferul), precum şi faptul că unitatea de parchet la care solicitantul îşi desfăşoară în prezent activitatea înregistrează o încărcătură de dosare pe procuror semnificativ peste media naţională, în condiţiile în care s-a vacantat un post de procuror, ca urmare a măsurilor dispuse în prima etapă a prezentei sesiuni de transferuri. Luând în considerare volumul ridicat de activitate prin raportare la situaţia de personal prezentată, secţia pentru procurori a apreciat că vacantarea unui alt post la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti va determina creşterea încărcăturii de dosare pe procuror, situaţie de natură să influenţeze negativ desfăşurarea în bune condiţii a activităţii şi realizarea unui act de justiţie de calitate.

În ceea ce priveşte reţinerea avizului nefavorabil comunicat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (unitatea de parchet la care s-a solicitat transferul), Înalta Curte constată că, deşi este adevărat că nu intră în atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii să efectueze o analiză de legalitate a avizelor instanţelor, acest aviz nu complineşte analizarea criteriului prevăzut de art. 612 lit. a) din Legea nr. 303/2004, care statuează obligaţia Consiliului Superior al Magistraturii de a avea în vedere motivele cuprinse în avizele consultative, nu doar caracterul favorabil/nefavorabil transferului.

În cauză nu poate fi ignorată motivarea avizului emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care a precizat că procedura transferului apare ca o modalitate sigură de ocupare a posturilor vacante cu procurori care sunt deja implicaţi şi cunosc specificul activităţii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, având dosare în instrumentare, în condiţiile în care se constată că, în perioada 11 septembrie 2017-11 decembrie 2017, reclamantul a fost delegat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, iar prin Hotărârea nr. 552/09.06.2020 a secţiei pentru Procurori a fost respinsă propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de delegare a reclamantului pe o perioadă de 6 luni în funcţia de procuror Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Tot în ceea ce priveşte analizarea criteriului în discuţie, Înalta Curte constată că intimatul a ignorat avizul favorabil emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, ca unitate de la care s-a solicitat transferul, reţinând, aşadar, în mod formal avizul negativ amintit.

În ceea ce priveşte celălalt motiv reţinut de intimat din care ar rezulta analizarea criteriului privind volumul de activitate al unităţii de la care se solicită transferul, Înalta Curte constată ambiguitatea motivării hotărârii contestate în ceea ce priveşte afectarea activităţii Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti prin acordarea transferului reclamantului, întrucât se raportează la volumul de activitate al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, considerând că va fi influenţată negativ desfăşurarea în bune condiţii a activităţii şi realizarea unui act de justiţie de calitate, prin raportare la faptul că s-a vacantat un post de procuror, şi la volumul de muncă situat peste nivelul mediei naţionale, împrejurare care, de altfel, reprezintă doar o posibilitate şi nu o certitudine.

Astfel, deşi s-au făcut referiri la volumul de activitate al instanţelor implicate în transfer, aceasta a reprezentat doar evidenţierea datelor statistice, fără să reprezinte impedimente concrete pentru admiterea cererii de transfer a reclamantului.

În considerarea celor reţinute, observând că intimatul a procedat doar la analiza criteriului privind volumul de activitate existent la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, din cele 10 criterii prevăzute de dispoziţiile legale care reglementează procedura transferului judecătorilor, criteriu care, în raport de considerentele expuse anterior, este apreciat ca nefiind sustenabil pentru adoptarea măsurii respingerii cererii de transfer, Înalta Curte constată că dreptul legitim al reclamantului, în ceea ce priveşte concretizarea vocaţiei sale de a funcţiona la parchetul pentru care deţine gradul profesional corespunzăto,r a fost ignorat de către intimat pe baza unor argumente nevalide.

Fără a nega dreptul de apreciere al intimatului, este evident că acest drept nu echivalează cu posibilitatea acestuia de a exercita acest drept cu nerespectarea principiului proporţionalităţii, care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea este obligată să îl apere şi drepturile sau interesele legitime şi rezonabile ale contestatorului.

Înalta Curte va constata, aşadar, că cele 10 criterii prevăzute de dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004 la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor nu au ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, evaluare care trebuie realizată într-o modalitate care să nu imprime adoptării soluţiei ipoteza excesului de putere.

În aceste condiţii, din analiza actelor aflate la dosar, se reţine că Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, cu avizul consultativ nr. 4508/VI-1/2022 din 31.10.2022, a exprimat un aviz favorabil cu privire la cererea de transfer formulată de domnul procuror A., în contextul expunerii situaţiei posturilor vacante de procuror la nivelul acestei unităţi de parchet, a încărcăturii pe procuror începând cu anul 2021 şi a situaţiei lucrărilor/dosarelor restante ale contestatorului.

Totodată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a emis avizul consultativ nr. 4144/VI-1/2022 din 04.112022, avizând nefavorabil, în sensul respingerii cererii de transfer, cu motivarea anterior menţionată, în contextul expunerii situaţiei posturilor vacante de procuror la nivelul acestei unităţi de parchet şi a încărcăturii pe procuror începând cu anul 2021.

Astfel, chiar dacă nu s-ar observa motivarea acestui din urmă aviz, Înalta Curte apreciază că avizul nefavorabil emis de unitatea de parchet la care s-a solicitat transferul nu poate fi apreciat că îndeplineşte un criteriu care, în mod singular, să poată conduce, prin sine însuşi, la respingerea cererii de transfer, având în vedere şi faptul că unitatea de parchet de la care s-a solicitat transferul a emis un aviz favorabil.

Înalta Curte constată, de asemenea, că, potrivit evidenţelor direcţiei de resort din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, avută în vedere la data analizării cererii de transfer, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, unitatea de parchet de la care s-a solicitat transferul, sunt ocupate toate cele 29 de posturi de procuror prevăzute în schemă (3 posturi de conducere şi 26 de posturi de execuţie). Totodată, este neocupat 1 dintre cele 2 posturi temporar vacante pentru care s-a aprobat ocuparea, pe perioadă nedeterminată, în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. De la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti sunt delegaţi 2 procurori la alte unităţi de parchet.

Ca urmare a măsurilor dispuse în prima etapă a sesiunii de transferuri, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti s-a vacantat 1 post de procuror.

În primul semestru al anului 2022, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, încărcătura pe procuror a fost de 1872 de dosare, comparativ cu media naţională de 1333 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 1549 de dosare, comparativ cu media naţională de 996 de dosare.

La Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, unitatea de parchet la care s-a solicitat transferul, dintre cele 50 de posturi de procuror prevăzute în schema (7 posturi de conducere şi 43 de posturi de execuţie), sunt ocupate 5 posturi de conducere şi 41 de posturi de execuţie, fiind vacante 2 posturi de conducere şi 2 posturi de execuţie. De asemenea, la acest parchet există 3 posturi temporar vacante pentru care a fost aprobată ocuparea în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, acestea fiind neocupate, 3 procurori cu funcţie de execuţie sunt delegaţi în funcţii de conducere la acelaşi parchet, 3 procurori sunt delegaţi la alte parchete, 1 procuror este detaşat, iar 6 procurori de la alte unităţi de parchet sunt delegaţi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Ca urmare a măsurilor dispuse în prima etapă a prezentei sesiuni de transferuri, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a vacantat 1 post de procuror.

În primul semestrul al anului 2022, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, încărcătura pe procuror a fost de 47 de dosare, comparativ cu media naţională de 61 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 42 de dosare, comparativ cu media naţională de 49 de dosare.

Prin urmare, în raport de aceste date statistice, observându-se gradul de ocupare al schemei de personal la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, precum şi avizul favorabil emis de acesta, nu se poate aprecia cu certitudine că, prin admiterea cererii de transfer a contestatorului, va fi influenţată negativ desfăşurarea în bune condiţii a activităţii la nivelul acestei unităţi de parchet, cum de altfel, nici acest criteriu, în mod singular, nu poate conduce, prin sine însuşi, la respingerea cererii de transfer.

Totodată, deşi scopul asigurării unei bune desfăşurări a activităţii instanţelor/parchetelor şi al diminuării efectelor negative ale fluctuaţiei de personal are caracter legitim, îndeplinirea acestui scop trebuie să respecte prevederile legale în materia transferului.

În continuare, se constată că reclamantul A. are o vechime de 11 ani în funcţia de procuror (inclusiv perioada de auditor de justiţie), o vechime de 7 ani si 9 luni la unitatea de parchet de la care solicită transferul, precum şi o vechime de 4 ani şi 9 luni în gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel.

În perioada 11 septembrie 2017-11 decembrie 2017, reclamantul a fost delegat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, iar, ulterior, prin Hotărârea nr. 552/09.06.2020 a secţiei pentru Procurori a fost respinsă propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de delegare a reclamantului pe o perioadă de 6 luni în funcţia de procuror Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, fiind independentă de voinţa acestuia valorificarea experienţei la nivelul parchetului la care acesta are dreptul să funcţioneze, în condiţiile în care beneficiază de toate drepturile aferente acestui grad profesional.

În concluzie, urmare a constatării nelegalităţii hotărârii contestate, din perspectiva analizării şi aplicării criteriilor prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, evaluând comparativ şi cumulativ criteriile antereferite la soluţionarea cererii de transfer formulată de contestator, fără o ordine de prioritate, Înalta Curte constată că cererea este întemeiată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va admite contestaţia formulată, va anula Hotărârea nr. 1843 din 13 decembrie 2022 a secţiei pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi va obliga Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatorului A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 1843 din 13 decembrie 2022 a secţiei pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Anulează Hotărârea nr. 1843 din 13 decembrie 2022 a secţiei pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi obligă Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatorului A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.