Hunting ground management attribution: Appeal dismissed, public tender annulled and direct attribution to landowner-proposed manager ordered

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, anularea procedurii de organizare a licitaţiei publice privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice pentru fondul cinegetic nr. 11 Panticeu, jud. Cluj, publicată prin anunţul înregistrat sub nr. x/09.09.2021, suspendarea executării procedurii de organizare a licitaţiei publice şi obligarea pârâtei la demararea procedurii de atribuire directă a fondului cinegetic către gestionarul propus de asociaţiile proprietarilor de terenuri, prin modalitatea şi în ordinea stabilite de art. 8 lit. b) din Legea nr. 407/2006, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 6 din 10 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, a fost anulată procedura de organizare a licitaţiei publice privind atribuirea dreptului de gestiune a faunei cinegetice pentru fondul cinegetic nr. 11 Panticeu, jud. Cluj, publicată prin Anunţul nr. x din 09.09.2021 şi a fost obligat pârâtul la demararea procedurii de atribuire directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice pentru fondul cinegetic nr. 11. Panticeu, jud. Cluj către gestionarul propus de asociaţiile proprietarilor de terenuri în conformitate cu art. 8 lit. b) din Legea nr. 407/2006.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 6 din 10 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-pârât a invocat greşita interpretare şi aplicare a legii de către instanţa de fond.

Astfel, expunând dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, ale Ordinului ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2020/2016 şi Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, recurentul a susţinut că este nefondată aprecierea instanţei că există o contradicţie cu prevederile legale care reglementează modul de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice.

În opinia sa, instanţa de fond, în mod neîntemeiat, a considerat şi că intimata-reclamantă B. deţine în proprietate cota de 71% din suprafaţa fondului cinegetic nr. 11, fără a ţine cont de faptul că din documentele depuse la dosar nu rezultă că aceasta face dovada deţinerii în proprietate a acelei suprafeţe de teren, pe cale de consecinţă până nu se face dovada acestui fapt, Ministerul nu poate demara procedura de atribuire directă a fondului cinegetic în discuţie în conformitate cu prevederile art. 8 lit. b) din Legea nr. 407/2006, direct gestionarilor propuşi de asociaţiile proprietarilor de terenuri.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor Regulamentului deţinerea în proprietate a peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic nu este suficientă pentru ca o persoană să fi şi eligibilă pentru atribuirea gestionării unui fond cinegetic.

Pentru a se face dovada proprietăţii terenului se va lua considerare ca fiind valide, conform legislaţiei în vigoare, doar acele acte/documente apte de a produce efecte juridice, respectiv de a fi înscrise în evidenţele de carte funciară şi nu doar "simplele documente" depuse la dosar. Potrivit legislaţiei în vigoare, analiza documentelor anexate dosarului de atribuire se face de către comisia de atribuire prevăzută în anexa nr. 7 din Regulament.

Astfel, recurentul a apreciat că, pentru declararea A., gestionar propus de B., ca persoană eligibilă pentru atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice pentru fondul cinegetic nr. 11, prima instanţă era datoare să verifice dacă intimatele-reclamante îndeplinesc toate condiţiile prevăzute la art. 3 şi art. 4 din Regulament şi numai aşa se puteau crea premisele unei sentinţe bazate pe prevederile legale.

A enunţat dispoziţiile art. 3, 4, 5 din Regulament, iar, referitor la adresa/dovada nr. 1782/16.10.2020 depusă de intimatele- reclamante la dosarul cauzei, a susţinut că aceasta fost emisă în conformitate cu art. 4 alin. (1) lit. b) din Regulament şi are rol de a face dovada includerii/suprapunerii suprafeţelor de teren peste suprafaţa fondului cinegetic şi nu reprezintă o dovadă a deţinerii în proprietate de către B. a dreptului de proprietate pentru un procent de 71% din suprafaţa fondului cinegetic în discuţie.

În aceste condiţii, a apreciat că prima instanţă a analizat în mod superficial materialul probatoriu depus la dosarul cauzei, având în vedere că împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite, respectiv că intimantele-reclamante nu au făcut dovada îndeplinirii condiţiilor privind eligibilitatea pentru atribuirea directă a fondului cinegetic nr. 11 Panticeu şi în consecinţă sentinţa atacată a fost pronunţată cu nerespectarea principiului rolului activ al judecătorului.

Astfel, pentru verificarea susţinerilor intimatelor-reclamante se impunea suplimentarea probatoriului cauzei şi din acest considerent apreciază că, în conformitate cu art. 492 din C. proc. civ., se impune administrarea de noi probe.

4. Apărările formulate în recurs

În stadiul processual al recursului nu s-a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 8 iunie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 7 iunie 2023, intimatele-reclamante au invocat inadmisibilitatea recursului, faţă de neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât sunt aduse critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a sentinţei recurate. Pe fond, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei ca fiind temeinică şi legală, în opinia lor prima instanţă făcând o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că este neîntemeiată excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât, apreciind că argumentele de ordin critic formulate de recurentele-reclamante privesc greşita interpretare şi aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat ca atare în memoriul de recurs.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, prin Anunţul nr. x/09.09.2021, Ministerul Mediului, Apelor Şi Pădurilor a făcut publică organizarea licitaţiei pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul a 8 fonduri cinegetice, printre care şi fondul cinegetic nr. 11 Panticeu, jud. Cluj.

A. a solicitat anularea procedurii de organizare a licitaţiei şi obligarea pârâtului la demararea procedurii de atribuire directă a fondului cinegetic nr. 11 Panticeu, jud. Cluj către gestionarul propus de asociaţiile proprietarilor de terenuri, considerând că este îndreptăţită la atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice de pe acest fond cinegetic în temeiul art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost admisă, pârâtul formulând recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a cărui incidenţă nu poate fi reţinută în cauză.

Înalta Curte aminteşte că motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară, susţinerile recurentului-pârât, privind interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, precum şi analizarea în mod superficial a materialul probatoriu depus la dosarul cauzei, având în vedere că împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite, respectiv că intimantele-reclamante nu au făcut dovada îndeplinirii condiţiilor privind eligibilitatea pentru atribuirea directă a fondului cinegetic nr. 11 Panticeu, iar pentru verificarea susţinerilor intimatelor-reclamante se impunea suplimentarea probatoriului cauzei, fiind nefondate, Înalta Curte urmând să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Astfel, se reţine că, în conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006:

"Atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de către administrator pe fonduri cinegetice, prin următoarele modalităţi şi în următoarea ordine:

a) direct, în cazul gestionarilor consacraţi;

b) direct, în cazul gestionarilor propuşi de asociaţiile proprietarilor de terenuri;

c) prin licitaţie publică, pentru fondurile cinegetice neatribuite în condiţiile prevăzute la lit. a)."

Înalta Curte constată că problema care a generat controversa judiciară ce formează obiectul litigiului de faţă este modalitatea în care textul de lege citat mai sus trebuie interpretat, respectiv dacă, în lipsa unui gestionar consacrat, dreptul de gestionare ar trebui atribuit direct unui gestionar propus de proprietarii de terenuri sau prin licitaţie publică, astfel cum intenţionează să procedeze pârâtul prin procedura atacată în prezentul litigiu.

Din prevederile legale antereferite rezultă ordinea în care posibilităţile în discuţie sunt enumerate în textul de lege, respectiv gestionar consacrat; în lipsa gestionarului consacrat, gestionar propus de asociaţiile proprietarilor de terenuri; doar în lipsa unei asemenea propuneri, prin licitaţie publică.

Pe de altă parte, şi o interpretare teleologică duce la aceeaşi concluzie, intenţia legiuitorul fiind ca, mai întâi, să dea dreptul asociaţiilor proprietarilor de terenuri să propună un gestionar şi doar în lipsa unei asemenea propuneri să organizeze o procedură de licitaţie.

O interpretare precum cea a recurentului-pârât, potrivit căreia mai întâi se organizează licitaţia şi doar dacă gestiunea nu poate fi atribuită prin licitaţie se va atribui gestionarului propus de asociaţiile proprietarilor de terenuri nu este logică şi lasă inaplicabilă practic dispoziţia de la lit. b), fiind de aşteptat că, dacă s-ar organiza o licitaţie, persoana juridică care intenţionează să gestioneze fondul s-ar prezenta la licitaţie, şi nicidecum nu ar aştepta ca licitaţia să fie invalidată şi mai apoi să fie ea propusă de către asociaţiile proprietarilor de terenuri.

În acest context, Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat prima instanţă că menţiunea de la lit. c), care face referire la organizarea licitaţiei doar dacă gestiunea nu a fost atribuită în condiţiile prevăzute la lit. a), reprezintă doar o necorelare legislativă, aspect confirmat şi de punctul de vedere al Ministrului Mediului, anexat acţiunii introductive de instanţă, care, la interpelarea unui deputat, a arătat că există o inadvertenţă în textul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, motiv pentru care se are în vedere completarea textului, introducându-se şi o trimitere la lit. b).

În concluzie, nu pot fi primite susţinerile recurentului-pârât cu privire la greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 şi nici cele privind analizarea în mod superficial a materialul probatoriu depus la dosarul cauzei şi necesitatea suplimentării probatoriului, acestea din urmă tinzând în realitate la o reapreciere a probelor de către instanţa de recurs, susţinerea privind un aspect de netemeinicie a sentinţei recurate, iar nu unul de nelegalitate.

În aceste condiţii, instanţa de recurs nu este îndreptăţită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate ca atare de către recurent.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei civile nr. 6 din 10 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.