Invalidity of security clearance denial and salary penalties due to missed administrative appeal deadline and jurisdictional limits

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Direcţia Generală de Protecţie Internă, Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea, solicitând încadrarea sa în gradul de invaliditate II sever cu aptitudinea ISE - inapt scoatere din evidenţă pentru afecţiunile cronice grave invalidante irecuperabile, în temeiul H.G. nr. 56/2012 anexa criterii şi bareme medicale - capitolele boli cardiovasculare, respectiv boli ORL şi a O.M.A.I. nr. 98/2016 pentru aprobarea Regulamentului privind funcţionarea şi atribuţiile Comisiei Centrale de Expertiză Medico - Militară a Ministerului Afacerilor Interne, raportat la faptul că Ministerul Afacerilor Interne (prin DM - CCEMM) nu a emis în termenul legal decizia de soluţionare a contestaţiei la prima Decizie (fără viza CCEMM) nr. A 2008/1 din 10.06.2021 a CEMM - SMU Galaţi cu aptitudinea apt limitat, iar comisia şi Direcţia Generală de Protecţie Internă nu au menţionat în procesul-verbal afecţiunile de rinosinuzită cronică polipoidă fronto-etmoido-maxilară bilaterală purulentă, traheobronşită cronică, angină pectorală, epistaxis, defect septal atrial major cu şunt stânga dreapta de 14 mm, bloc de ram drept complet, hipertensiune arterială pulmonară, insuficienţă mitrală gr. I, insuficienţă tricuspidiană gr. I - II menţionate în fişa medicală; constatarea nulităţii Ordinelor şi Dispoziţiilor nelegale ale Direcţiei Generale de Protecţie Internă şi a deciziei Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat:

- Dispoziţia Direcţiei Generale de Protecţie Internă din 10.12.2018 prin care s-a transmis Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat aviz negativ la informaţii clasificate secrete de stat pe motiv de boală psihică - incompatibilitate prevăzută de lit. h), infirmată medical de Spitalul de Urgenţă Iaşi (conform certificatului medical din 20.12.2018).

- Ordinul nr. II/21820 din 28.12.2018 (cu anexa II/20200/29.01.2019) - de punere la dispoziţie pe 3 luni retroactiv cu 10.12.2018 conform art. 17 alin. (1), lit. h) din anexa 7 a O.M.A.I. nr. 177/2016 pentru alte cazuri de boală psihică, ordin emis contrar O.M.A.I. nr. 177/2016, după infirmarea medicală a bolii.

- Ordinul nr. II/20474 din 12.03.2019, de prelungire a precedentului pe 3 luni, sub un alt temei, inventat - art. 85 alin. (1) lit. n) şi art. 82 din Legea nr. 80/1995 referitoare la ministrul apărării naţionale, fără aplicabilitate în prezenţa normei speciale a art. 17 alin. (1) lit. h) din anexa 7 a O.M.A.I. nr. 177/2016, nulitatea fiind atrasă atât prin greşita motivare în drept, cât şi prin aceea că prelungirea primului ordin cu o nouă punere la dispoziţie pe 3 luni nu era permisă în cazul temeiului faptic al literei h a alin. (1) din art. 17 din primul ordin, prelungirea fiind contrară articolului următor 18 din anexa 7 a O.M.A.I. nr. 177/2016 şi următoarele, bolnavul psihic diagnosticat fiind clasat inapt serviciu militar, interval în care prin mutarea nelegală a fost mutat la Poliţia Huşi pe Prut, nefiind psihotic aşadar.

- Ordinul nr. II/22565 din 01.02.2021 de punere la dispoziţie pe 3 luni, retroactiv cu 16.12.2020, când de fapt, până pe 22.01.2021 a lucrat la Poliţia mun. Huşi prin mutarea anulată, şi nu la Direcţia Generală de Protecţie Internă, sub un alt temei de fapt decât primul ordin din 2018 şi cu o greşită motivare în drept, art. 82 şi 85 din Legea nr. 80/1995 referindu-se la ministrul apărării, inaplicabile faţă de norma specială a art. 17.

- Ordinul nr. II/22606 din 17.03.2021 - de prelungire cu 3 luni a precedentului, tot cu un temei de fapt şi de drept diferit de cel al Ordinului nr. II/21820 din 28.12.2018, greşit motivat în drept, art. 82 şi 85 din Legea nr. 80/1995, referitoare la ministrul apărării fiind inaplicabile faţă de norma specială a art. 17.

- Ordinul Direcţiei Generale de Protecţie Internă nr. II/22693 din 15.06.2021 de mutare forţată pe un post inferior la I.P.J. Tulcea, prin constrângere, cu nerespectarea dreptului la postul său; constatarea nulităţii absolute a deciziei ORNISS nr. S/17534 din 10.12.2018 care a fost dată pe baza Dispoziţiei D.G.P.I. din 10.12.2018 de avizare negativă la informaţii secrete de stat sub pretextul de boală psihică presupusă, infirmată de certificatul medical din 20.12.2018; anularea dispoziţiei subsecvente 271120 din 18.06.2021 a şefului I.P.J. Tulcea prin care a fost retrogradat pe un post inferior, prin constrângerea Direcţiei Generale de Protecţie Internă, cu precizarea că în momentul prezentării fişei postului a contestat în scris retrogradarea şi mutarea nelegale; reîncadrarea pe vechiul post în cadrul Direcţiei Generale de Protecţie Internă conform Ordinului ministrului afacerilor interne în vigoare nr. II/1137 din 03.02.2017, cu treapta profesională de ofiţer specialist principal I (cls. 81, Cl 7,21) şi coeficient de salarizare 7,21, poziţia 1858 din stat, cu restituirea de îndată a prejudiciului de peste 180.000 RON, reprezentând salariul de bază neachitat. Menţionează că obligaţia subzistă şi prin Ordinul Direcţiei Generale de Protecţie Internă nr. II/21308 din 03.03.2017, care confirmă coeficientul de salarizare 7,21 al primului ordin, pe aceeaşi treaptă şi obligarea Direcţiei Generale de Protecţie Internă să îi acorde începând cu 03.02.2017 următoarea treaptă profesională şi să îi restituie pe dovadă prejudiciul creat din diferenţa salariului inferior, achitat de Poliţia Huşi, I.P.J. Tulcea şi Direcţia Generală de Protecţie Internă, faţă de cel cuvenit postului şi promovării neacordate în treapta profesională, de care a fost deposedat nelegal prin puneri la dispoziţie şi mutări nelegale, cu recalcularea orelor muncite la poliţia judiciară la nivelul postului anterior, cu acordarea de condiţii speciale de muncă pentru perioada 10.12.2018 - 05.06.2019 şi 15.06.2021 la zi, potrivit H.G. nr. 1294/2001.

Pârâtul Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat a formulat la data de 19.11.2021 întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei de interes în cererea de anulare a deciziei emise de aceasta iar, pe fond, respingerea acţiunii.

Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a formulat la data de 22 noiembrie 2021 întâmpinare prin care a invocat excepţia conexităţii faţă de un dosar existent pe rolul Tribunalului Vaslui şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Prin întâmpinarea formulată la data de 22.11.2021, pârâta Direcţia Generală de Protecţie Internă a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, a inadmisibilităţii, a litispendenţei cu privire la dosarul nr. x/2021 şi a conexităţii cu aceeaşi cauză.

La data de 22.11.2021, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea pe fond a acţiunii.

La data de 17.12.2021 pârâta Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat a depus la dosar un înscris intitulat "răspuns la întâmpinare", care are caracterul unei întâmpinări, prin care a susţinut excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a deciziei Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat.

Reclamantul a formulat cerere completatoare prin care a solicitat şi încadrarea în gradul II de invaliditate cu aptitudinea inapt scoatere din evidenţă, în lipsa răspunsului Ministerului Afacerilor Interne în 45 de zile la contestaţia Deciziei iniţiale A/2008/1 din 10.06.2021 a CEMM a S.M Galaţi, contestând şi tardiva Decizia de soluţionare nr. 516 din 03.11.2021 împreună cu raportul de expertiză medico - militară 23/427 din 03.11.2021 a Comisiei Centrale de Expertiză Medico - Militară a Ministerului Afacerilor Interne.

La punctul II al acţiunii introductive - cererea de nulitate a Dispoziţiei Direcţiei Generale de Protecţie Internă din 10.12.2018; Ordinelor Direcţiei Generale de Protecţie Internă nr. II/21820 din 28.12.2018, II/20474 din 12.03.2019, II/22565 din 01.02.2021 şi II/22606 din 17.03.2021 (de punere la dispoziţie), Ordinului Direcţiei Generale de Protecţie Internă nr. II/22693 din 15.06.2021 de mutare forţată prin constrângere în Deltă la I.P.J. Tulcea şi a Deciziei ORNISS nr. S/17534 din 10.12.2018 - completează cererea şi cu solicitarea de constatare a nulităţii tuturor actelor subsecvente prin care i-a fost redusă salarizarea, fiind deposedat de condiţiile speciale de muncă.

La punctul III al cererii introductive - solicitarea de anulare a dispoziţiei subsecvente de retrogradare 271120 din 18.06.2021 a şefului I.P.J. Tulcea, completează cererea şi cu cererea de anulare a dispoziţiei de salarizare subsecvente 271212 din 12.07.2021 prin care i s-a acordat coeficientul de ierarhizare inferior de 2,21 faţă de cel iniţial de 7,21 corespunzător postului de la D.G.P.I. 1858.

La punctul IV al acţiunii introductive - îşi completează cererea cu solicitarea de obligare a Direcţiei Generale de Protecţie Internă la reîncadrarea pe postul 1858, de care l-a deposedat nelegal, cu coeficientul de ierarhizare 7,21 stipulat în Anexa la OMAI nr. 1137 din 03.02.2017, Ordinul D.G.P.I. nr. S/II21308 din 03.03.2017 şi obligarea Direcţiei Generale de Protecţie Internă să-i recalculeze şi să-i restituie în termen de 30 de zile solda de funcţie ca produs dintre coeficientul de ierarhizare de 7,21 şi salariul minim pe economie, în temeiul Legii nr. 153/2017.

Totodată, reclamantul a solicitat obligarea Direcţiei Generale de Protecţie Internă să îi restituie sporul de 7,5 % din solda de funcţie acordat specialiştilor de clasă şi de 25 % corespunzător următoarei trepte profesionale pe care Direcţia Generală de Protecţie Internă nu i-a acordat-o din anul 2009, de când deţine treapta profesională de ofiţer specialist principal I. Pentru distrugerea vieţii şi carierei, solicită Direcţiei Generale de Protecţie Internă daune de 180.000 RON.

Completează acţiunea de instanţă cu punctul V, solicitând obligarea Ministerului Afacerilor Interne, Direcţiei Generale de Protecţie Internă, Inspectoratului de Poliţie Judeţean Tulcea şi Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne să-i emită decizia pentru dreptul de pensie de serviciu anticipată parţială, conferit de art. 18, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat ca urmare a îndeplinirii condiţiilor legale.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 7 din 18 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii privind anularea Deciziei ORNISS nr. S/17534 din 10.12.2018 şi, în consecinţă, s-a respins ca inadmisibilă această cerere formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat; s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi în ceea ce priveşte restul solicitărilor şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Vaslui.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 7 din 18 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 şi 8 C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, în ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a invocat greşita aplicare a normelor de drept material aplicabile litigiului dedus judecăţii.

Astfel, a susţinut că obiectul cererii in dosarul x/2021 nu a fost reprezentat numai de obligatia de a face, cum a retinut referatul grefei in sentinta, ci asa cum arata petitele 1-5 ale cererii a cerut realizarea drepturilor sale grav încalcate de DGPI-ORNISS, MAI si IPJ Tulcea, prin nulitatea si anularea actelelor abuzive bine mascate prin pretinsa decizie ORNISS S/17534 din 10.12.2018, exceptii de nelegalitate pe care le reia cu privire la toate actele contestate.

În motivarea deciziei instanţa a constatat contradicţia dintre motivarea de fapt şi motivarea de drept a ordinului DGPI II/21820 din 28.12.2018 întemeiat pe art. 17 alin. (1), lit. h) -alte cazuri prevăzute de lege- suspendarea, iar în pagina 14 a constatat faptul că la momentul declanşării procedurii mutării în interesul serviciului prin Decizia ORNISS, DGPI nu a respectat procedura art. 26 - 43 alin. (3) din anexa 7 a OMAI 177/2016 întrucât din adresele x/03.04.2019 şi y/31.01.2019 a Direcţiei Secretariat General din cadrul MAI rezulta că existau posturi vacante cu funcţii similare pe care DGPI mi le-a refuzat acţionând discreţionar, contrar cadrului prescris de anexa 7 a OMAI 177/2016, pentru a-l constrânge să opteze pentru un post inferior celui la care avea dreptul, prestabilit de DGPI la Poliţia Huşi pe Prut.

În pagina 15 a motivării deciziei Curtea a reţinut că urmare a anulării ordinului de mutare în interesul serviciului, în temeiul art. 8, alin. (1), art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea 554/2004, DGPI este obligată la plata drepturilor salariale către reclamant conform drepturilor anterioare mutării mai puţin a sumelor salariale acordate la Husi.

În consecinţă, a solicitat, în raport de acest motiv de recurs, casarea în tot a hotărârii recurate si trimiterea cauzei cu cererea beneficiului gradului II de invaliditate, cererea de constatare a nulităţii absolute a Deciziei ORNISS nr. S/17534 din 10.12.2018 (cu actele care au stat la baza acesteia) si exceptiile de nelegalitate ale deciziei MAI 516 din 03.11.2021, ordinelor de punere la dispozitie DGPI nr. II/21820 din 28.12.2018; nr. II/20474 din 12.03.2019; nr. II/22565 din 01.02.2021, nr. II/22606 din 17.03.2021, a ordinului de mutare prin constrangere DGPI nr. II/22693 din 15.06.2021 si Dispozitiei subsecvente a IPJ Tulcea nr. 271120 din 18.06.2021, spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţa de fond.

Referitor la motivul de casare prin care recurentul a invocat că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială de soluţionare a cauzei şi a încălcat regulile de procedură, aspecte circumscrise art. 488 pct. 3 şi 5 din C. proc. civ., acesta a susţinut că prin hotârârea recurată a fost în mod greşit stabilită competenţa Tribunalului Vaslui şi s-a declinat către această instanţă petitul 1 al cererii sale referitor la solicitarea adresată instanţei de a proceda ea însăşi la încadrarea sa în gradul II de invaliditate accentuat ca urmare a omisiunii MAI de a răspunde în termenul legal de 45 de zile la contestaţia Deciziei A 2008/1 din 10.06.2021 de clasare apt limitat, completat cu contestaţia sa la Decizia MAI 516/03.11.2021, emisă după promovarea acţiunii în instanţă, pentru acoperirea primei omisiuni şi respingerea nejustificată a contestaţiei initiale. In mod gresit a doua sa contestatie, la nelegala Decizie MAI 516/03.11.2021, expres facuta in dosarul x/2021, a fost inregistrata ca si dosarul separat x/2021 pe rolul Curtii de Apel Iasi, desi solicitase beneficiul gradului II de invaliditate anterior, de la data la care îi fusese incalcat acest drept tocmai in prezenta cauză.

MAI este un organ al administraţiei centrale care, urmare a contestaţiei sale din 25.06.2021 la Decizia medicală A2008/1 din 10.06.2021 trebuia să se pronunţe cu privire la cererea de acordare a beneficiului gradului II de invaliditate ce priveşte starea sa de sănătate, în termenul legal de 45 de zile printr-o decizie, act administrativ care nu a fost îndeplinit potrivit cadrului prescris de OMAI 98/2016.

Din acest motiv motiv a formulat petitul 1 al cererii din prezentul dosar x/30.09.2021 şi întrucât, pe timpul judecăţii, MAI a emis decizia 516/03.11.2021 prin care i-a respins în mod netemeinic şi nelegal contestaţia, încercând să acopere omisiunea, astfel că a completat cererea sa de acordare a beneficiului gradului II de invaliditate şi cu contestarea acestei noi decizii, pentru o bună judecată.

Cum atât contestarea omisiunii MAI de a răspunde contestaţiei sale în termenul prescris cât şi contestarea Deciziei 516 din 03.11.2021 sunt date în competenţa materială şi teritorială a Curţii de Apel Iaşi, potrivit art. 10 din Legea 554/2004, este nelegală soluţia de declinare la tribunal.

Cererea sa de încadrarea în gradul II de invaliditate, ca urmare a omisiunii MAI de a soluţiona în termenul de 45 de zile contestaţia sa la Decizia A/2008 din 10.06.2021 cu anularea noii Decizii nelegale 516/03.11.2021 şi a celorlalte decizii, rapoarte de expertiză şi procese-verbale DGPI contestate, de a obliga MAI la emiterea unei noi decizii şi a certificatului de invaliditate conform încadrării instanţei este pe deplin justificată.

Pe fond, recurentul a solicitat instanţei să respingă ca nelegale şi netemeinice susţinerile şi pretenţiile invocate de MAI prin întâmpinare deoarece acestea contravin dispoziţiilor legale şi sunt neverosimile atât prin continutul lor contradictoriu, dar mai ales prin antagonismul lor cu probatoriul documentar al cauzei şi în consecinţă să admită actiunea şi să îi acorde beneficiul gradului II de invaliditate.

A solicitat constatarea nulităţii absolute a deciziei ORNISS nr. 5/17534 din 10.12.2018 care a fost dată pe baza Dispoziţiei secrete DGPI din 10.12.2018 de avizare negativă la secrete de stat pe boală psihică infirmată de certificatul medical nr. 28 din 20.12.2018 şi anularea dispoziţiei subsecvente 271120 din 18.06.2021 a şefului IPJ Tulcea cu dispoziţia de salarizare anexă 271212 din 12.07.2020, prin care a fost retrogradat pe un post inferior, prin constrângerea DGPI, cu precizarea că în momentul prezentării fişei postului a contestat în scris retrogradarea şi mutarea nelegale.

Potrivit art. 139, alin. (1), (3) si 4 din C. proc. civ., in cauza erau incidente dispozitiile referitoare la conexitate aspect care rezulta neindoielnic din sentinta recurata neexistand dispozitii procedurale care sa permita inregistrarea separata in dosarul x/2021 a cererii sale expres facute in dosarul x/2021

Data fiind incalcarea regulilor de procedura, a arătat că înţelege să solicite conexarea dosarului x/2021, gresit inregistrat separat, la prezenta cauza 566/45/2021, cererea sa din dosarul x/2021 fiind referitoare la petitul I al prezentei cauze 566/45/2021, intrucat MAI refuza sa raspunda si sa prezinte contestatia sa initiala pe care a inregistrat o cu numarul x din 28.06.2028.

Pentru a elimina confuzia creata de MAI, a precizat ca Spitalul Militar Galati - CEMM, cu adresa sa A2030 din 23.06.2021 a inaintat contestatia sa la Decizia A/2008/1 din 10.06.2021, contestatie inregistrata la aceasta comisie teritoriala cu nr. x din 22.06.2021 catre MAI/DM- CCEMM, care la randul ei a inregistrat-o cu numarul x din 28.06.2021.

Gresita inregistrare separata a dosarelor x/2021 si y/2021 a profitat MAI, care a incercat sa mascheze prin confuzie si chiar falsificarea Deciziei A/2008/1 din 10.06.2021 faptul ca nu a raspuns in termenul legal de 45 de zile contestatiei sale nr. x din 28.06.2021 si, in timpul litigiului, a incercat sa-si acopere culpa prin emiterea nelegala a Deciziei 516/03.11.2021 in care omite total contestatia initiala 96306 din 28.06.2021 si face trimitere generic la o cerere a sa olografa ulterioara, expediata direct prin fax MAI/DM- CCEMM ca urmare a faptului ca MAI refuza cu rea credinta sa avizeze pozitiv sau negativ Decizia A/2008/1 din 10.06.2021, eschivandu-se de la responsabilitatea nedreptatii ce i s-a facut de tandemul DGPI/CMJ Vaslui - CEMM Galati in privarea sa de beneficiul gradului II de invaliditate.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului nefondat, reiterând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce priveşte soluţia de anulare a deciziei ORNISS; în ceea ce priveşte soluţia de declinare, a arătat că aceasta este fără cale de atac.

Intimatul-pârât ORNISS a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este legală.

Intimata-pârâtă Direcţia Generală de Protecţie Internă, a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât, în opinia sa, motivele nu se încadrează în cazurile de casare ale art. 488 C. proc. civ.

Intimatul-pârât IPJ Tulcea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este legală.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinări, recurentul a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimaţi, reiterând, în esenţă argumentele prezentate prin cererea de recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învetsit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 8 iunie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În temeiul articolului 4 din Legea nr. 554/2004, recurentul-reclamant a invocat şi excepţia de nelegalitate a următoarelor acte subsecvente în legătură cu care solicită constatarea nulităţii Ordinelor şi Dispoziţiilor nelegale ale DGPI şi deciziei ORNISS, după cum urmează:

- Dispoziţia secretă DGP1 din 10.12.2018 (proces-verbal de unitate cu dispoziţie de internare forţată la psihiatrie), cu adresa x din 29.11.2018 si raportul strict secret x din 12.11.2018, prin care, în calitate de ADS, mi-a transmis la depozitarul ORNISS aviz negativ pentru neautorizare la secrete de stat pe motiv de boală psihică

- Ordinul DGPI II/21820 din 28.12.2018 (cu anexa II/20200/29.01.2019), de punere la dispoziţie pe 3 luni, cu 10.12.2018 pt. art. 17 alin. (1), lit. h) din anexa 7 a OMAI 177/2016- suspendare pe boală psihică fictivă.

- Ordinul DGPI II/20474 din 12.03.2019, de prelungire a precedentului pe 3 luni, sub un alt temei, inventat -art. 85 alin. (1), lit. n) şi art. 82 din L 80/1995 referitoare la ministerul apărării naţionale, fără aplicabilitate în prezenţa normei speciale a art. 17 al 1. lit. h) din anexa 7 a omai 177/2016, nulitatea fiind atrasă atât prin greşita motivare în drept cât şi prin aceea că prelungirea primului ordin cu o nouă punere la dispoziţie pe 3 luni nu era permisă în cazul temeiului faptic al literei h) alin. (1) din art. 17 din primul ordin, prelungirea fiind contrară articolului următor 18 din anexa 7 a OMAI 177/2016.

- Ordinul DGPI II/22565 din 01.02.2021 de punere la dispoziţie pe 3 luni, cu 16.12.2020, sub un alt temei de fapt decât primul ordin 1/21820 din 28.12.2018 şi cu o greşită motivare în drept, art. 82 şi 85 din Legea 80/1995 referindu-se la ministerul apărării, inaplicabile faţă de norma specială a art. 17 din anexa 7 a omai 177/2016.

- Ordinul II/22606 din 17.03.2021 - de prelungire cu 3 luni a precedentului, tot cu un temei de fapt şi de drept diferit de cel al ordinului Il/21820 din 28.12.2018, greşit motivat în drept.

- Ordinul DGPI 11/22693 din 15.06.2021 de mutare forţată pe un post inferior la IPJ Tulcea, prin constrângere.

A susţinut că, urmare a internării sale la Unitatea Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean de Urgenţă Vaslui şi a constatării în fişa UPU 1431522 din 10.12.2018 a contaminării cu o substanţă otrăvitoare adezivă la locul de muncă din IPJ Vaslui, în hruba în care îl ţinea închis funcţionarul de securitate B.., a solicitat telefonic "Bucureştiului " să îi ia autorizaţia ORNISS, astfel că, date fiind susţinerile DGPI privind conţinutul şi existenţa Deciziei ORNISS S/17534 din 10.12.2018 simetric, există şi Dispoziţia Directorului cu avizul negativ din aceeaşi dată, 10.12.2018, înscris negat de DGPI, faţă de care întelege să invoce exceptia de nelegalitate.

S-au mai depus la dosar note scrise de către intimatul-pârât Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, respectiv de către recurentul-reclamant, acesta din umră depunând şi precizări şi înscrisuri.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând excepţiile invocate, sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că excepţiile invocate sunt fondate, iar recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită de reclamantul A. cu o cerere prin care a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Direcţia Generală de Protecţie Internă, Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea, solicitând încadrarea sa în gradul de invaliditate II sever cu aptitudinea ISE - inapt scoatere din evidenţă pentru afecţiunile cronice grave invalidante irecuperabile, în temeiul H.G. nr. 56/2012 anexa criterii şi bareme medicale - capitolele boli cardiovasculare, respectiv boli ORL şi a O.M.A.I. nr. 98/2016 pentru aprobarea Regulamentului privind funcţionarea şi atribuţiile Comisiei Centrale de Expertiză Medico - Militară a Ministerului Afacerilor Interne, raportat la faptul că Ministerul Afacerilor Interne (prin DM - CCEMM) nu a emis în termenul legal decizia de soluţionare a contestaţiei la prima Decizie (fără viza CCEMM) nr. A 2008/1 din 10.06.2021 a CEMM - SMU Galaţi cu aptitudinea apt limitat, iar comisia şi Direcţia Generală de Protecţie Internă nu au menţionat în procesul-verbal afecţiunile de rinosinuzită cronică polipoidă fronto-etmoido-maxilară bilaterală purulentă, traheobronşită cronică, angină pectorală, epistaxis, defect septal atrial major cu sunt stânga dreapta de 14 mm, bloc de ram drept complet, hipertensiune arterială pulmonară, insuficienţă mitrală gr. I, insuficienţă tricuspidiană gr. I - II menţionate în fişa medicală; constatarea nulităţii Ordinelor şi Dispoziţiilor nelegale ale Direcţiei Generale de Protecţie Internă şi a deciziei Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat:

- Dispoziţia Direcţiei Generale de Protecţie Internă din 10.12.2018 prin care s-a transmis Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat aviz negativ la informaţii clasificate secrete de stat pe motiv de boală psihică - incompatibilitate prevăzută de lit. h), infirmată medical de Spitalul de Urgenţă Iaşi (conform certificatului medical din 20.12.2018).

- Ordinul nr. II/21820 din 28.12.2018 (cu anexa II/20200/29.01.2019) - de punere la dispoziţie pe 3 luni retroactiv cu 10.12.2018 conform art. 17 alin. (1), lit. h) din anexa 7 a O.M.A.I. nr. 177/2016 pentru alte cazuri de boală psihică, ordin emis contrar O.M.A.I. nr. 177/2016, după infirmarea medicală a bolii.

- Ordinul nr. II/20474 din 12.03.2019, de prelungire a precedentului pe 3 luni, sub un alt temei, inventat - art. 85 alin. (1) lit. n) şi art. 82 din Legea nr. 80/1995 referitoare la ministrul apărării naţionale, fără aplicabilitate în prezenţa normei speciale a art. 17 alin. (1) lit. h) din anexa 7 a O.M.A.I. nr. 177/2016, nulitatea fiind atrasă atât prin greşita motivare în drept, cât şi prin aceea că prelungirea primului ordin cu o nouă punere la dispoziţie pe 3 luni nu era permisă în cazul temeiului faptic al literei h) a alin. (1) din art. 17 din primul ordin, prelungirea fiind contrară articolului următor 18 din anexa 7 a O.M.A.I. nr. 177/2016 şi următoarele, bolnavul psihic diagnosticat fiind clasat inapt serviciu militar, interval în care prin mutarea nelegală a fost mutat la Poliţia Huşi pe Prut, nefiind psihotic aşadar.

- Ordinul nr. II/22565 din 01.02.2021 de punere la dispoziţie pe 3 luni, retroactiv cu 16.12.2020, când de fapt, până pe 22.01.2021 a lucrat la Poliţia mun. Huşi prin mutarea anulată, şi nu la Direcţia Generală de Protecţie Internă, sub un alt temei de fapt decât primul ordin din 2018 şi cu o greşită motivare în drept, art. 82 şi 85 din Legea nr. 80/1995 referindu-se la ministrul apărării, inaplicabile faţă de norma specială a art. 17.

- Ordinul nr. II/22606 din 17.03.2021 - de prelungire cu 3 luni a precedentului, tot cu un temei de fapt şi de drept diferit de cel al Ordinului nr. II/21820 din 28.12.2018, greşit motivat în drept, art. 82 şi 85 din Legea nr. 80/1995, referitoare la ministrul apărării fiind inaplicabile faţă de norma specială a art. 17.

- Ordinul Direcţiei Generale de Protecţie Internă nr. II/22693 din 15.06.2021 de mutare forţată pe un post inferior la I.P.J. Tulcea, prin constrângere, cu nerespectarea dreptului la postul său; constatarea nulităţii absolute a deciziei ORNISS nr. S/17534 din 10.12.2018 care a fost dată pe baza Dispoziţiei D.G.P.I. din 10.12.2018 de avizare negativă la informaţii secrete de stat sub pretextul de boală psihică presupusă, infirmată de certificatul medical din 20.12.2018; anularea dispoziţiei subsecvente 271120 din 18.06.2021 a şefului I.P.J. Tulcea prin care a fost retrogradat pe un post inferior, prin constrângerea Direcţiei Generale de Protecţie Internă, cu precizarea că în momentul prezentării fişei postului a contestat în scris retrogradarea şi mutarea nelegale; reîncadrarea pe vechiul post în cadrul Direcţiei Generale de Protecţie Internă conform Ordinului ministrului afacerilor interne în vigoare nr. II/1137 din 03.02.2017, cu treapta profesională de ofiţer specialist principal I (cls. 81, Cl 7,21) şi coeficient de salarizare 7,21, poziţia 1858 din stat, cu restituirea de îndată a prejudiciului de peste 180.000 RON, reprezentând salariul de bază neachitat. Menţionează că obligaţia subzistă şi prin Ordinul Direcţiei Generale de Protecţie Internă nr. II/21308 din 03.03.2017, care confirmă coeficientul de salarizare 7,21 al primului ordin, pe aceeaşi treaptă şi obligarea Direcţiei Generale de Protecţie Internă să îi acorde începând cu 03.02.2017 următoarea treaptă profesională şi să îi restituie pe dovadă prejudiciul creat din diferenţa salariului inferior, achitat de Poliţia Huşi, I.P.J. Tulcea şi Direcţia Generală de Protecţie Internă, faţă de cel cuvenit postului şi promovării neacordate în treapta profesională, de care a fost deposedat nelegal prin puneri la dispoziţie şi mutări nelegale, cu recalcularea orelor muncite la poliţia judiciară la nivelul postului anterior, cu acordarea de condiţii speciale de muncă pentru perioada 10.12.2018 - 05.06.2019 şi 15.06.2021 la zi, potrivit H.G. nr. 1294/2001.

Prin sentinţa recurată, s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii privind anularea Deciziei ORNISS nr. S/17534 din 10.12.2018 şi s-a respins ca inadmisibilă această cerere formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat; s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi în ceea ce priveşte restul solicitărilor şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Vaslui, reclamantul formulând cerere de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 3 şi 5 în ceea ce priveşte soluţia de declinare a competenţei şi pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în ceea ce priveşte soluţia de inadmisibilitate.

2. Excepţia inadmisibilităţii recursului împotriva dispoziţiei privind declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Vaslui, invocată de instanţă din oficiu

Înalta Curte urmează ca, în condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., să analizeze cu prioritate îndeplinirea condiţiilor de exercitare a prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii.

Pentru motivele în continuare arătate, instanţa urmează să admită excepţia inadmisibilităţii recursului.

Aminteşte instanţa de control judiciar că, potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.

În materia excepţiei de necompetenţă, legiuitorul a eliminat calea de atac a recursului care putea fi exercitată împotriva hotărârii prin care instanţa se declară necompetentă, modificarea intervenind prin dispoziţiile Legii nr. 202/2010, fiind menţinută şi în actuala reglementare, ca măsură privind accelerarea soluţionării proceselor.

Fiind învestită cu critici privind neconstituţionalitatea textului de lege, Curtea Constituţională, prin numeroase decizii (Decizia nr. 331 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 11 iulie 2014) a constatat că intenţia legiuitorului prin adoptarea prevederilor de lege a fost aceea de a asigura celeritatea judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti de declinare a competenţei, raţiunea eliminării căii de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare a competenţei fiind aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în faţa instanţei competente să soluţioneze litigiul dedus judecăţii. Curtea a mai reţinut că procedura instituită prin art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. nu priveşte judecarea pe fond a cauzei, ci se referă la soluţionarea unui incident procedural, de stabilire a instanţei competente să judece litigiul, singurul motiv pe care instanţa îl poate reţine în hotărârea de declinare fiind propria necompetenţă materială sau teritorială.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.

Aşadar, reţine Înalta Curte că dispoziţia din sentinţa recurată privind declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Vaslui este pronunţată în condiţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., fără cale de atac, urmând a aplica sancţiunea inadmisibilităţii recursului.

2. Excepţia nulităţii recursului în ceea ce priveşte dezlegarea dată cererii privind anularea deciziei emise de Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, invocată de către intimata-pârâtă Direcţia Generală de Protecţie Internă,

Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurentul-reclamant privind faptul că, în opinia sa, nu avea obligaţia să formuleze plângere prealabilă, în mod greşit prima instanţă constatând că obiectul cererii era obligaţia de a face, acesta solicitând şi anularea actelelor abuzive bine mascate prin pretinsa decizie ORNISS S/17534 din 10.12.2018, pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3. Excepţia de nelegalitate invocată de recurentul-reclamant A.

Înalta Curte constată că, în temeiul articolului 4 din Legea nr. 554/2004, recurentul-reclamant a invocat şi excepţia de nelegalitate a următoarelor acte subsecvente în legătură cu care solicită constatarea nulităţii Ordinelor şi Dispoziţiilor nelegale ale DGPI şi deciziei ORNISS, după cum urmează:

- Dispoziţia secretă DGP1 din 10.12.2018 (proces-verbal de unitate cu dispoziţie de internare forţată la psihiatrie), cu adresa x din 29.11.2018 si raportul strict secret x din 12.11.2018, prin care, în calitate de ADS, mi-a transmis la depozitarul ORNISS aviz negativ pentru neautorizare la secrete de stat pe motiv de boală psihică,

- Ordinul DGPI II/21820 din 28.12.2018 (cu anexa II/20200/29.01.2019), de punere la dispoziţie pe 3 luni, cu 10.12.2018 pt. art. 17 alin. (1), lit. h) din anexa 7 a OMAI 177/2016 - suspendare pe boală psihică fictivă,

- Ordinul DGPI II/20474 din 12.03.2019, de prelungire a precedentului pe 3 luni, sub un alt temei, inventat -art. 85 alin. (1), lit. n) şi art. 82 din L 80/1995 referitoare la ministerul apărării naţionale, fără aplicabilitate în prezenţa normei speciale a art. 17 al 1. lit. h) din anexa 7 a omai 177/2016, nulitatea fiind atrasă atât prin greşita motivare în drept cât şi prin aceea că prelungirea primului ordin cu o nouă punere la dispoziţie pe 3 luni nu era permisă în cazul temeiului faptic al literei h) alin. (1) din art. 17 din primul ordin, prelungirea fiind contrară articolului următor 18 din anexa 7 a OMAI 177/2016,

- Ordinul DGPI II/22565 din 01.02.2021 de punere la dispoziţie pe 3 luni, cu 16.12.2020, sub un alt temei de fapt decât primul ordin 1/21820 din 28.12.2018 şi cu o greşită motivare în drept, art. 82 şi 85 din Legea 80/1995 referindu-se la ministerul apărării, inaplicabile faţă de norma specială a art. 17 din anexa 7 a omai 177/2016,

- Ordinul II/22606 din 17.03.2021 - de prelungire cu 3 luni a precedentului, tot cu un temei de fapt şi de drept diferit de cel al ordinului Il/21820 din 28.12.2018, greşit motivat în drept,

- Ordinul DGPI 11/22693 din 15.06.2021 de mutare forţată pe un post inferior la IPJ Tulcea, prin constrângere.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 "Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu ori la cererea părţii interesate."

Excepţia de nelegalitate este reglementată ca un mijloc procesual de apărare ce poate fi invocat în cadrul unui proces deja început, indiferent de obiectul acestuia, fiind o formă de control judecătoresc al legalităţii actului administrativ diferită de acţiunea directă în contencios administrativ, prin care se tinde la anularea actului emis de o autoritate publică.

Totodată, prezintă relevanţă dispoziţiile alin. (3) al art. 4 din Legea nr. 554/2004 conform cărora: "În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată."

Aşa cum rezultă din prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, admiterea excepţiei de nelegalitate nu are ca efect anularea actului administrativ nelegal, astfel încât raportul de drept administrativ existent între autoritatea emitentă şi destinatarul actului nu este modificat şi nici stins. În schimb, admiterea acestei excepţii produce consecinţe asupra raportului juridic transpus în plan procesual în litigiul de fond, pentru că instanţa va judeca litigiul fără a mai ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată, făcând să devină lipsite de suport susţinerile părţii care îşi fundamentează dreptul pretins sau apărarea pe actul administrativ respectiv.

Or, prin sentinţa recurată s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii privind anularea Deciziei ORNISS nr. S/17534 din 10.12.2018 şi, în consecinţă, s-a respins ca inadmisibilă această cerere formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi în ceea ce priveşte restul solicitărilor şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Vaslui.

În aceste condiţii, se constată că excepţia de nelegalitate invocată de recurent în prezentul dosar priveşte Decizia ORNISS nr. S/17534 din 10.12.2018, ce formează obiectul prezentului recurs, şi Ordinele şi Dispoziţiile DGP1 cu privire la care a fost declinată competenţa de soluţionare a cererilor care se refereau la acestea în favoarea Tribunalului Vaslui.

Prin urmare, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, în prezentul cadru procesual, excepţia de nelegalitate a actelor cu privire la care s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea altei instanţe.

În ceea ce priveşte decizia ORNISS nr. S/17534 din 10.12.2018, care face, de asemenea, obiectul excepţiei de nelegalitate, Înalta Curte constată că aceasta reprezintă practic actul administrativ a cărui anulare se solicită în prezenta cauză, iar o soluţie de admitere a excepţiei de nelegalitate a acesteia ar avea drept consecinţă înlăturarea deciziei de la soluţionarea cauzei pendinte, iar nu anularea actului astfel cum solicită recurentul-reclamant.

Legalitatea actului administrativ cu caracter individual ce formează obiectul acţiunii prin care se solicită anularea acestuia nu poate fi cercetată pe calea incidentală a excepţiei de nelegalitate.

Recursul declarat de recurentul-reclamant

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a invocat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 5 C. proc. civ., în ceea ce priveşte soluţia de declinare a competenţei de soluţionare în favoarea Tribunalului Vaslui, astfel că nu poate fi analizată incidenţa acestor motive de nelegalitate în prezentul dosar.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurentul-reclamant, Înalta Curte aminteşte că aceste dispoziţii vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea Deciziei ORNISS nr. S/17534/10.12.2018 de avizare negativă la informaţii secret de stat, instanţa de recurs apreciază că în mod corect judecătorul fondului a concluzionat că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii.

Astfel, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ trebuie să solicite în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, autorităţii publice emitente, revocarea în tot sau în parte a actului administrativ.

Or, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, reclamantul nu a susţinut şi nu a adus la dosar vreun înscris din care să rezulte faptul că a formulat o asemenea procedură prealabilă sesizării instanţei de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs de recurentul-reclamant în sensul că, în opinia sa, nu avea obligaţia să formuleze plângere prealabilă, în mod greşit prima instanţă constatând că obiectul cererii era obligaţia de a face, acesta solicitând în realitate şi anularea actelelor abuzive bine mascate prin pretinsa Decizie ORNISS S/17534 din 10.12.2018, nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia, în mod corect fiind reţinută incidenţa în cauză a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de obiectul acţiunii constând în anularea Deciziei ORNISS S/17534 din 10.12.2018.

5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul formulat împotriva dispoziţiei privind declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Vaslui; va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Direcţia Generală de Protecţie Internă; va respinge excepţia de nelegalitate invocată de recurentul-reclamant A., ca inadmisibilă; va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 7 din 18 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte dispoziţia privind admiterea excepţiei inadmisibilităţii şi a respingerii cererii ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul formulat împotriva dispoziţiei privind declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Vaslui.

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Direcţia Generală de Protecţie Internă.

Respinge excepţia de nelegalitate invocată de recurentul-reclamant A., ca inadmisibilă.

Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 7 din 18 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte dispoziţia privind admiterea excepţiei inadmisibilităţii şi a respingerii cererii ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.