Scope of discrimination in working conditions under O.G. 137/2000: objective medical fitness adaptations versus disparate treatment

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.10.2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat:

- anularea în tot a hotărârii nr. 495 din 11.12.2018 emisă de CNCD pe motiv că hotărârea a reţinut în mod greşit că faptele sesizate nu întrunesc elementele constitutive ale discriminării, conform O.G. nr. 137/2000;

- obligarea CNCD:

- să procedeze la sancţionarea Spitalului Municipal Vulcan potrivit prevederilor O.G. nr. 137/2000;

- înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării, în sensul obligării Spitalului Municipal Vulcan:

- la plata sumei de 50.000 euro, reprezentând despăgubiri;

- la prezentarea de scuze prin scrisoare publică adresată reclamantei şi în faţa tuturor angajaţilor spitalului în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancţiunea de daune cominatorii de 100 RON pe fiecare zi de întârziere;

- să publice în mass-media un rezumat al hotărârii judecătoreşti în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă, sub sancţiunea acordării de daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi întârziere;

- să înceteze orice acţiune sau inacţiune cu caracter discriminatoriu în raporturile cu reclamanta;

- la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a invocat excepţia necompetenţei materiale, în faţa Tribunalului Hunedoara, şi a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

Prin sentinţa nr. 189 din 11.03.2020 Tribunalul Hunedoara a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Spitalul Municipal Vulcan a fost introdus în cauză, conform prevederilor legale incidente.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 200 din 3 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. prin reprezentant convenţional în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Spitalul Municipal Vulcan, şi, în consecinţă: a fost anulată Hotărârea nr. 495 din 11.12.2018 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării; s-a aplicat Spitalului Municipal Vulcan sancţiunea avertismentului pentru fapta de discriminare a reclamantei A. manifestată în legătură cu condiţiile de prestare a muncii (art. 7 lit. g) din O.G. nr. 137/2000 actualizată); au fost respinse restul pretenţiilor reclamantei ca nefondate şi s-a luat act că vor fi solicitate de către reclamanta A. cheltuieli de judecată pe cale separată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 200 din 3 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Spitalul Municipal Vulcan a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-pârât a susţinut că, în opinia sa, sentinţa atacată este lipsită de consecvenţă şi conţine argumente contradictorii.

Astfel, desi instanţa de fond declară că "nu contestă dreptul spitalului de a solicita evaluarea medicală, deoarece în calitate de angajator a procedat legal" totuşi sancţionează recurentul tocmai pentru că intimata-reclamantă a fost evaluată in noiembrie 2017.

În sentinţă se menţionează că "Instanţa este de acord cu susţinerea spitalului că, reclamanta nu poate desfăşura activitatea de kinetoterapeut" si " (…) nu neagă faptul că spitalul, în ansamblul cauzei a făcut demersuri susţinute pentru a asigura reclamantei un loc de muncă potrivit stării sale de sănătate" şi cu toate acestea anulează Hotărârea CNCD care concluziona acelaşi lucru.

Instanţa de fond opinează că starea conflictuală a luat naştere în perioada aprilie- noiembrie 2017 iar fişa de aptitudine a fost folosită pentru aplanarea stării conflictuale şi acest lucru constituie discriminare. Ulterior însă admite că, în fapt, conflictul era anterior perioadei aprilie- noiembrie 2017 şi că faptul că intimantei-reclamante i s-a permis să îl ajute pe kinetoterapeut a fost un "compromis" fără legătură cu fişa de aptitudini care a fost emisă ulterior, în 26.04.2017.

Iniţial instanţa de fond consideră că "prima fişă a determinat iniţial dreptul acesteia de a lucra la compartimentul de kinetoterapie" (desi o fişă de aptitudini nu poate eluda prevederile legale sau să confere competente profesionale), ca apoi să concluzioneze că "arogarea unor competenţe de kinetoterapeut de către reclamantă nu este admisibilă sub niciun aspect. Instanţa reţine, de asemenea că, această împrejurare a fost, pe parcursul judecării cauzei, uşor nuanţată de către reclamantă, aceasta arătând în repetate rânduri, prin notele scrise depuse că, nu a dorit niciodată să se erijeze în kinetoterapeut, ci să lucreze ca asistent medical la compartimentul kinetoterapie. Totuşi, din coroborarea probelor, singura concluzie rezonabilă pe care instanţa o poate reţine este că, reclamanta nu avea dreptul legal să lucreze ca kinetoterapeut."

Instanţa susţine că angajatorul poartă intreaga răspundere pentru atitudinea angajatilor la locul de muncă şi că este singurul responsabil de crearea unui climat favorabil fiind obligat să caute şi să implementeze soluţii pentru restabilirea armoniei, însă, tot instanţa de fond, în mod contradictoriu, concluzionează că recurentul a făcut, de fapt, demersurile necesare şi că intimata-reclamantă este cea care a refuzat opţiunile oferite şi a creat starea conflictuală.

Recurentul a mai susţinut că argumentele instanţei se datorează, probabil, faptului că în contextul volumul mare de documente depuse, aceasta nu a inteles pe deplin starea de fapt (şi nici nu a făcut demersuri în acest sens).

În argumentarea sentinţei, instanţa consemnează că "în contextul celor susţinute de reclamantă şi prin raportare la probe, instanţa reţine că, pentru a fi în prezenţa discriminării, privind condiţiile de prestare a muncii, trebuie analizată situaţia reclamantei care a avut două fişe de aptitudini. Astfel, prima fişă a determinat iniţial dreptul acesteia de a lucra la compartimentul de kinetoterapie şi a doua fişă, emisă anterior expirării duratei de valabilitate a primei, a determinat că, singurul loc în care poate lucra este termoterapie. Acest comportament al spitalului, legat de cele două fişe, reprezintă discriminare în domeniul condiţiilor de prestare a muncii, pentru argumentele pe care instanţa le va dezvolta în cele ce urmează."

Însă, instanţa de fond nu a inteles corect cronologia faptelor. Astfel, situaţia era exact invers. Deşi, în mod eronat, instanţa menţionează că, în interiorul termenului de pronunţare (din 06.10.2021), nu s-au depus concluzii scrise, recurentul a depus concluziile scrise în data de 05.10.2021, aşa cum se poate vedea la dosarul cauzei. În concluziile scrise s-a reiterat ideea că examenul medical, efectuat la solicitarea şi presiunile dnei A., în data de 26.04.2017, fără o identificare a riscurilor facută de angajator, nu are relevanţă legală.

În concluzie, cea care a solicitat o nouă fişă de aptitudini, anterior expirării duratei de valabilitate a fişei din octombrie 2016, aflată în vigoare, a fost chiar intimata, iar acestă Fişă nu a produs niciodată efecte fiind obţinută prin manevre dolosive pentru unicul scop de a forţa angajatorul să ii permită să desfăşoare o activitate pe care pretinde să o presteze încă din anul 2015 şi pentru care nu avea competenţa legală.

Mai consemează instanţa de fond că "Prin urmare, în cauză există o sesizare făcută de reclamantă, care se consideră victimă a unei discriminări, sesizarea a fost făcută în termenul de un an prevăzut de lege, discriminarea a fost considerată că, rezultă din acţiunile ce au avut loc la locul de muncă, spitalul municipal Vulcan, prin presiune constantă, intimidare, ostilitate, a colegilor, condiţiile de prestare a muncii, potrivit legii, angajatorul neacceptând deficienţele de care suferă, aşa încât, a ajuns ţinta marginalizării".

Însă, instanţa de fond a ignorat dovezile depuse prin care se putea observa, fără putinţă de tăgadă, din actul de sesizare al CNCD si memoriul din 30.09.2015, că intimanta-reclamantă pretindea că a fost discriminată, pe aceleaşi considerente, încă din anul 2015, astfel că a coniderat că termenul de prescripţie s-a împlinit însă excepţia invocată a fost respinsă.

De asemenea, nu s-a observant că nu recurentul a solicitat o reevaluare a intimatei în perioada de valabilitate a fişei de aptitudini, ci intimata a solicitat medicului de medicina muncii sa o evalueze în aprilie 2017 deşi nu avea acest drept deoarece avea o fisa emisa in octombrie 2016 valabila. În acest context, recurentul nu avea de ce să explice credibil o situaţie care a fost generată chiar de reclamantă.

A susţinut că deşi instanţă reţine că "Aşa fiind, orice criteriu ar fi avut în vedere, spitalul a pus reclamanta într-o situaţie în care a creat o diferenţiere şi a dat preferinţă opţiunii de reevaluare dispusă de spital şi această întruneşte elementele constitutive ale discriminării prevăzute de art. 7 lit. g) din O.G. nr. 137/2000.", nu a existat nicio discriminare din acest punct de vedere, atât in octombrie 2016, cât si in noiembrie 2017 intimata a fost evaluată medical simultan cu restul colegilor, conform programării anuale a controalelor periodice.

Or, în sentinţă se reţine în mod greşit că "Reclamanta era în posesia unei fişe de aptitudini cu valabile până în aprilie 2018", şi, de asemenea, că i s-a permis să lucreze la kinetoterapie.

Însă, intimantei-reclamante i s-a permis să îl asiste pe kinetoterapeut ca să se aplaneze tensiunile care trenau din anul 2015, dar acest compromis a avut efect contrar, iar conflictul a escaladat (a se vedea Referatul nr. x/23.08.2017 emis de kinetoterapeut şi Memoriul 5738/12.10.2017 redactat de avocata intimatei aflate la dosarul cauzei, in care menţiona că încă din data de 10.10.2017 i s-a spus că i se vor trasa alte sarcini.)

Astfel, Fisa de aptitudini nu a avut niciun rol, decizia medicului coordonator a fost independenta de acest document care a fost emis anterior şi nici nu exista vreo raţiune pentru care să se efectueze un nou examen medical.

Deşi instanţa de fond susţine că nu are relevanţă faptul că intimata-reclamantă solicita să efectueze proceduri de kinetoterapie, în fapt, acesta este motivul reclamaţiei la CNCD şi face obiectul mai multor dosare civile sau penale: "Aşa fiind, pentru acest argument, anterior expus, instanţa nu este de acord cu susţinerea spitalului că, reclamanta nu a fost discriminată în domeniul condiţiilor de prestare a muncii. Instanţa este de acord cu susţinerea spitalului că, reclamanta nu poate desfăşura activitatea de kinetoterapeut şi din această perspectivă, deşi iniţial în acţiune, reclamanta nu s-a exprimat tranşat din această perspectivă, ulterior şi-a precizat clar poziţia şi a arătat că, nu a solicitat să desfăşoare activitate de kinetoterapeut ci, activitate de asistent medical la procedurile din cadrul compartimentului de kinetoterapie. Chiar dacă prin raportare la obiectul prezentei cauze, această împrejurare nu este relevantă, instanţa a punctat-o deoarece părţile au insistat mult pe acest aspect."

De altfel, chiar instanţa a consemnat această situaţie în sensul "că aceasta a refuzat şi a subliniat că nu doreşte să desfăşoare altă activitate în afara celei de la kinetoterapie, aşa cum rezultă din adresa din 8.12.2017, unde precizează expres acest lucru şi arată că, datorită faptului că desfăşoară activitate la kinetoterapie din 2011, nu înţelege să accepte o altă muncă şi un alt loc de muncă. ."

În concluzie, desi instanţa consemnează, în repetate rânduri, că demersurile recurentului-pârât au fost justificate şi legale instanţa concluzionează, în mod eronat, că a existat totuşi o discriminare, care în realitate vizează atitudinea culpabilă chiar a intimatei-reclamante.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului, faţă de data comunicării sentinţei - 22.02.2022 -, respectiv data declarării recursului - 15.03.2022.

În subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat, apreciind, în esenţă, că instanţa a argumentat punctual soluţia dată, neexistând motive contradictorii, fiind evidentă culpa angajatorului în discriminarea reclamantei, fapte dovedite cu martori şi înscrisuri.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a solicitat respingerea execpţiei tardivităţii recursului şi a apărărilor formulate de intimată.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învetsit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 8 iunie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Excepţia tardivităţii recursului invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare a fost respinsă de către instanţă în şedinţa publică din data de 8 iunie 2023.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Petenta A. a formulat, la data de 06.11.2017, o sesizare la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, arătând că se consideră victimă a unei discriminări petrecute în 2017, prin marginalizarea sa la locul de muncă, Spitalul Municipal Vulcan, prin presiunea constantă asupra sa din partea colegilor şi superiorilor, prin intimidare, prin ameninţarea cu desfacerea contractului de muncă dacă refuză să lucreze la parafină, prin agresarea sa pe holurile spitalului de medici şi sancţionarea sa disciplinară, prin atitudinea ostilă a colegilor, încurajată de angajator, care nu-i atribuia în unele perioade niciun pacient toată ziua, ceea ce i-a creat o stare de ruşine şi temere, toate acestea fiind făcute cu scopul de a fi îndepărtată din colectiv, sens în care a fost obligată să accepte să desfăşoare muncă la termoterapie, unde trebuie să ridice greutăţi, care îi afectează considerabil starea de sănătate, prin susţinerea că de milă a fost ţinută la kinetoterapie, prin modificarea unilaterală a locului de muncă, toate aceste acţiuni fiind menite să denote o neacceptare din partea angajatorului a deficienţelor de care suferă.

Prin hotărârea nr. 495 din 11.12.2018, emisă de CNCD, s-a reţinut că aspectele sesizate de reclamantă nu întrunesc elementele constitutive ale faptei de discriminare, astfel cum este prevăzută de art. 2 din O.G. nr. 137/2000, republicată.

În acest context, instanţa de contencios adminsitrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea în tot a Hotărârii nr. 495 din 11.12.2018 emisă de CNCD, pe motiv că hotărârea a reţinut în mod greşit că faptele sesizate nu întrunesc elementele constitutive ale discriminării, conform O.G. nr. 137/2000, şi obligarea CNCD: să procedeze la sancţionarea Spitalului Municipal Vulcan potrivit prevederilor O.G. nr. 137/2000; să se procedeze la înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării, în sensul obligării Spitalului Municipal Vulcan la plata sumei de 50.000 euro, reprezentând despăgubiri, la prezentarea de scuze prin scrisoare publică adresată reclamantei şi în faţa tuturor angajaţilor spitalului în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancţiunea de daune cominatorii de 100 RON pe fiecare zi de întârziere, să publice în mass-media un rezumat al hotărârii judecătoreşti în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă, sub sancţiunea acordării de daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi întârziere, să înceteze orice acţiune sau inacţiune cu caracter discriminatoriu în raporturile cu reclamanta. În cauză a fost introdus Spitalul Municipal Vulcan, în calitate de pârât, conform dispoziţiilor legale inciednte.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost admisă în parte, a fost anulată hotărârea CNCD, iar pârâtul Spitalul Municipal Vulcan, căruia i s-a aplicat sancţiunea avertismentului pentru fapta de discriminare a reclamantei A., manifestată în legătură cu condiţiile de prestare a muncii (art. 7 lit. g) din O.G. nr. 137/2000 actualizată), a formulat cerere de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, deşi recurentul-pârât a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţinerile sale privesc greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) şi art. 7 lit. g) din O.G. nr. 137/2000, criticându-se greşita reţinere în sarcina sa a unei fapte de discriminare, astfel că se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a căror incidenţă o reţine în cauză.

Astfel, potrivit acestui motiv de recurs, încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

Înalta Curte constată că s-a reţinut, în esenţă, de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale discriminării, în sensul art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, deoarece nu există două situaţii comparabile în care tratamentul să fi fost aplicat diferit. CNCD a reţinut că handicapul reclamantei presupune limitări obiective pentru aceasta şi singurul loc de muncă în care poate desfăşura activitatea fără suprasolicitare vizuală şi efort fizic este cabinetul de termoterapie şi, deci, nu există un tratament diferenţiat al acesteia în raport cu o situaţie comparabilă ci, o adaptare rezonabilă din partea spitalului la starea reclamantei şi cerinţele sale.

Se observă însă că instanţa de fond a reţinut că starea de fapt se referă la discriminarea privind condiţiile de prestare a muncii, conform legislaţiei în vigoare, reglementată de art. 7 lit. g) din O.G. nr. 137/2000. Astfel, s-a reţinut că reclamanta s-a prevalat de fişa de aptitudine nr. 2535/26.04.2017 emisă de medicul de medicina muncii, cu valabilitate timp de un an, până la 26.04.2018, în care se menţiona locul său de muncă ca asistent medical la kinetoterapie. Ceea ce a analizat instanţa este criteriul privind condiţiile de muncă şi, sub acest aspect, instanţa a considerat corectă susţinerea reclamantei că spitalul a generat această situaţie atunci când, deşi avea o fişă de aptitudini a cărei valabilitate nu expirase, a generat o altă evaluare medicală a reclamantei, dar nu a explicat credibil ce anume a determinat această reevaluare, ce a intervenit în starea sa, aşa încât, anterior expirării termenului de valabilitate a fişei de aptitudini, să facă acest demers. Aşa fiind, a reţinut că, orice criteriu ar fi avut în vedere, spitalul a pus reclamanta într-o situaţie în care a creat o diferenţiere şi a dat preferinţă opţiunii de reevaluare dispusă de spital, fiind întrunite elementele constitutive ale discriminării prevăzute de art. 7 lit. g) din O.G. nr. 137/2000.

Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte soluţia judecătorului fondului, apreciind că hotărârea CNCD contestată este legală.

Astfel, Înalta Curte reţine că art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 prevede următoarele:

"Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu, care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice."

Totodată, art. 7 din O.G. nr. 137/2000 reglementează faptele care constituie discriminare, iar la lit. g),) una din faptele care constituie discriminare este cea legată de condiţiile de prestare a muncii:

"Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, discriminarea unei persoane pentru motivul că aparţine unei anumite rase, naţionalităţi, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, într-un raport de muncă şi protecţie socială, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii: (...) g) orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit legislaţiei în vigoare."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă că, pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind discriminatorie, aceasta trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui tratament diferenţiat manifestat prin deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă (existenţa unor persoane sau situaţii aflate în poziţii comparabile); existenţa unui criteriu de discriminare potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000; tratamentul diferenţiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate a unui drept recunoscut de lege; tratamentul diferenţiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop să nu fie adecvate şi necesare.

Astfel, prima condiţie este aceea a existenţei a unui tratament diferenţiat, adică persoane aflate în situaţii comparabile să fie tratate în mod diferit. Totodată, tratamentul diferenţiat trebuie să aibă la bază existenţa unui criteriu de discriminare şi să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate a unui drept recunoscut de lege

Or, în realitate, ceea ce a reţinut prima instanţă este modificarea de către Spital a condiţiilor de muncă ale reclamantei, ca urmare a schimbării fără nicio justificare a fişei de aptitudini a acesteia, deşi avea o fişă de aptitudini a cărei valabilitate nu expirase.

În atare condiţii, Înalta Curte apreciază că ceea ce a reţinut judecătorul fondului nu constituie o stare de discriminare în sine. Astfel cum rezultă din actele dosarului, fişa de aptitudine nr. 7198 din 02.11.2017, prin care s-a concluzionat că reclamanta este "apt condiţionat", recomandându-se "schimbarea locului de muncă la Cabnetul de termoterapie şi evaluarea capacităţii de muncă prin comisia de expertiză a capacităţii de muncă; apt cu corecţie optică", a fost eliberată de Dr. B. - Medic specialist medicina muncii, ca urmare a controlului medical periodic efectuat tuturor angajaţilor anual, în condiţiile legii, fişa anterioară de aptitudini a reclamantei datând din luna octombrie 2016. Astfel, fişa de aptitudine nr. 2535/26.04.2017 emisă de medicul de medicina muncii, cu valabilitate timp de un an, până la 26.04.2018, la al cărei termen de valabilitate se raportează instanţa de fond când reţine fapta de discriminare prin prisma criteriului privind condiţiile de muncă, este o fişă eliberată la solicitarea reclamantei, aspect necontestat de aceasta.

Nu se poate reţine că a avut loc o schimbare la iniţiativa Spitalului a fişei de aptitudini a reclamantei anterior datei de expirare a fişei din 26.04.2017, evaluarea din luna noiembrie 2017 efectuându-se în mod nediscriminatoriu pentru tot personalul Spitalului, cu ocazia controlului medical periodic anual, astfel cum s-a reţinut anterior, la dosar fiind depuse copii ale fişelor de aptitudine ale altor angajaţi ai Spitalului întocmite de Dr. B. - medic specialist în medicina muncii, cu ocazia controlului anual periodic efectuat în luna noiembrie 2017, precum şi copii ale fişelor de aptitudine întocmite de medicul specialist în medicina muncii cu privire la reclamantă, cu ocazia controlului anual periodic efectuat tuturor angajaţilor din anii 2018, 2019, 2020, 2021, şi ale adreselor prin care aceste fişe au fost comunicate Spitalului.

În raport de aceste împrejurări factuale şi de dispoziţiile legale antereferite, Înalta Curte constată că este legală Hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a reţinut că, în urma investigaţiei echipei CNCD, dar şi a prevederilor legale în vigoare, respectiv dispoziţiile Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 1470 din 20 octombrie 2011 pentru aprobarea criteriilor privind angajarea şi promovarea în funcţii, grade şi trepte profesionale a personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar printre condiţiile legale de ocupare a postului de fiziokinetoterapeut într-o unitate sanitară este diploma de licenţă. Totodată, din cauza handicapului de vedere, petenta are limitări obiective privind activităţile pe care le poate desfăşura în Compartimentul de Recuperare Medicină Fizică şi Balneologie, în comparaţie cu alte colege ale sale. Privitor la această problemă, partea reclamată a solicitat în scris în anul 2017 societăţii C. S.R.L. prin dr. B. (medic specialist de medicina muncii), evaluarea medicală a petentei. Astfel, potrivit medicul specialist, în urma analizării locurilor de muncă din cadrul Laboratorului RMFB şi ţinând cont de acuitatea vizuală diminuată şi a problemelor de ordin neurologic la membrul superior drept pe care petenta le are, acesteia i se contraindică total eforturi fizice, singurul loc de muncă în care ar putea să îşi desfăşoare activitatea fără suprasolicitare vizuală şi efort fizic, conform pregătirii profesionale fiind cabinetul de termoterapie. Partea reclamată a avut o adaptare rezonabilă la starea petentei şi la cerinţele legale.

Prin urmare, având în vedere susţinerile părţilor şi înscrisurile depuse la dosar de către părţi, în mod corect s-a concluzionat de către Colegiul director că, în prezenta speţă, nu pot fi reţinute mijloace probatorii de natură a susţine prezumţia săvârşirii unei discriminări împotriva petentei la locul de muncă, partea reclamată adaptându-se condiţiilor şi legislaţiei aplicabile la locul de muncă. O atare prezumţie ar trebui să permită cel puţin a se presupune existenţa unei legături de cauzalitate între criteriul invocat şi tratamentul diferit imputat în cauză. Din analiza obiectului petiţiei, raportat la îndeplinirea elementelor constitutive ale faptei de discriminare, acestea nu se întrunesc, nefiind încălcat principiul nediscriminării.

În concluzie, instanţa de control judiciar apreciază că, în raport de toate considerentele expuse, în mod greşit judecătorul fondului a reţinut că a avut loc o schimbare a fişei de aptitudini a reclamantei de către Spital, deşi avea o fişă de aptitudini a cărei valabilitate nu expirase, cu consecinţa schimbării condiţiilor de muncă a reclamantei, reţinând o discriminare în domeniul condiţiilor de prestare a muncii, existenţa unui tratament diferenţiat presupunând, astfel cum s-a reţinut anterior, ca persoane aflate în situaţii comparabile să fie tratate în mod diferit. Or, analiza instanţei asupra situaţiei de fapt nu s-a realizat din această perspectivă.

Consideraţiile pârâtului relativ la sarcina probei nu conduc la altă soluţie în prezenta cauză, întrucât ele nu au fost aplicate la situaţia concretă dedusă judecăţii, din care rezultă că petiţia nu prezintă suficiente elemente care să permită prezumţia unui tratament diferenţiat.

Conform art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000:

"(6) Persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existenţa unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalităţii de tratament.".

Or, niciun înscris aflat în dosarul administrativ nu reflectă un asemenea tratament diferenţiat şi, în plus, recurentul-pârât a dovedit situaţia contrară prin înscrisurile depuse la dosar.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată a fost dată cu greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, urmând să fie reformată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârâtul Spitalul Municipal Vulcan, va casa în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge în tot acţiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Spitalul Municipal Vulcan împotriva sentinţei nr. 200 din 3 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Respinge în tot acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Spitalul Municipal Vulcan şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.