Scope of "years in function" for IT specialists' salaries under Framework Law 153/2017

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 noiembrie 2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, a solicitat: anularea deciziei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti nr. 114/31.08.2018, emiterea unei noi decizii avându-se în vedere art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 207/2018, art. 17 din Secţiunea 4 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1), (2) din secţiunea 6 a aceluiaşi capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, în integralitatea lui (salarii de bază conform indemnizaţiilor de încadrare pentru procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu recunoaşterea vechimii în funcţia de specialist IT în cadrul parchetului) şi obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit solicitării menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1453 din 15 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, rejudecând, admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a respins în mod greşit acţiunea, fără a lua în considerare obiecţiunile reclamantei, potrivit cărora decizia de salarizare nr. 114/31.08.2018 a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor din Legea nr. 153/2017, sens în care reia criticile expuse în faţa primei instanţe, după cum urmează:

A arătat că prin anexa care face parte integrantă din decizia menţionată a fost realizată o aplicare neconformă a dispoziţiilor art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin Legea nr. 207/2018.

Astfel, salariul de bază al specialiştilor IT a fost stabilit prin raportare la grila de salarizare pentru funcţia de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcţie de 0-3 ani (Anexa 5 la Legea nr. 153/2017, Capitol I, lit. B), nr. crt. 4), în condiţiile în care legea nu precizează în mod explicit acest nivel de salarizare din grilă, ci face trimitere la nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, fără a face alte precizări.

Dacă legiuitorul ar fi dorit o limitare, aceasta ar fi fost făcută ca în cazul asistenţilor judiciari unde, la art. 16 din Legea nr. 153/2017 se menţionează în mod explicit nivelul din grilă unde vor fi încadraţi.

La emiterea deciziei sus-amintită, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a ţinut cont de nota nr. x/2018 a PÎCCJ având ca obiect salarizarea specialiştilor IT din cadrul Ministerului Public şi dispoziţiile legale introduse prin Legea nr. 207/2018, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, notă prin care se face propunerea salarizării specialiştilor IT din cadrul PÎCCJ la nivelul unui procuror cu grad de judecătorie vechime în funcţie bază 0-3 ani, fără a mai fi recunoscută vechimea în specialitate câştigată până în prezent, ci doar vechimea în muncă, astfel că la salarizarea lor nu se ţine cont nici de vechimea în funcţie a fiecărui specialist IT [fapt care ar fi condus la încadrarea pe un nivel corespunzător intervalelor de vechime la nivelul instanţei de referinţă (judecătorie) şi la stabilirea venitului salarial corespunzător acestor intervale], nici de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care face parte, respectiv prevederile art. 17 din Anexa 5 la Legea nr. 153/2017.

A menţionat că această vechime în funcţie i-a fost recunoscută prin deciziile emise până în prezent (din anul 2007 până în 2017), chiar şi prin decizia nr. 81/07.08.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin care a fost reîncadrată conform art. 36 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Trimiterea la nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017 cuprinde atât stabilirea salariului în funcţie de majorarea raportată la vechimea în muncă cât şi în funcţie de majorarea raportată la vechime în funcţie. Faptul că salariul său a fost plafonat la baza 0-3 ani cu explicaţia din Notă (respectiv că, "prin vechime în funcţie, în sensul prezentului capitol se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie"), reprezintă o încălcare a dreptului său de a beneficia de vechime în funcţii din sistemul judiciar.

Atâta vreme cât trimiterea se face la întregul nr. crt. 4 lit. B), capitolul I, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017 - conform tuturor prevederilor legale în vigoare, limitarea acestor salarii doar la nivelul gradaţiei de bază, corespunzătoare procurorului cu vechime de 0-3 ani este rezultatul unei interpretări restrictive şi nelegale a acestor prevederi normative. În acest context, a apreciat că trebuie să beneficieze de majorarea pentru vechime în funcţie, altfel ar rezulta o îndepărtare de la sensul şi spiritul legii, devenind astfel singura categorie din sistemul de justiţie care nu beneficiază de majorarea pentru vechimea în funcţie, deşi această vechime în funcţie este recunoscută chiar în anexa V a Legii-cadru 153/2017 sub fiecare grilă de salarizare pentru personalul angajat în sistemul judiciar existând o notă prin care se arată ce se înţelege prin vechime în funcţie.

A apreciat, de asemenea, că, prin luarea în considerare a vechimii în specialitate, nu s-ar adăuga la lege şi nu s-ar proceda la extinderea aplicării unor drepturi de natură salarială expres prevăzute în beneficiul anumitor categorii de personal, ci s-ar aplica prevederile art. 17 alin. (1) din Secţiunea a 4-a, capitolul VIII, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017:

"Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc pe grade sau trepte profesionale, în raport cu funcţia deţinută, cu nivelul funcţiilor, cu vechimea în specialitate, precum şi cu nivelul instanţei sau al parchetului, după caz".

Grila de salarizare la care face trimitere art. 22 alin. (1) din secţiunea a 6-a din Capitolul VIII din Anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017 cuprinde 3 elemente salariale de bază: indemnizaţia lunară, vechimea în muncă şi vechimea în funcţie. În alin. (2) al art. 22 sunt indicate excepţiile elementelor salariale care compun salariul de bază al categoriei profesionale din care face parte şi de care nu beneficiază specialiştii IT, precum sporul relativ la nivelul instanţei sau parchetului, după caz.

Cu alte cuvinte, salariul specialiştilor IT este format din 3 componente şi ar fi contrar legii ca una din cele 3 componente să fie tăiată de angajator.

Interpretarea notei de la subsolul tabelului din anexa V, Capitolul I, lit. B) din Legea-cadru nr. 153/2017 altfel decât a fost interpretată nota de la capitolul I, Anexa VI din Legea-cadru nr. 284/2010 arată o inconsecvenţă de interpretare din partea angajatorului, care pe Legea-cadru 284/2010 recunoştea vechimea în funcţie pentru specialiştii IT (deşi în notă funcţia aceasta nu apărea în enumerare) şi pe Legea-cadru 153/2017 nu o mai recunoaşte (în aceeaşi condiţie în care funcţia nu apare în enumerare).

Nota nr. x/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are efect informativ pentru unităţile subordonate şi - în niciun caz - nu se poate impune cu forţa unei norme juridice, cu atât mai mult cu cât contravine dispoziţiilor lipsite de echivoc ale legii.

A precizat că funcţia de specialist a apărut pe statul de funcţii al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în anul 2014. În anul 2017, când s-a angajat primul specialist la PICCJ, era legală şi temeinică încadrarea acestuia la o vechime în funcţie de 0-3 ani.

A precizat că are o vechime în funcţie de peste 22 ani şi singurele criterii de recunoaştere a vechimii sale în specialitate sunt cele indicate de lege: grilele de vechime în funcţie stabilite pentru un procuror cu grad de judecătorie, de la cea mai mică vechime până la cea de peste 20 de ani.

Totodată, a invocat art. 3 din H.G. nr. 706/2015 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi a arătat că, în momentul eliberării din funcţie prin pensionare a specialiştilor IT, în baza de calcul a drepturilor salariale pentru stabilirea pensiei de serviciu, se recunoaşte pe lângă vechimea în specialitate în cadrul instanţelor şi parchetelor şi perioadele lucrate în acelaşi domeniu, în alte unităţi, un argument în plus pentru a evidenţia şi calcula vechimea în specialitate în cadrul salariului de bază.

Dacă nu s-ar recunoaşte această vechime în specialitate ar însemna că specialiştii IT, ca personal auxiliar de specialitate, nu ar putea beneficia nici de pensie de serviciu, pensie reglementată de prevederile art. 685 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, în momentul îndeplinirii condiţiilor legale: vechime de cel puţin 25 de ani în specialitate şi vârsta de 60 de ani.

De asemenea, s-ar încălca prin omisiune şi art. 60 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, dispoziţii care prevăd că "Pentru activitatea desfăşurată, personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanţei sau parchetului, cu funcţia deţinută, cu vechimea în muncă şi specialitate, precum şi cu alte criterii prevăzute de lege".

Având în vedere şi prevederile alin. (7) al art. 120 din Legea nr. 304/2004, conform cărora "Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiştii de la art. 116 alin. (5) din prezenta lege", consideră că nu se ţine cont de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, respectiv de prevederile art. 17 din Anexa 5 la Legea nr. 153/2017.

Din acest context legislativ rezultă că salariul specialiştilor IT este corespunzător cu cel al specialiştilor, astfel că nu există o justificare în sensul neacordării pentru specialiştii IT a salariului de bază stabilit pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Cu toate că Nota nr. x/2018 din 27.08.2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost transmisă şi instanţelor din ţară, a precizat că spre deosebire de soluţia adoptată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti (pe care o consideră restrictivă şi în defavoarea angajatului), în cadrul altor instituţii din sistemul judiciar veniturile salariale ale specialiştilor IT au fost stabilite cu luarea în considerare a vechimii în funcţie a fiecărei persoane şi încadrarea corespunzătoare în intervalele de vechime stabilite de Anexa nr. 5 la Legea nr. 153/2017, Capitolul I, lit. B), nr. crt. 4, precum şi a prevederilor art. 17 alin. (3) şi alin. (4) din Anexă. Este cazul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, Curţii de Apel Alba Iulia, Curţii de Apel Piteşti, Curţii de Apel Galaţi ş.a.

Acest lucru a creat discriminare în cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, lipsind orice justificare reală privind reglementarea unei grile de salarizare distincte pentru specialiştii IT din cadrul parchetelor şi cei din cadrul instanţelor pentru care au fost emise decizii de salarizare luându-se în considerare şi vechimea în specialitate.

Astfel, a considerat că au fost încălcate trei dintre principiile care stau la baza Legii-cadru nr. 153/2017: principiul legalităţii, principiul nediscriminării şi principiul egalităţii.

S-a încălcat principiul legalităţii [prevăzut în art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017] deoarece salariile au fost stabilite pe baza notei nr. x/20017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nu pe baza prevederilor legale.

Având în vedere că s-au emis decizii de salarizare diferită pentru specialiştii IT din instanţe şi parchete, este clar că s-a încălcat şi principiul nediscriminării [prevăzut în art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017], dar şi principiul egalităţii [prevăzut în art. 6 lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017], în sensul eliminării oricăror forme de discriminare şi instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a formulat întâmpinare la dosarul instanţei de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală care se impune a fi menţinută.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept

Prealabil, în ceea ce priveşte criticile invocate în prezenta cale de atac, examinând cererea de recurs formulată de către reclamanta A., Înalta Curte constată că aceasta reprezintă o redare fidelă a cererii de chemare în judecată aflată la dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, aspectele invocate făcând obiectul analizei primei instanţe, prin cererea de recurs nefiind adus niciun argument suplimentar în privinţa acestor aspecte care să se circumscrie motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de reclamantă, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurenta-reclamantă este specialist IT în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

Prin actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză s-au stabilit drepturile salariale cuvenite recurentei-reclamante prin raportare la grila de salarizare pentru funcţia de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcţie de 0-3 ani, fără a se lua în considerare vechimea în specialitate.

Instanţa de recurs constată că pretenţiile deduse judecăţii de către recurenta-reclamantă au făcut obiectul analizei Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia nr. 31/2021 din data de 17 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 734 din 27/07/2021 şi obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., a admis sesizarea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 şi a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la acelaşi act normativ vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie."

Prin decizia anterior evocată s-a reţinut că faptul că prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în Capitolul I lit. B) din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că prin "vechime în funcţie", în sensul acelui capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie, denotă că ierarhizarea salarizării în funcţie de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu şi categoriilor de personal a căror salarizare se stabileşte prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare (paragraful 94), astfel că menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelegerea noţiunii de "vechime în funcţie" trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată (paragraful 95).

De asemenea, prin aceeaşi decizie s-a reţinut că:

"96. Concluzionând, nu se poate vorbi, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, despre o încălcare a principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa muncii desfăşurate, această categorie de personal beneficiind, pe orizontală, de gradaţia rezultată din cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, iar pe verticală, de gradaţia rezultată din art. 11 alin. (4) din anexa nr. VI la aceeaşi lege.

97. Nu se poate interpreta că trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la "vechimea în funcţie", se aplică şi acestei categorii profesionale, întrucât o astfel de interpretare ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce nu este permis în acest context."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice:

"(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4", iar la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea - cadru nr. 153/2017 se află funcţia de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcţie şi o ierarhizare pe orizontală raportată la gradaţie, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcţie de "0-3 ani".

În Nota nr. 1 şi nr. 3 la Capitolul I lit. A) şi B) se prevede că "Prin vechime în funcţie, în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie", respectiv că "indemnizaţia de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradaţiei."

Prin urmare, singura referinţă relevantă pentru stabilirea salariilor specialiştilor IT este cea de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcţie de "0-3 ani" cu variaţiile date de gradaţiile diferite.

Aşadar, deşi în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferenţa fiind dată inclusiv de vechimea în funcţie, care conduce la majorarea "bazei de salarizare", o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru vechimea în funcţie, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al Notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiţie".

Specialiştii IT din cadrul PICCJ nu fac parte din categoria magistraţilor ori a personalului asimilat magistraţilor, limitativ indicaţi în textul Notei şi, pe cale de consecinţă, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcţia de magistrat sau personal asimilat.

În aceste condiţii Înalta Curte, în acord cu reţinerile instanţei de fond, constată că, în mod corect intimatul-pârât a stabilit că salariul de bază al specialiştilor IT din cadrul instanţelor şi parchetelor se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie, calculat fără aplicarea majorării corespunzătoare vechimii în funcţia de magistrat/personal asimilat magistraţilor, la care se adaugă celelalte drepturi salariale aferente categoriei profesionale din care fac parte (sporuri, prime, etc. acordate personalului auxiliar din cadrul instanţelor).

Susţinerile reclamantei privitoare la aceea că salariile personalului auxiliar de specialitate se diferenţiază în raport cu vechimea în specialitate sunt nerelevante, având în vedere că în privinţa specialiştilor IT sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale Legii nr. 303/2004, care deşi îi menţine în categoria profesională a personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti, le stabileşte specialiştilor IT un nivel de salarizare superior, prin raportare la o altă categorie profesională - de procuror cu grad de judecătorie, cu excluderea însă a majorării specifice vechimii în funcţia de magistrat.

În măsura în care s-ar da relevanţă susţinerilor recurentei-reclamante, potrivit cărora ar trebui să beneficieze de salariul de bază aferent unui procuror cu grad de judecătorie, dar în acelaşi timp şi de majorarea pentru vechimea în funcţie acordată personalului auxiliar de specialitate, s-ar adăuga în mod nepermis la lege, în condiţiile în care în Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu este prevăzută în grilele de salarizare o astfel de posibilitate, majorările pentru vechimea în funcţie prevăzute pentru categoria magistraţilor şi cele pentru personalul auxiliar fiind diferite şi fiind prevăzute în mod distinct pentru fiecare categorie profesională.

Înalta Curte va înlătura inclusiv susţinerile recurentei-reclamante referitoare la aplicabilitatea dispoziţiilor legale privind modul de calcul al pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004, având în vedere că dispoziţiile art. 3 din H.G. nr. 706/2015 invocate de aceasta se interpretează coroborat cu prevederile art. 1 din acelaşi act normativ, vechimea în specialitate prezentând relevanţă în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de vechime pentru pensionare, iar nu în ceea ce priveşte baza de calcul a drepturilor de pensie.

Or, din acest punct de vedere, se reţine că nimic nu îl împiedică pe legiuitor să recunoască vechimea în funcţie/în specialitate deţinută anterior, în calculul vechimii totale necesare pentru deschiderea drepturilor de pensie, fără însă ca acest lucru să reprezinte totodată o obligaţie de acordare a unor drepturi băneşti suplimentare, corespunzătoare acestei vechimi.

Se va concluziona aşadar că vechimea în specialitate reprezintă un element evidenţiat pentru deschiderea drepturilor de pensie, iar nu un element relevant în stabilirea salariilor de bază pentru specialiştii IT în activitate, tot astfel cum vechimea anterioară în specialităţile juridice (consilier juridic, avocat, notar) este recunoscută pentru deschiderea dreptului la pensie al magistraţilor, fără ca această vechime să influenţeze în vreun fel modul de calcul al salariilor de bază ale magistraţilor în activitate.

Aşadar, specialiştii IT, deşi asimilaţi indirect, prin trimiterea la salarizarea specialiştilor din cadrul PÎCCJ, din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcţia de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variaţiile salariului de bază în funcţie de indemnizaţia stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" şi gradaţiilor corespunzătoare acesteia, întrucât nu pot acumula vechime, conform Notei nr. 1 la Capitolul I lit. B), în) funcţiile de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.

Înalta Curte constată că este corect modul de determinare a salariului de bază al specialiştilor IT din cadrul instanţelor de judecată, CSM, Inspecţiei Judiciare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde nivelul salariului este stabilit prin trimitere la dispoziţiile art. 22 alin. (1), Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din lege.

Pe de altă parte, se impune a se observa că în privinţa unei eventuale discriminări între specialiştii IT şi alte categorii de specialişti din sistemul judiciar, Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 428/4.07.2019, Decizia nr. 75/18.02.2020, Decizia nr. 126/10.03.2020) că prevederile "…art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002)".

De asemenea, Curtea Constituţională a reţinut că includerea, sub aspectul salarizării, a specialiştilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor reprezintă opţiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere permisă de dispoziţiile art. 16 din Constitutţie privind egalitatea în drepturi. Prin Decizia nr. 408/13 iunie 2017, Curtea Constituţională a statuat că reprezintă dreptul şi obligaţia autorităţii legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul personalului plătit din fonduri publice, în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat.

În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat (Hotărârea din 8 noiembrie 2005 pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în cauza Wieczorek împotriva Poloniei paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei paragraful 57).

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, întrucât aceasta reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sentinţa recurată fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a prevederilor Legii nr. 153/2017.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1453 din data de 15 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.