Challenge to disciplinary resolution barred by 15-day deadline; appeal dismissed as time-barred.

Şedinţa publică din data de 9 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 15.04.2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi Inspectorul Şef al Inspecţiei Judiciare, trimiterea dosarului ce a făcut obiectul lucrării nr. x pentru continuarea procedurii disciplinare şi obligarea Inspectorului Şef la plata de daune morale în sumă de 30.000 RON, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1266 din 24 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectorul Şef al Inspecţiei Judiciare.

S-a admis excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, invocată de pârâta Inspecţia Judiciară prin întâmpinare.

S-a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi Inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare, ca tardiv introdusă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. casarea hotărârii în raport de greşita aplicare a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 317/2004.

A arătat recurenta - reclamantă că sesizarea adresată Ispecţiei Judiciare, la care s-a formulat un răspuns, nu avea ataşat un certificat digital valid, în aceleaşi condiţii cu contestaţia adresată Inspectorului Şef, şi care a fost anulată pentru acest considerent.

A precizat recurenta - reclamantă că nu contestă în instanţă rezoluţia Inspectorului Şef, pentru că cererea este nulă faţă de lipsa certificatului valid, însă ambele cereri sunt lovite de nulitate, neputând exista un dublu standard.

Recurenta - reclamantă solicită ca prevederile legale referitoare la forma cererilor să se aplice identic, indiferent dacă acestea au fost trimise Inspecţiei Judiciare sau Inspectorului Şef, fiind nelegală împrejurarea că legea este aplicată selectiv, cerinţele legate de forma cererilor trebuind să fie identice.

S-a arătat că recurenta -reclamantă a reintrodus o cerere iniţială cu respectarea tuturor cerinţelor de formă, căreia nu i s-a dat curs.

Măsura dispusă a fost contestată în faţa primei instanţe, care a respins acţiunea.

Prin precizarea depusă în data de 28.04.2023, recurenta - reclamantă a arătat că instanţa poate aplica prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., chiar dacă l-a încadrat greşit în pct. 8 al aceluiaşi articol.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinea senţinţei acate.

S-a arătat că în mod temeinic şi legal prima instanţă a constatat că cererea de chemare în judecată a fost depusă cu depăşirea termenului prevăzut de art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin rezoluţia Inspecţiei Judiciare nr. 3281/A/23.10.2020, sesizarea disciplinară formulată de petiţionara A. la data de 07.09.2020, înregistrată la Direcţia de inspecţie pentru judecători sub nr. x a fost clasată, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, nefiind identificate indicii privind săvârşirea vreunei abateri disciplinare cu prilejul soluţionării dosarului menţionat în sesizare de către judecătorii vizaţi.

Plângerea formulată de reclamantă împotriva rezoluţiei emise în dosarul nr. x fost înregistrată la Inspecţia Judiciară la data de 29.01.2021, sub nr. C21-207, fiind transmisă prin e-mail la data de 27.01.2021.

Prin rezoluţia Inspectorului Şef nr. C21-207 din data de 04.02.2021, plângerea a fost respinsă, potrivit art. 451 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, reţinându-se că a fost transmisă prin poştă electronică fără a fi însoţită de o semnătură electronică.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. cesarea unei hotărâri se poate cere atunci când "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la pct. 1-4 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Reţine Înalta Curte că în aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 potrivit cărora:

"Rezoluţia inspectorului-şef prin care au fost respinse plângerea şi rezoluţia de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare", curtea de apel a reţinut că cererea adresată instanţei este tardivă.

Înalta Curte, verificând legalitatea acestei soluţii prin prisma dispoziţiilor mai sus arătate, constată că rezoluţia Inspectorului Şef nr. C21-207 din data de 04.02.2021 a fost comunicată reclamantei la data de 10.02.2021, astfel că termenul de 15 zile mai sus arătat, s-a împlinit la data de 26.02.2021.

În aceste condiţii, acţiunea depusă la data de 15.04.2021 a fost formulată cu depăşirea termenului imperativ prevăzut de art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Această sancţiune se aplică şi în cazul nerespectării termenului de formulare a contestaţiei împotriva rezoluţiei Inspectorului-şef, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, fiind un termen imperativ şi absolut.

Termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Termenul de decădere pentru exercitarea drepturilor procesuale constituie un factor de securitate juridică şi răspunde, de asemenea, nevoii de a lăsa titularului dreptului un termen de reflecţie suficient pentru a-i permite să aprecieze oportunitatea de a prezenta o cerere şi pentru a defini conţinutul ei. Astfel, se marchează limita temporală a controlului ce poate fi exercitat şi se semnalează, în acelaşi timp, indivizilor şi autorităţilor statului, perioada peste care acest control nu mai este posibil.

Împrejurarea că ulterior comunicării rezoluţiei Inspectorului Şef nr. C21-207 din data de 04.02.2021, recurenta - reclamantă a formulat noi plângeri îndreptate împotriva rezoluţiei de clasare, tardiv declarate raportat la data comunicării rezoluţiei (22.01.2021) şi în raport de termenul de formulare a plângerii instituit de art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, nu poate constitui un motiv pentru repunerea în termenul de exercitarea a contestaţiei.

Sancţiunea decăderii putea fi evitată doar în condiţiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedeşte că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal şi că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ., ceea ce nu este cazul în speţă, întrucât formularea de către parte a unor alte cereri adresate pârâtului, nu poate nici proroga momentul de început al curgerii termenului şi nici suplini sau completa dispoziţiile de procedură stabilite imperativ de lege.

Raportat la criticile din motivele de recurs, potrivit cărora, se impunea anularea plângerii iniţiale pentru lipsa semnăturii electronice, pentru nerespectarea aceloraşi condiţii de formă ca cele reţinute de Inspectorul Şef, Înalta Curte reţine că, urmare a constatării tardivităţii acţiunii, în condiţiile art. 248 din C. proc. civ. care stabilesc că excepţiile au prioritate în concurs cu actele de cercetare a cauzei în fond, în mod corect prima instanţă nu a avut posibilitatea de a analiza motivele privind nelegalitatea rezoluţiei de clasare, potrivit principiului legalităţii reglementat de dispoziţiile art. 7 şi 22 din C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. prin preşedinte B. împotriva sentinţei civile nr. 1266 din 24 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 9 mai 2023.