Nullity of cassation appeal for failing to articulate specific grounds of illegality in pension indexation dispute

Şedinţa publică din data de 9 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalul Bucureşti sub nr. x/2021 reclamantul A. a chemat în judecată Guvernul României solicitând obligarea acestuia să respecte legea privind majorarea punctului de pensie aşa cum prevede art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea 127/2019.

Prin sentinţa nr. 4380 din 14.06.2021 Tribunalul Bucureşti a dispus admiterea excepţiei necompetenţei materiale şi declinarea judecării cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 262 din 2 decembrie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia inadmisibilităţii.

S-a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi Guvernul României prin Ministerul Finanţelor Publice, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei, recurentul - reclamant a formulat recurs arătând că obiectul acţiunii constă în obligarea pârâtului de a respecta prevederile art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019 privind majorarea punctului de pensie, fiind o obligaţie de a face, si nu o acţiune în pretenţii, cum în mod greşit a fost înregistrată cererea.

S-a arătat că în speţa de faţă Curtea Constituţională prin decizia nr. 1/2021 a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat ca dispoziţiile art. 1 pct. 8 şi 9 din Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 135/2020 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, modificarea unor acte normative şi stabilirea unor măsuri bugetare sunt neconstituţionale.

Conform celor arătate, obiectul cererii deduse judecăţii îl reprezintă obligaţia de a face, obiect admisibil în raport de cerere, astfel încât excepţia inadmisibilităţii promovării acţiunii este nefondată.

A susţinut recurentul - reclamant faptul legea permite atacarea unei ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului considerate neconstituţionale, însă art. 9 din Legea nr. 554/2004 a fost declarat neconstituţional prin decizia Curţii Constituţionale nr. 660 din 4 iulie 2007, textul de lege fiind modificat în sensul că acţiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

S-a arătat că are loc o încălcare a prevederilor Constituţionale, iar acest lucru se resimte si în activitatea celorlalte instituţii care nu pot soluţiona favorabil cererile privind drepturile care i cuvin, pensia fiind un drept câştigat.

Nu se pot modifica legi organice pe motiv că nu sunt bani la buget, cu atât mai mult cu cât legea a fost adoptata în 2019 si se cunoştea că acel articol intra în vigoare de la 1 octombrie 2020, astfel încât pârâta trebuia să ţină cont de acest lucru când a întocmit bugetul.

In jurisprudenta CEDO, speranţa legitimă este considerata "bun", în sensul Convenţiei si, în consecinţa, beneficiază de protecţia dreptului de proprietate, conform Protocolului adiţional nr. 1 la CEDO. Majorarea punctului de pensie este un drept de proprietate.

A mai arătat recurentul - reclamantă că, deşi pârâta invoca lipsa banilor, în bugetul pe 2020 au fost alocate sume aferente măririi pensiilor cu 01.09.2020, dar la rectificarea bugetară din 2020 s-au luat sume de la Ministerul Muncii si s-au dat la alte ministere şi la fondul de rezerva la dispoziţia Primului Ministru.

Nu pot fi reţinute susţinerile pârâtului si respinsă acţiunea din moment ce bani sunt, dar sunt cheltuiţi în alte scopuri.

Faţă de motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului şi obligarea pârâtului la respectarea prevederilor art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea 127/2019 privind majorarea punctului de pensie la 1775 RON, prin emiterea unui nou act normativ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Guvernul României a depus întâmpinare prin care solicitat respingerea recursului ca nefondat, aprecind sentinţa atacată ca fiind temeinică şi legală.

Intimatul - pârât Ministerul Finanţelor Publice a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât acesta nu cuprinde motive de nelegalitate a hotărârii atacate, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia nulităţii, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele expuse în continuare.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.

Astfel, deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit, raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declaraţia scrisă de recurs recurentul - reclamant s-a limitat a relua motivele pentru care apreciază că acţiunea este întemeiată, raportat la considerentele Curţii Constituţionale prin care s-a admis obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 8 şi 9 din Legea pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 135/2020

Aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin reiterarea apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.

Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 din C. proc. civ.. Per a contrario, aspectele de fapt şi critici în legătură cu stabilirea stării de fapt şi de drept nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte reţine că prima instanţă a stabilit că prin art. 9 din Legea nr. 554/2004 se poate solicita doar acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative, în timp ce competenţa legiuitorului delegat de a stabili conţinutul unei ordonanţe de urgenţă, act normativ cu putere de lege, astfel cum solicită reclamantul, nu intră sub controlul specializat al instanţei de contencios administrativ.

Prin urmare, acesta este raţionamentul logico-juridic esenţial al judecătorului fondului care a stat la baza pronunţării soluţiei criticate de reclamant, acesta trebuind să fie combătut prin calea de atac declarată, constatându-se însă că reclamantul nu a formulat nici o critică concretă de nelegalitate în privinţa motivării reţinute, nearătând argumente care să susţină opinia sa cu privire modul în care au fost interpretate sau aplicate greşit prevederile legale incidente în cauză.

Aşa fiind, instanţa de control judiciar constată că aspectele reţinute de către instanţa de fond în motivarea soluţiei de respinge ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată nu au fost contestate pe calea recursului.

Din această perspectivă, aşa cum s-a arătat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural şi, ca atare, nu satisface exigenţele pentru validarea sa.

În consecinţă, reţinând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere şi faptul că, în speţă, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 262 din 2 decembrie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 9 mai 2023.