Transfer of disciplinary case by superior insolvency practitioners' court as measure for professional justice rather than improper remission.

Şedinţa publică din data de 9 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub numărul de dosar x/2014, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii B. S.A. şi UNPIR Instanţa Superioară de Disciplină, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să dispună anularea Deciziei nr. 44/31.10.2014 pronunţată de UNPIR - Instanţa Superioară de Disciplină în dosarul nr. x/2014, comunicată cu poşta la data de 20.11.2014, ca netemeinică si nelegală şi, pe cale de consecinţă, respingerea contestatiei formulate de intimata B. S.A. împotriva Deciziei nr. 31/15.07.2014 pronunţate de UNPIR - Filiala Bucureşti - Instanta Locală de Disciplină în dosarul nr. x/2012, cu consecinţa menţinerii ca legala si temeinică a acestei ultime decizii; cu cheltuieli de judecata

Prin sentinţa civilă nr. 638/09.03.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014 a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 155/23.01.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admis recursul declarat de reclamantă, casată sentinţa civilă şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinându-se ca fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În consecinţă, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a CAF sub nr. x/2014*.

Prin sentinţa civilă nr. 3327/12.07.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi UNPIR Instanţa Superioară de Disciplină; a anulat decizia nr. 44/31.10.2014 emisă de pârâta UNPIR - Instanţa Superioară de Disciplină în dosarul nr. x/2014; a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată şi a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 3327/12.07.2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă - Instanţa Superioară de Disciplină solicitând admiterea acestuia şi casarea hotărârii recurate, în sensul respingerii în tot a contestaţiei formulate de reclamanta A. şi menţinerii ca temeinică şi legală a Deciziei nr. 44/2014 emisă de UNPIR - Instanţa Superioară de Disciplină.

Prin decizia civilă nr. 5607/17.11.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014 a fost admis recursul formulat de pârâta Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă - Instanţa Superioară de Disciplină împotriva sentinţei civile nr. 3327 din 12 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost casată sentinţa atacată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub numărul x/2014.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 117 din 5 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Veche. nr. 117 din 5 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Veche s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi U.N.P.I.R.- Instanţa Superioara de Disciplină, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

A susţinut recurenta - reclamantă că instanţa de rejudecare nu a procedat la un examen efectiv al motivelor de nelegalitate a deciziei nr. 44/31.10.2014 pronunţată de Instanţa Superioară de Disciplină, în condiţiile în care există discrepanţe vădite între considerate şi dispozitivul acestei decizii.

A arătat că instanţa de rejudecare nu a arătat raţionamentul propriu pentru care a respins plângerea formulată împotriva deciziei nr. 44/31.10.2014 cu privire la nelegalitatea soluţiei prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre soluţionare la I.L.D. Constanţa, în condiţiile în care această soluţie nu îşi regăseşte un fundament juridic şi nici o motivare corespunzătoare pentru adoptarea sa.

Raportat la dispoziţiile art. 8 lit. e) din Anexa 4 la Statutul privind exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, se reţine că la lit. e) se prevede în mod expres că aceasta soluţionează cererile de strămutare privind soluţionarea plângerilor disciplinare sau orice alte măsuri necesare înfăptuirii justiţiei profesionale, or, soluţia pronunţată de C.. prin decizia nr. 44/31.10.2014, nu reprezintă altceva decât o soluţie de strămutare a dosarului disciplinar la Instanţa Locală de Disciplină Constanţa şi nu orice altă măsură necesară înfăptuirii justiţiei profesionale.

În realitate este vorba despre o hotărâre de strămutare şi nu despre orice altă măsură necesară înfăptuirii justiţiei profesionale, această împrejurarea rezultând din art. 7 din Anexa 4 la Statutul privind exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, text care reglementează competenţa exclusivă a instanţelor locale de disciplină de soluţionare a abaterile disciplinare săvârşite de membrii Uniunii înscrişi în cadrul filialelor arondate acesteia pe raza curţii de apel aferente.

Întrucât recurenta reclamantă este arondată Filialei Bucureşti a UNPIR, şi cum art. 7 din Anexa 4 la Statutul privind exercitarea profesiei de practician în insolvenţă stabileşte o competenţă exclusivă de soluţionare în primă instanţă disciplinară a Instanţei Locale de Disciplină Bucureşti, soluţia dispusă prin decizia nr. 44/31.10.2014, nu reprezintă altceva decât o soluţie de strămutare a cauzei la Instanţa Locală de Disciplină Constanţa şi nu orice altă măsură necesară înfăptuirii justiţiei profesionale, cum în mod greşit s-a reţinut de către instanţă.

A susţinut recurenta - reclamantă că pentru a se putea dispune o măsură de strămutare, chiar şi a unei cauze disciplinare, Instanţa Superioară de Disciplină trebuia să fie investită cu o astfel de cerere din partea oricărei părţi participante la procedura disciplinară, lucru care lipseşte cu desăvârşire din întreaga procedură disciplinară.

Întrucât Instanţa Superioară de Disciplină a dispus o soluţie evidentă de strămutare fără să fie învestită de către niciuna din părţile participante la procedura disciplinară cu o astfel de cerere şi cum soluţia dispusă nu poate fi circumscrisă oricărei alte măsuri necesare înfăptuirii justiţiei profesionale, hotărârea este netemeinică şi lipsită de suport juridic, contrar reţinerilor instanţei de fond.

Totodată, decizia nr. 44/31.10.2014 pronunţată de Instanţa Superioară de Disciplină este nelegală întrucât se încalcă competenţa exclusivă a Instanţei Locale de Disciplină Bucureşti, competenţă reglementată prin art. 7 Anexa 4 la Statutul privind exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, iar în considerentele acesteia nu se regăseşte nicio motivare, referire şi/sau temei legal al adoptării soluţiei de strămutare.

Faţă de argumentele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 117 din data de 05.05.2022 şi, reţinând cauza spre rejudecare, să se dispună anularea deciziei nr. 44 din 31.10.2014 emisă de UNPIR - Instanţa Superioară de Disciplină în dosarul nr. x/2014, ca fiind nelegală.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă U.N.P.I.R. - Instanţa Superioară de Disciplină a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

A apreciat că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, întrucât s-a reţinut în mod corect că s-a trimis cauza spre rejudecare altei instanţe locale de disciplină decât cea care a pronunţat decizia casată, în vederea asigurării unei judecăţi temeinice şi nepărtinitoare, nefiind vorba despre o strămutare a cauzei.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Împotriva reclamantei, practician în insolvenţă, administrator judiciar al debitoarei S.C. D. S.R.L., au fost formulate 2 plângeri disciplinare, respectiv de către cetăţeanul belgian E. şi de către S.C. B. S.A., ambii în calitate de creditori ai debitoarei S.C. D. S.R.L. în dosarul nr. x/2012, fiind constituite dosarele disciplinare nr. x/2012 şi y/2012.

Instanţa Locală de Disciplină Bucureşti a conexat dosarul nr. x/2012 la dosarul nr. x/2012, iar prin Decizia nr. 31/15.07.2014 a respins plângerile formulate împotriva reclamantei ca nefondate.

Prin Decizia nr. 44/31.10.2014 emisă de UNPIR - Instanţa Superioară de Disciplină în dosarul nr. x/2014, a fost admisă contestaţia formulată de S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 31/15.07.2014 şi s-a trimis dosarul în vederea soluţionării pe fond la Instanţa Locală de Disciplină Constanţa.

Analizând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că cerinţa motivării adecvate a unei hotărâri judecătoreşti nu trebuie confundată cu obligaţia de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părţi în vederea susţinerii temeiurilor de fapt şi de drept pe care se întemeiază solicitările părţilor litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziţia procesuală a părţilor.

O hotărâre motivată corespunzător, astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa şi să ofere toate garanţiile unui proces echitabil, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi atinsă de un viciu de nelegalitate rezultat din lipsa unui răspuns la fiecare argument cuprins în cererile părţilor, cât timp raţionamentul logico-juridic s-a format cu luarea în considerare a acestor argumente, chiar şi în condiţiile în care nu s-a referit expres la fiecare dintre ele.

În privinţa lipsei motivelor pe care se întemeiază sentinţa recurată, Înalta Curte reţine că o astfel de critică are un caracter neîntemeiat, hotărârea fiind amplu motivată, răspunzând chestiunilor de fapt şi de drept care au fost supuse judecăţii în faţa sa.

Instanţa de fond, a analizat cauza în limitele hotărârii de casare, luând act de aspectele dezlegate definitiv prin decizia nr. 5607/17.11.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal. De asemenea, a analizat şi susţinerile recurentei reclamante referitoare la încălcarea autorităţii de lucru judecat a Deciziei nr. 10088/25.11.2013 a Curţii de Apel Ploieşti, iar împrejurarea că argumentele prezentate sunt în contradicţie cu cele susţinute de reclamantă nu reprezintă o dovadă a nemotivării hotărârii.

Prin urmare, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al recursului formulat de reclamantă, în privinţa criticilor întemeiate pe motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.

Analizând motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta -reclamantă a invocat nemotivarea deciziei nr. 44/31.10.2014 pronunţate de Instanţa Superioară de Disciplină cu privire la soluţia de strămutare adoptată, precum şi încălcarea normelor de competenţă reglementate prin art. 7 Anexa 4 la Statului privind exercitarea profesiei de practician în insolvenţă.

Reţine Înalta Curte că potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea pronunţată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, textul normativ în discuţie vizând esenţialmente o potenţială neconcordanţă a hotărârii primei instanţe cu prevederile legale aplicabile cauzei.

Astfel cum s-a arătat la expunerea de la pct. 1 din prezenta hotărâre, prezenta cauză a parcurs trei cicluri procesuale, Înalta Curte reţinând că prin decizia de casare nr. 5607/17.11.2021, s-a constatat că decizia nr. 44/31.10.2014 emisă de Instanţa Superioară de Disciplină "este suficient motivată, fiind prezentate considerentele pentru care s-a apreciat că se impune trimiterea pentru soluţionarea în fond a contestaţiei de către o instanţă locală de disciplină (singura măsură dispusă)". De asemenea, s-a menţionat că instanţa de fond (care a pronunţat soluţia casată) "a reţinut (corect) că în cauză nu este vorba de o strămutare", însă nu a făcut o analiză a măsurii trimiterii la o altă instanţă în raport cu prevederile art. 8 lit. e) din Anexa 4 "Regulament privind procedura disciplinară" a Statutului privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă aprobat prin Hotărârea UNPIR nr. 3/2007 republicată, în conformitate cu care Instanţa Superioară de Disciplină poate lua "orice alte măsuri necesare înfăptuirii justiţiei profesionale".

Devin astfel incidente dispoziţiile art. 501 din C. proc. civ., potrivit cărora "În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul", condiţii în care criticile de nelegalitate a deciziei nr. 44/31.10.2014 din perspectiva nemotivării, precum şi reiterarea susţinerilor potrivit cărora decizia reprezintă doar o soluţie de strămutare a cauzei la Instanţa Locală de Disciplină Constantă, în mod corect au fost respinse de prima instanţă, hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie bucurându-se de autoritate de lucru judecat.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 lit. e) din Anexa 4 la Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă:

"Instanţa superioară de disciplină:

"soluţionează cererile de strămutare privind soluţionarea plângerilor disciplinare sau orice alte măsuri necesare înfăptuirii justiţiei profesionale".

Totodată, potrivit art. 661 alin. (3) din O.U.G. nr. 86/2006 "instanţa superioară de disciplină. d) dispune strămutarea plângerilor disciplinare, în condiţiile stabilite de Regulamentul privind procedura disciplinară şi aplicarea sancţiunilor, sau orice alte măsuri necesare înfăptuirii justiţiei disciplinare".

Reţine Înalta Curte că recurenta - reclamantă se raportează în mod nejustificat exclusiv la prima teză din dispoziţiile enunţate, referitoare la strămutarea procesului, în fapt fiind vorba despre o măsură necesară înfăptuirii justiţiei disciplinare, privind trimiterea spre rejudecarea fondului plângerii disciplinare unei alte instanţe locale de disciplină decât cea care a pronunţat soluţia desfiinţată, operând astfel o prorogare legală de competentă.

Referitor la soluţia adoptată, se constată că instanţa superioară de disciplină a avut în vedere că motivarea Deciziei nr. 44/31.10.2014 s-a limitat doar la considerentele Deciziei nr. 10088/25.11.2013 a Curţii de Apel Ploieşti astfel că nu a avut loc o verificare a susţinerilor contestatorilor şi a faptelor şi abaterilor reclamate, raportat la necesitatea respectării scopului înfiinţării instanţelor disciplinare, cu respectarea celor statuate de judecătorul - sindic.

Prin urmare, în prezentul cadru procesual, instanţa de fond, în raport şi de dezlegările impuse cu autoritate de lucru judecat prin decizia de casare, a analizat exclusiv legalitatea măsurii adoptate de instanţa superioară de disciplină prin care, în temeiul art. 8 lit. e) din Anexa 4 Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă s-a trimis cauza unei alte instanţe disciplinare în vederea bunei "înfăptuiri a justiţiei disciplinare", pentru asigurarea aparenţei de imparţialitate a procedurii, în condiţiile în care Instanţa Locală de Disciplină Bucureşti se pronunţase în speţă.

Înalta Curte constată astfel, că motivele invocate prin cererea de recurs nu sunt în măsură să conducă la reformarea acesteia, iar sentinţa recurată este dată cu corecta aplicare şi interpretare a normelor de drept incidente la circumstanţele de fapt reţinute în cauză.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 117 din 5 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 9 mai 2023.