CSM salary cut for member during remote work held unlawful; appeal rejected, salary arrears with interest upheld.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the appeal filed by the Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) as unfounded, thereby upholding the first-instance judgment that had partially granted the plaintiff's claim and ordered the CSM to pay the plaintiff RON 4,524 in salary rights for March and April 2020, updated for inflation, plus legal interest until actual payment. The dispute concerned an administrative challenge by a CSM member against the unlawful reduction of her salary allowance for those months, which had been applied by the Secretary General's orders suspending the work conditions allowance due to remote work during the COVID-19 emergency. The Court held that the challenged administrative orders applied only to the CSM's own working staff, not to CSM members themselves, and that no valid act entitled the reduction of members' salaries, so the reduction was unlawful; it also rejected the appellant's res judicata argument, noting that a related judgment concerning May 2020 had been reversed in the plaintiff's favor. The decision was based on the correct interpretation of Articles 3(4) and 4 of Law No. 153/2017, Annex V, Article 1(a), and Article 60(3) of Law No. 317/2004, and was final.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 4 din Legea nr. 153/2017, art. 60 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, art. 496 din C. proc. civ, Art. 496 C. proc. civ; CSM salary cut for member during remote work held unlawful; appeal rejected, salary arrears with interest upheld: The dispute concerned an administrative challenge by a CSM member against the unlawful reduction of her salary allowance for those months, which had been applied by the Secretary General's orders suspending the work conditions allowance due to remote work during the COVID-19 emergency. The Court held that the challenged administrative orders applied only to the CSM's own working staff, not to CSM members themselves, and that no valid act entitled the reduction of members' salaries, so the reduction was unlawful; it also rejected the appellant's res judicata argument, noting that a related judgment concerning May 2020 had been reversed in the plaintiff's favor. The decision was based on the correct interpretation of Articles 3(4) and 4 of Law No. 153/2017, Annex V, Article 1(a), and Article 60(3) of Law No. 317/2004, and was final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for rejecting the appeal as unfounded in the dispositive.
Full text
Şedinţa publică din data de 4 mai 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 19.06.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună admiterea plângerii şi constatarea nelegalităţii reducerii salariale ce i-a afectat indemnizaţia aferentă lunii martie 2020 şi aprilie 2020 şi, în consecinţă, anularea actelor administrative contestate şi plata către reclamantă a sumei în cuantum de 1.414 RON, în vederea întregirii drepturilor salariale ce i se cuvin pentru luna martie 2020, respectiv a sumei în cuantum de 3.110 RON, în vederea întregirii drepturilor salariale ce i se cuvin pentru luna aprilie 2020. A solicitat, de asemenea, acordarea dobânzii legale aferente sumelor pretinse şi cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1353 din 7 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior Al Magistraturii.
A fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 4.524 RON reprezentând drepturi salariale aferente lunilor martie şi aprilie 2020, sumă ce va fi actualizată în raport de indicele de inflaţie la data plăţii efective, precum şi suma reprezentând contravaloarea dobânzii legale calculată la debitul principal de 4.524 RON până la data plăţii efective a acestuia.
A fost respinsă cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile art. 3 alin. (4), art. 4 din Legea nr. 153/2017, raportat la art. 1 pct. a din Anexa V la Legea nr. 153/2017, precum şi la art. 60 alin. (3) din Legea nr. 317/2004.
A susţinut recurentul că, din interpretarea acestor texte legale reiese clar că ordonatorii de credite stabilesc drepturile salariale ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. Or, preşedintele CSM a delegat sarcina de ordonator de credite secretarului general, aceasta fiind practica, necontestată de reclamantă, în cadrul CSM (decizia Preşedintelui CSM nr. 6/13.01.2020).
Prin Dispoziţia nr. 61/16.03.2020 a Secretarului General al CSM au fost dispuse, printre altele, următoarele măsuri:
"art. 3 - (2) În perioada în care îşi desfăşoară activitatea în regim de muncă la domiciliu, angajaţii nu beneficiază de sporul pentru condiţii de muncă şi de diuna de detaşare".
A mai menţionat recurentul că la 18.05.2020 a fost emisă Dispoziţia nr. 123 a Secretarului general al CSM, având următorul cuprins:
"(2) În perioada în care îşi desfăşoară activitatea în regim de muncă la domiciliu, angajaţii nu beneficiază de sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, respectiv de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare şi de diurna de detaşare."
Astfel, dispoziţiile Secretarului General al CSM citate anterior au vizat, sub aspectul stabilirii drepturilor salariale în perioada de referinţă, întregul personal al instituţiei, inclusiv membrii CSM, fiind emise atât în calitate de conducător al aparatului propriu de lucru din cadrul Consiliului, cât şi în calitate de ordonator de credite.
A mai susţinut recurentul că, în plus, în dosarul nr. x/2020, instanţa de fond a respins cererea reclamantei A. având ca obiect plata către aceasta a drepturilor salariale de care a fost lipsită în luna mai 2020, astfel că a solicitat ca instanţa să dea eficienţă efectului pozitiv al puterii relative de lucru judecat.
4. Apărările intimatei
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocata, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat să se dispună admiterea plângerii şi constatarea nelegalităţii reducerii salariale ce i-a afectat indemnizaţia aferentă lunilor martie 2020 şi aprilie 2020 şi, în consecinţă, anularea actelor administrative contestate şi plata către reclamantă a sumei în cuantum de 1.414 RON, în vederea întregirii drepturilor salariale ce i se cuvin pentru luna martie 2020, respectiv a sumei în cuantum de 3.110 RON, în vederea întregirii drepturilor salariale ce i se cuvin pentru luna aprilie 2020. A solicitat, de asemenea, acordarea dobânzii legale aferente sumelor pretinse şi cheltuielilor de judecată.
Soluţionând cauza, curtea de apel a admis în parte cererea reclamantei, fiind obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 4.524 RON reprezentând drepturi salariale aferente lunilor martie şi aprilie 2020, sumă ce va fi actualizată în raport de indicele de inflaţie la data plăţii efective, precum şi suma reprezentând contravaloarea dobânzii legale calculată la debitul principal de 4.524 RON până la data plăţii efective a acestuia.
Soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.
Astfel, Înalta Curte împărtăşeşte argumentul primei instanţe în sensul că este întemeiată susţinerea reclamantei, membru al CSM, că dispoziţiile prin care s-au stabilit drepturile salariale nu îi sunt aplicabile, acestea fiind prevăzute pentru o categorie anume de personal.
Recurentul a invocat faptul că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile art. 3 alin. (4), art. 4 din Legea nr. 153/2017, raportat la art. 1 pct. a din Anexa V la Legea nr. 153/2017, precum şi la art. 60 alin. (3) din Legea nr. 317/2004.
Totodată, a susţinut că prin dispoziţia nr. x/16.03.2020 a Secretarului General al CSM au fost dispuse, printre altele, următoarele măsuri:
"art. 3 - (2) În perioada în care îşi desfăşoară activitatea în regim de muncă la domiciliu, angajaţii nu beneficiază de sporul pentru condiţii de muncă şi de diuna de detaşare".
A mai arătat că la 18.05.2020 a fost emisă Dispoziţia nr. 123 a Secretarului general al CSM, având următorul cuprins:
"(2) În perioada în care îşi desfăşoară activitatea în regim de muncă la domiciliu, angajaţii nu beneficiază de sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, respectiv de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare şi de diurna de detaşare."
Astfel, a apreciat recurentul că dispoziţiile Secretarului General al CSM citate anterior au vizat, sub aspectul stabilirii drepturilor salariale în perioada de referinţă, întregul personal al instituţiei, inclusiv membrii CSM, fiind emise atât în calitate de conducător al aparatului propriu de lucru din cadrul Consiliului, cât şi în calitate de ordonator de credite.
Susţinerile recurentului sunt nefondate, întrucât dispoziţia nr. x/16.03.2020 menţionată de acesta face referire doar la modalitatea de desfăşurare a activităţii personalului de lucru din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii.
Nici dispoziţia nr. 123 a Secretarului general al CSM invocată de recurent nu conduce către o concluzie contrară, având în vedere şi faptul că este datată 18 mai 2020, reclamanta solicitând constatarea nelegalităţii reducerii salariale ce i-a afectat indemnizaţia aferentă lunilor martie 2020 şi aprilie 2020.
În aceste condiţii, este corectă concluzia instanţei de fond în sensul că nu există niciun act emis de Preşedintele CSM ori de Secretarul General al CSM prin care să se stabilească reducerea salariului cu sporul pentru condiţii de muncă pentru membrii CSM pentru perioada martie - aprilie, astfel că reducerea salarială este nelegală.
A mai susţinut recurentul că, în dosarul nr. x/2020, instanţa de fond a respins cererea reclamantei A. având ca obiect plata către aceasta a drepturilor salariale de care a fost lipsită în luna mai 2020, astfel că instanţa trebuie să dea eficienţă efectului pozitiv al puterii relative de lucru judecat.
Cu privire la acest aspect, instanţa de control judiciar reţine că prin decizia nr. 1895/04.04.2023 a fost admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1041 din 16 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. A fost casată sentinţa recurată şi, în rejudecare, a fost admisă acţiunea reclamantei şi obligat pârâtul la plata sumei de 1556 RON reprezentând drepturi salariale aferente lunii mai 2020, suma urmând să fie actualizată cu indicele de creştere a preţurilor de consum precum şi cu dobânda legală până la data plăţii efective a acesteia.
Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei civile nr. 1353 din 7 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei civile nr. 1353 din 7 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 4 mai 2023.