Tax annulment plea inadmissible; mandatory measures order and inspection report upheld.

Şedinţa publică din data de 3 mai 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamanta Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa RA a chemat în judecată pe pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili - Serviciul de Inspecţie Economico Financiară şi Ministerul Finantelor Publice-Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor, solicitând instanţei să dispună:

(i) în principal, anularea în tot a Dispoziţiei obligatorii de măsuri având număr de înregistrare MC_IEF-827/26.10.2018 emise de Serviciul de Inspecţie Economico- Financiară din cadrul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, inclusiv a Raportului de inspecţie economico-financiară nr. MC IEF- 826/26.10.2018;

(ii) în subsidiar, anularea în parte a Dispoziţiei Obligatorii şi a RIEF, în sensul eliminării măsurilor nr. 2 şi nr. 3 stabilite în sarcina ROMATSA;

(iii) în subsidiar faţă de pct. (ii), anularea, în parte, a Măsurii nr. 2 din cuprinsul Dispoziţiei Obligatorii şi a RIEF, ca efect al intervenirii prescripţiei pentru perioada 2009 - 2012;

(iv) în subsidiar faţă de pct. (iii), anularea, în parte, a măsurii nr. 2 din cuprinsul Dispoziţiei Obligatorii şi a RIEF, ca efect al nelegalităţii calculului accesoriilor pentru perioada ulterioară expirării termenului legal de efectuare a inspecţiei economico-financiare, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 634 din 16 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea, aşa cum a fost modificată; a anulat în parte Dispoziţia Obligatorie nr. x/26.10.2018, Raportul de inspecţie economico-financiară nr. x/26.10.2018, Decizia nr. 13/P/18.02.2019, doar cu privire la măsura nr. 2 din Dispoziţia Obligatorie, în limita: vărsămintelor calculate suplimentar împreună cu accesorii, aferente perioadei 2009-2010; a sumei de 6663 RON reprezentând accesorii aferente vărsămintelor suplimentare, calculate conform raportului de expertiză; a menţinut, în rest, actele contestate; a obligat părţile pârâte în solidar la plata către reclamantă a sumei de 25.000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în condiţiile art. 451 şi art. 453 din C. proc. civ.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 634 din 16 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs atât reclamanta Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa RA, cât şi pârâţii Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Ministerul Finanţelor Publice.

4. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 3867 din data de 13 septembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile formulate de pârâţii Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 634 din 16 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa civilă recurată şi rejudecând, a respins în tot acţiunea promovată de reclamanta Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa RA, ca neîntemeiată.

Totodată, a respins recursul formulat de reclamanta Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa RA împotriva sentinţei civile nr. 634 din 16 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

5. Contestaţia în anulare

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 01.03.2023, sub nr. x/2023, recurenta- reclamanta Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa RA a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 3867 din data de 13 septembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., solicitând admiterea contestaţiei, anularea deciziei atacate şi, în rejudecare, admiterea recursului reclamantei, respingerea recursurilor pârâtelor şi casarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată.

Contestatoarea a învederat că, prin cererea de chemare în judecată a invocat drept motiv de nelegalitate a celor două acte administrative atacate, Dispoziţia obligatorie de măsuri având nr. de înregistrare MC_IEF- 827/26.10.2018 şi Raportul de inspecţie economico-financiară nr. MC_IEF-826/26.10.2018, modalitate eronată de calcul a accesoriilor aferente vărsămintelor pretins neconstituite şi nevirate de către Romatsa. Modul eronat de calcul al accesoriilor a fost recunoscut de către DGAMC prin obiecţiunile formulate împotriva raportului de expertiză încuviinţat de către instanţa de fond. De asemenea, nelegalitatea modului de calcul al accesoriilor a fost reţinută în raportul de expertiză efectuat în etapa de fond şi validată prin sentinţa civilă nr. 634/16.07.2020.

Cu toate acestea, prin Decizia nr. 3867/2022, instanţa de recurs a ignorat înscrisurile existente la dosarul cauzei şi a validat modul nelegal de calcul al accesoriilor.

Faţă de această împrejurare, contestatorul a apreciat că este incident în cauză motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.. În măsura în care instanţa de recurs ar fi observat cele două înscrisuri, ar fi constatat nelegalitatea modalităţii de calcul a accesoriilor.

În acest sens, a arătat că, în cuprinsul RIEF, în vedere stabilirii obligaţiilor accesorii, echipa de control a avut în vedere Ordonanţa nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome, care prevede la art. 3 alin. (2) că pentru nerespectarea termenului de virare a vărsămintelor pot fi calculate accesorii.

Urmare a modificării legislative intervenite prin Ordonanţa nr. 47/2012, accesoriile în cuantum de 21.545.070 RON au fost calculate astfel:

- pentru perioada 29.07.2010 - 05.09.2012 au fost calculate dobânzi şi penalităţi de întârziere conform O.G. nr. 92/2003.

- pentru perioada 06.09.2012 - 31.08.2018 a fost calculată dobânda penalizatoare conform O.G. nr. 13/2011.

Însă, prin Dispoziţia Obligatorie au fost imputate accesorii pe care reclamanta nu le datora, prin aplicarea eronată a succesiunii legilor în timp.

În concret, în ceea ce priveşte debitul constând în vărsămintele datorate pentru anul 2011, în cuantum total de 10.563.395 RON, echipa de control a stabilit un număr de 37 de zile întârziere în perioada 29.07.2012 - 05.09.2012 (sub imperiul O.G. nr. 92/2003), pentru care au fost calculate dobânzi în cuantum de 156.338 RON (37 de zile*0,04%) şi penalităţi în cuantum de 1.584.409 RON (15% din total).

Făcând referire la dispoziţiile art. 1201 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, contestatoarea, având în vedere că, până în data de 05.09.2012 au curs doar 37 de zile de la scadenţă, apreciază că echipa de inspecţie economico-financiară putea stabili doar penalităţi de 5% din obligaţiile principale (i.e. 528.169,75 RON), nicidecum de 15% din debitul principal, care ar fi putut fi stabilite doar din a 91-a zi de neplată.

În concluzie, reclamantei i-au fost imputate, în mod nelegal, creanţe accesorii suplimentare în cuantum de 1.056.339,25 RON cu privire la vărsămintele aferente anului 2011, ca urmare a unei erori materiale, involuntare, a instanţei de recurs, care nu a observat eroarea de calcul din cuprinsul RIEF.

În acest sens, a indicat cu titlu de practică judiciară decizia nr. 10 din 10.01.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, pentru minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a statuat că "contestaţia în anulare vizează existenţa unei greşeli materiale ca urmare a omisiunii sau confundării unor date sau elemente importante, determinante în soluţia pronunţată, dacă dovezile existau la dosar în faţa instanţei de recurs".

6. Apărările formulate în cauză

Intimata Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţiile tardivităţii şi a inadmisibilităţii, iar în subsidiar, a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondată.

Intimatul Ministerul Finanţelor nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Analizând contestaţia în anulare formulată de Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa RA, Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., text de lege pe care contestatoarea şi-a întemeiat cererea:

"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;"

Pentru a fi incident acest caz de contestaţie în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia să fie pronunţată în soluţionarea căii de atac a recursului, iar contestatorul să invoce existenţa unor erori materiale săvârşite de instanţa de control judiciar, care au influenţat soluţia astfel pronunţată.

În definirea cazului de contestaţie în anulare privitor la existenţa unor erori materiale, textul de lege are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunţate şi pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Totodată, reţine Înalta Curte aspectul potrivit căruia contestaţia în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate ale hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv îndreptării unor nereguli procedurale, expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Aplicând aceste aspecte teoretice, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, nu se invocă de către contestatoare o greşeală materială a instanţei de recurs, în sensul textului de lege invocat, ci motivele expuse în contestaţia în anulare se referă la însăşi legalitatea deciziei atacate, contestatorul formulând critici cu privire la neluarea în considerare, de către instanţa de recurs, a conţinutului unora dintre înscrisurile depuse în dosarul cauzei, respectiv a raportului de expertiză efectuat în etapa fondului şi a obiecţiunilor formulate de DGAMC împotriva acestuia.

Aşadar, contestatoarea invocă teza unei greşeli de judecată în analiza, pretins incompletă şi eronată, a probatoriului administrat în cauză, care a condus la pronunţarea altei soluţii decât cea pe care contestatorul o apreciază a fi corectă, susţineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestaţiei în anulare invocate nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială" în sensul reglementat de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Contrar celor învederate de contestatoare, analiza criticilor formulate presupune, în mod evident, o reexaminare a înscrisurilor cu privire la care se arată că ar conduce la reţinerea unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de recurs, antamând, astfel, fondul raporturilor juridice dintre părţi, ceea ce depăşeşte limitele unei simple greşeli materiale.

În ceea ce priveşte hotărârea judecătorească indicată de către contestoare, respectiv decizia nr. 10 din 10.01.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, Înalta Curte subliniază faptul că, în sistemul de drept românesc, jurisprudenţa nu constituie izvor de drept, efectele hotărârii judecătoreşti neputând fi extinse la alte cauze.

În concluzie, Înalta Curte constată că, prin promovarea contestaţiei în anulare, titulara căii de atac urmăreşte să obţină rejudecarea cauzei pentru motive de pretinsă nelegalitate şi netemeinicie a deciziei atacate, demers inadmisibil în raport de condiţiile de exercitare a contestaţiei în anulare, care vizează, astfel cum s-a arătat anterior, doar greşeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, iar nu presupuse greşeli de judecată.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 508 din acelaşi cod, va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa RA, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa S.A. împotriva deciziei civile nr. 3867 din data de 13 septembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 3 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.