Energy producer's appeal fails: regulated power prices and sale quotas upheld as lawful EU-compatible COVID measures

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020 la data de 15.07.2020, reclamanta Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A., în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a solicitat revocarea Ordinului nr. 88/2020 publicat în M.O. nr. 501/12.06.2020 şi, urmare a acestei revocări, să se dispună revocarea actelor subsecvente, Informarea nr. x/26.06.2020, comunicată reclamantei la data de 26.06.2020, şi Decizia nr. 1077/29.06.2020 comunicată reclamantei la data de 29.06.2020, prin care s-au fixat atât preţul reglementat pentru energia electrică vândută de SNN S.A. în perioada 01.07.2020-31.12.2020 (182,63 RON/MWh, exclusiv TVA), cât şi cantităţile lunare vândute pe bază de contracte reglementate, acte subsecvente rămase fără suport legal, în baza principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, pentru motivele pe care le va dezvolta mai jos.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin încheierea din 18 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a acorda posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 04.03.2021.

Prin sentinţa nr. 247 din 4 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea precizată formulată de reclamanta SOCIETATEA NAŢIONALĂ NUCLEARELECTRICA S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca neîntemeiată.

III Recursul formulat de reclamantă

Împotriva încheierii din 18 februarie 2021 şi a sentinţei civile nr. 247 din 4 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ, a formulat recurs reclamanta Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A. în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte încheierea atacată, recurenta afirmă că nu au fost respectate cerintele art. 258 alin. (2) C. proc. civ., nefiind indicate faptele ce urmau a fi dovedite prin probele incuviintate (exclusiv inscrisurile aflate deja la dosarul cauzei); ceea ce ar fi permis instanţei să aprecieze efectiv asupra pertinentei, concludentei si utilitatii celorlalte probe (motiv de casare prevazut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.).

De asemenea, recurenta arată că aprecierea globala a instantei asupra lipsei pertinentei, concludentei si utilitatii probelor respinse - fara nicio detaliere explicita cu privire, pe de o parte, la inscrisurile solicitate, pe de alta parte cu privire la expertiza - face ca aceasta dispozitie sa fie nemotivata, astfel ca nu poate fi verificat de instanta de control judiciar rationamentul judecatorului fondului (motiv de casare prevazut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.).

Proba cu inscrisuri respinsa a constat din: obligarea intimatei ANRE de a depune:

a) răspunsul la scrisoarea din data de 18.06.2020 transmisă reprezentanţei Uniunii Europene privind informarea Comisiei la care se referă în scrisoarea sa nr. x/20.06.2020 anexată la întâmpinarea ANRE.

b) înscrisul din care s-a extras la pagina 46 din întâmpinare o parte din răspunsul la adresa sa nr. x/30.03.2020 către Comisia Europeană, răspuns pe care îl citează fără a indica numărul documentului şi pe care nu l-a identificat în înscrisurile comunicate, respectiv scanate la dosarul electronic.

c) dovada existenţei calendarului de reglementare a pieţei de energie din România aşa cum rezultă din Preambulul şi Nota de fundamentare a O.U.G. nr. 74/2020, iar, în cazul în care nu se află ANRE în posesia unor asemenea documente, emiterea unei adrese Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, în prezent Ministerul Energiei, reorganizat în decembrie 2020 în completarea înscrisurilor.

Cu privire la inscrisurile la care intimata se referise in apararile sale instanta era obligata sa admita cererea, în temeiul art. 293 alin. (2) C. proc. civ.

Cât priveşte expertiza, recurenta arată că aceasta viza: determinarea preţului mediu de piaţă, pe piaţa concurenţială, a energiei electrice, produse şi livrate de noi începând cu data de 01.07.2020, dată de la care se aplică O.U.G. nr. 88/2020 contestată, stabilirea diferenţei dintre preţul reglementat şi preţul de piaţă anterior stabilit, evidenţierea, dacă există, a valorii prejudiciului rezultat din creşterea de la 7,4% procent aferent anului 2019 la cantitatea de energie electrică la care a fost obligată subscrisa începând cu data de 01.07.2020 să o furnizam pe piaţa reglementată, ţinând cont de cele două criterii învederate, pe de o parte indicele de piaţă, pe de altă parte preţul obţinut din contractele la termen pe perioada afectată pe piaţa concurenţială şi, în funcţie de durata procedurilor judiciare, de cantitatea de energie electrică furnizată efectiv în sistemul energo-energetic naţional prin vânzarea în sistem reglementat până la data de 31.12.2020.

În opinia recurentei, o asemenea proba era si pertinenta si concludenta si utila solutionarii capatului de cerere privind daunele, cata vreme la demararea procesului (15.07.2020) prejudiciul era in curs de producere, a putut fi doar estimat pana la finele anului 2020, pe cand la data pronuntarii asupra probelor (18.02.2021) acesta se produsese si putea fi cuantificat si dovedit prin expertiza solicitata, diferenta dintre pretul ce ar fi putut fi obtinut pe piata concurentiala si cel obtinut pe piata reglementata neputand rezulta din simple inscrisuri.

Acest motiv a fost subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte sentinţa atacată, recurenta arată că nu se poate reţine că ar exista un calendar de dereglementare şi nici nu a fost institutită vreo obligaţie de serviciu public, pentru că, dacă ar fi existat, probarea lor ar fi fost facilă pentru intimată.

Cu privire la sentinţă, un prim motiv de casare se referă la nesoluţionarea unor cereri, fiind invocate prevederile art. 397 din C. proc. civ.

În opinia recurentei, aspectele deduse judecatii asupra carora instanta de fond nu s-a pronuntat deloc sunt doua:

1. rolul Autoritatii de reglementare in baza art. 10 alin. (5) din Regulamentul nr. 943/2019 de a cenzura/elimina/atenua masurile si politicile care impiedica formarea preturilor pe piata concurentiala prin adoptarea unor masuri compensatorii, de atenuare, prerogativa care vine in conflict cu obligatia acesteia din legislatia nationala de a emite ordine in aplicarea actelor normative primare.

2. imprejurarea ca la baza Ordinului contestat nu puteau sta cele doua decrete privind instituirea si, respectiv, prelungirea starii de urgenta invocate in preambulul O.U.G. nr. 74/2020, decat daca actul administrativ normativ contestat ar fi fost emis in perioada si pentru perioada starii de urgenta, iar nu excedandu-i acesteia.

O a doua critică se referă la nemotivarea sau reţinerea unor motive străine de natura pricinii.

Recurenta afirmă că este străin de natura pricinii considerentul constand din intemeierea Sentintei recurate pe concluziile unei Sentinte nedefinitive (din dosarul nr. x/2020) ce are ca obiect anularea unui alt Ordin (nr. 216/2019), act administrativ normativ distinct ale carui efecte sunt doar asemanatoare cu cele ale Ordinului nr. 88/2020 analizat in cauza de fata, pentru o perioada de timp anterioara.

Sub acest aspect, recurenta arată că hotărârile nedefinitive nu au nicio putere, avand doar autoritate de lucru judecat provizorie şi niciun incident procedural nu ar putea interveni intre cele doua cauze, nici litispendenta, nici conexitate, nici necesitatea de suspendare a judecatii uneia pana la solutionarea celeilalte.

Se mai arată că instanţa nu a făcut o analiză proprie a motivelor respective, ci s-a raprotat în mod exclusiv la sentinţa nedefinitivă, ceea ce constituie o încălcare a normelor de procedură.

Subsumat aceluiaşi motiv de recurs, se arată că, în mod greşit, instanţa de fond reproşează părţii că nu a formulat excepţie de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 74/2020. In realitate, daca instanta de fond considera oportun si insurmontabil pentru solutionarea cauzei a se verifica constitutionalitatea O.U.G. nr. 74/2020, putea ea insasi sa invoce o exceptie de neconstitutionalitate, manifesatandu-si rolul activ. Parte, în schimb, a invocat excepţia de neconventionalitate pe care instanta de fond a omis sa o solutioneze, aceasta necesitand un raspuns explicit si specific, ce lipseste din Sentinta recurata.

Extinderea perioadei de reglementare a pieţei de energie după data de 01.01.2020 este, în opinia recurentei, contrară Regulamentului nr. 943/2019 care impunea o liberalizare a pieţei de energie începând cu anul 2020, aspect netratat de instanţa de fond.

Posibilitatea instituirii unei obligaţii de serviciu public de interes general, reglementată de Directiva 944/2019 nu este suficientă, întrucât, în speţă, nu a fost respectat principiul proporţionalităţii.

În opinia recurentei, ANRE a făcut eforturi să menţină, în realitate, efectele Ordinului nr. 216/2019, emitand acest nou ordin care - desi contine o formula de calcul complicata, spre deosebire de modul de stabilire a cantitatilor si pretului reglementat din ordinul nr. 216/2019 - conduce la o decizie foarte apropiată de cea anterior emisă (in baza Ordinului nr. 216/2019) pentru trimestrul II 2020 în ceea ce priveşte cantitatea impusă spre vânzare, accentuând prejudiciul prin reducerea preţului reglementat faţă de cel anterior stabilit. De) aici ar rezulta că nu s-au luat masuri de eliminare/atenuare a politicii legiuitorului de impiedicare a formarii preturilor pe piata concurentiala.

Prin impunerea vânzării pe piaţa reglementată în proporţie semnificativă a energiei produse sunt împiedicate, amânate şi îngreunate investiţiile, ce presupun, mai întâi, realizarea de profit din care acestea să se poată face.

Instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că nu a fost impusă în mod expres o obligaţie de serviciu public, ceea ce face inaplicabilă Directiva 944/2019.

O altă critică, subsumată aceluiaşi motiv de recurs, se referă la faptul că conţinutul contestat al Ordinului nr. 88/2020 tinde la îngrădirea libertăţii constituţionale de exercitare a activităţii economice, cu scopul obţinerii de profit prin încălcarea prevederilor art. 45, art. 53 şi art. 135 din Constituţia României.

De asemenea, în cadrul aceluiaşi motiv de recurs, se arată că sunt, de asemenea, încălcate dispoziţiile Legii societăţilor nr. 31/1990 prin limitarea voinţei societare. Politică comercială a unei societăţi ce are ca scop obţinerea de profit, indiferent de calitatea acţionarului, se stabileşte de managementul acesteia în conformitate cu prevederile Legii 31/1990 şi prevederile Actului Constitutiv al societăţii.

Recurenta mai afirmă că Dispoziţiile O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea A.N.R.E., potrivit cărora printre obiectivele A.N.R.E. se regăsesc "promovarea unei pieţe interne europene de energie electrică (..), competitivă şi durabila" şi "dezvoltarea pieţelor regionale competitive şi funcţionale, integrate în piaţă internă europeană de energie electrica" (art. 8 lit. a), lit. b) şi lit. g).) sunt, la rândul lor, vădit nerespectate prin conţinutul Ordinului nr. 88/2020.

În fine, în cadrul aceluiaşi motiv de recurs, recurenta arată că impunerea cantităţi ce trebuie vândute pe piaţa reglementată la preţ reglementat reprezintă un impediment major în planurile de investiţii pe termen lung ale producătorilor şi reprezintă o încălcare a prevederilor art. 3 lit. (c) şi (f) din Regulamentul nr. 943/2019.

Un al treilea motiv de casare se referă la faptul că, prin însuşi modul de reglementare a emiterii informării şi deciziei din Ordin, ANRE a creat posibilitatea nemotivării complete (şi în drept şi în fapt) a deciziilor ce se emit, înţelegând că motivele concrete, de fapt, ale adoptării deciziilor se regăsesc exclusiv în informarea ce se comunică anterior emiterii deciziilor, aceasta din urmă fiind comunicată intr-adevar mai înainte, iar nu deodată cu decizia, ca să se poată considera că ar face parte din aceasta din urmă. Or, recurenta afirmă că la o primă privire, modul de stabilire a preţului reglementat este neclar. De aceea nu s-a putut anticipa şi a fost dificil de verificat legalitatea aplicării Ordinului nr. 88/2020, relativ la cantităţile de energie rămase disponibile pentru vânzare pe piaţa concurenţială.

Al patrulea motiv de casare se referă la anularea deciziei nr. 1077/29.06.2020.

În primul rând, recurenta arată că decizia a fost dată în baza Ordinului nr. 88/2020 şi, în cazul anulării acestui act administrativ normativ, rămâne fără suport legal, astfel că se va impune anularea sa ca act administrativ individual subsidiar.

În plus, însă, ca temei separat de anulare a acestui act administrativ individul, s-a invocat că orice act administrativ, inclusiv decizia nr. 1077/29.06.2020, trebuie să fie motivat. Or, ANRE a emis nelegal un act administrativ fragmentat, lipsit de motivarea în fapt şi, parţial, de motivarea în drept, în Decizie nefiind indicate punctual prevederile din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 88/2020 ce au fost avute în vedere la stabilirea preţului reglementat, pe de o parte, şi a cantităţilor ce se vor vinde pe piaţa reglementată, pe de altă parte. Astfel că informarea, care nu face parte din actul administrativ individual, cuprinde motivele de fapt ale emiterii actului, ce nu se mai regăsesc însă în acesta (decizia ulterior comunicată), lipsind motivarea completă a actului contestat spre revocare.

Al cincilea motiv de casare se referă la nemotivarea sentiţei, recurenta afirmând că preluarea ca atare in cuprinsul unei hotarari judecatoresti a motivelor sau apararilor uneia dintre parti nu face posibila verificarea rationamentului judecatorului, care trebuie sa treaca prin filtrul propriu argumentele partilor.

Cu privire la daunele materiale, recurenta arată că, în cazul casarii cu retinerea cauzei pentru o noua judecata in recurs, conform art. 25 alin. (3) prima ipoteza din Legea nr. 554/2004, asupra cererii de acordare a daunelor materiale se impune admiterea acestui capăt de cerere.

IV Apărările formulate

Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate în recurs, prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se poate vorbi de o nemotivare a sentinţei atacate, instanţa de fond argumentând, în mod corespunzător soluţia adoptată. Nu se poate vorbi de o preluare mecanică a motivelor prezentate de una dintre părţi, ci instanţa a făcut propria analiză. Faptul că prin unele considerente se confirmă punctul de vedere al pârâtei nu poate fi considerat, în sine, un viciu de motivare.

Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că Ordinul nr. 88/2020 a fost adoptat în temeiul O.U.G. nr. 74/2020 care a avut ca premise "- instituirea stării de urgenţă prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, precum şi prelungirea acesteia prin Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României;

- încetinirea economiei în ansamblu pe termen scurt şi mediu cu efect direct asupra locurilor de muncă disponibile şi asupra veniturilor populaţiei;

- menţinerea angajamentelor asumate faţă de Comisia Europeană de reglementare a pieţei de energie electrică la 1 ianuarie 2021;

- necesitatea stimulării investiţiilor în noi capacităţi de producere a energiei electrice, cu impact pozitiv direct asupra economiei şi funcţionării Sistemului electroenergetic naţional pe termen mediu şi lung.".

Aşadar au existat elemente suplimentare, diferite de cele care au fundamentat Ordinul nr. 216/2019.

Pe de altă parte, în analiza legalităţii Ordinului 88/2020 nu se poate face abstracţie de prevederile Regulamentului nr. 943/2019, astfel încât, din această perspectivă, este pertinentă trimiterea pe care o face instanţa de fond la sentinţa nr. 681/31.07.2020, considerentele dezvoltate în cadrul litigiului anterior cu privire la raportul dintre Ordinul nr. 216/2019 şi art. 10 din Regulamentul nr. 943/2019 fiind valabile şi în prezentul litigiu, adăugându-se la aspectele noi, specifice doar Ordinului nr. 88/2020.

Faptul că sentinţa nr. 681/31.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020 nu era definitivă la data pronunţării hotărârii atacate, ci avea doar o autoritatea de lucru judecat provizorie, nu mai este relevant în condiţiile în care hotărârea a rămas, între timp, definitivă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 3831/20.06.2022.

În concret, prin această decizie s-au reţinut următoarele:

"Constatând că, la data preconizată de intrare în vigoare a acestui regulament (01.01.2020) care impunea ca preţurile la energie electrică să se stabilească pe baza cererii şi a ofertei, în România era reglementat, prin O.U.G. nr. 114/2018, un calendar de dereglementare treptată a pieţei de energie electrică care urma să se deruleze până în anul 2022, Autorităţile cu competenţe în domeniu au apreciat că o dereglementare bruscă, la data de 01.01.2020, a pieţei energiei electrice ar putea conduce la destabilizarea acesteia şi la o creştere substanţială a preţurilor suportate de populaţie, inclusiv de consumatorii vulnerabili.

Pe de o parte, calendarul nu mai putea fi urmat astfel cum a fost reglementat prin O.U.G. nr. 114/2018, fiind prea lung însă, pe de altă parte, nu se putea renunţa complet, începând cu 01.01.2020, la orice măsură de protecţie a consumatorilor casnici fără a se produce distorsiuni pe piaţa de energie ceea ce, în ultimă instanţă, era contrar chiar Regulamentului a cărei implementare se urmărea.

Aceste aspecte au fost semnalate Comisiei Europene, în scrisoarea nr. x/27.09.2019 menţionându-se intenţia de modificare a O.U.G. nr. 114/2018 în sensul stabilirii unui grafic mai scurt de liberalizare a pieţei energiei electrice "având în vedere necesitatea liberalizării etapizate a acesteia pentru a evita destabilizarea pieţei şi creşterea excesivă a preţurilor pe pieţele centralizate şi, implicit, la clienţii finali casnici, corelat cu implementarea unui mecanism de protecţie a clienţilor vulnerabili"

Comisia Europeană a fost informată şi ulterior adoptării măsurilor, fiind respectate prevederile art. 10 alin. (5) din Regulamentul (UE) 2019/943"

În aceste condiţii, nu se poate considera că O.U.G. nr. 74/2020 şi Ordinul nr. 88/2020, care au fost adoptate în aceleaşi condiţii ca şi Ordinul 216/2019, la care s-au adăugat premise suplimentare legate de declanşarea pandemiei de coronavirus, ar putea fi considerate contrare Regulamentului nr. 943/2019. Nu a fost vorba, aşa cum susţine recurenta, de o măsură de prelungire a unei situaţii contrare Regulamentului nr. 943/2019, ci de măsuri menite să asigure o reală trecere la o piaţă liberă, capabilă să asigure o corectă formare a preţului, ceea ce nu ar fi fost posibil în situaţia unei dereglementări bruşte, începând cu data de 01.01.2020, a pieţei de energie electrică.

Caracterul proporţional al măsurii nu poate fi contestat în condiţiile în care Comisia Europeană nu a apreciat, prin nici un act, că măsurile luate de Statul Român prin Ordinul nr. 216/2019 şi continuate, în aceleaşi coordonate generale, prin Ordinul nr. 88/2020 nu ar fi fost adecvate obiectivului urmărit, acela de asigurare, în cel mai scurt timp posibil, a unei pieţe de energie libere şi funcţionale.

În concluzie, trimiterea pe care o face instanţa de fond la considerentele sentiţei nr. 681/31.07.2020 este pertinentă şi aptă să răspundă criticilor recurentei referitoare la nerespectarea, de către actele atacate, a legislaţiei europene.

În ceea ce priveşte argumentele suplimentare care au justificat adoptarea O.U.G. nr. 74/2020 şi a Ordinului nr. 88/2020, s-a reţinut în mod corect că declanşarea pandemiei de coronavirus a fost de natură să perturbe funcţionarea liberă a pieţei de energie, justificând, o dată în plus, continuarea unor măsuri similare celor dispuse, iniţial, prin Ordinul nr. 216/2019. Deşi, în preambulul O.U.G. nr. 74/2020, se face referire la declararea stării de urgenţă, instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că pandemia de coronavirus a constituit, în realitate, elementul perturbator, astfel încât, trimiterea pe care o face recurenta la perioada în care a fost declarată starea de urgenţă este lipsită de fundament.

Cât priveşte susţinerea potrivit căreia, prin O.U.G. nr. 74/2020 nu ar fi fost instituită, în mod explicit, o obligaţie de serviciu public, Înalta Curte constată că acest aspect este nerelevant cât timp măsurile dispuse prin O.U.G. nr. 74/2020 pot primi, în raport de natura lor, o astfel de calificare, chiar în lipsa unei dispoziţii exprese în acest sens.

Încălcarea libertăţii contractuale şi a voinţei societăţii a avut, aşadar, raţiuni suficiente astfel încât nu se poate reţine încălcarea vreunei dispoziţii constituţionale. Prima instanţă a reţinut în mod corect că, raportat la caracterul temporar, excepţional şi tranzitoriu al măsurilor dispuse prin Ordinul nr. 88/2020, emis ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 74/2020, nu se poate considera că reclamantei îi sunt afectate major planurile de investiţii pe termen lung prin nerespectarea dispoziţiilor legale naţionale şi comunitare care se referă la piaţa reglementată de energie electrică, astfel cum au fost invocate de reclamantă.

În ceea ce priveşte motivarea deciziei nr. 1077/29.06.2020, Înalta Curte constată că motivarea unui act administrativ este necesară, pe de o parte, pentru ca orice persoană interesată să ia cunoştinţă de temeiurile de fapt şi de drept care au determinat autoritatea să ia respectiva măsură, astfel încât, în măsura în care se consideră vătămată prin actul respectiv, să aibă posibilitatea să îşi exercite, în mod real, dreptul la apărare şi, pe de altă parte, pentru ca instanţa de judecată învestită cu o acţiune în anularea respectivului act să poată cenzura activitatea autorităţii publice.

Or, din acest punct de vedere, se constată că prin comunicarea unei informări care conţine toate motivele emiterii deciziei, au fost realizate aceste deziderate, chiar dacă respectiva informare este comunicată, în acord cu metodologia reglementată de Ordinul nr. 88/2020, înainte de emiterea deciziei propriu-zise. Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, prin comunicarea informării reclamanta a avut la dispoziţie toate informaţiile şi explicaţiile privind modalitatea de formare a preţului reglementat şi de determinare a cantităţilor de energie electrică posibil a fi vândute de către reclamantă.

Problema aplicării, în concret, a formulei de calcul din Metodologie reprezintă o chestiune de interpretare a normei nu o chestiune de legalitate.

În ceea ce priveşte criticile formulate cu privire la încheierea din data de 18.02.2021, Înalta Curte constată că probatoriul administrat la instanţa de fond era unul lămuritor, nefiind necesară depunerea unor înscrisuri suplimentare. Afirmaţiile potrivit cărora, pârâta ar fi deţinut comunicări ale Comisiei Europene care îi erau defavorabile este pur speculativă şi nu justifica administrarea unui probatoriu suplimentar. Dimpotrivă, probele existente la dosar sunt convergente, conducând la concluzia reţinută şi în dosarul nr. x/2020, că nu a existat o opoziţie a autorităţilor europene la măsurile adoptate de Statul Român pentru implementarea într-un orizont de timp previzibil, a unei pieţe de energie complet liberalizate şi funcţionale.

Art. 293 alin. (2) din C. proc. civ. nu poate conduce la o altă concluzie întrucât acest articol nu lipseşte instanţa de judecată de posibilitatea de a aprecia cu privire la relevanţa şi utilitatea unui înscris indicat de părţi.

În concluzie, analiza realizată de instanţa de fond, prin încheierea atacată, cu privire la admisibilitatea probelor nu este contrară niciunei norme de procedură, fiind realizată în limitele marjei de apreciere a judecătorului.

Cât priveşte proba cu expertiză, aceasta privea cererea de acordarea a unor despăgubiri în situaţia anulării actelor atacate astfel încât, în condiţiile în care actele atacate au fost considerate legale, nu se mai impune analiza pertinenţei respectivei probe.

VI Soluţia instanţei de recurs

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A. împotriva încheierii din 18 februarie 2021 şi a sentinţei civile nr. 247 din 4 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A. împotriva încheierii din 18 februarie 2021 şi a sentinţei civile nr. 247 din 4 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 6 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.