Full restitution of EU fisheries funds for aquaculture failure to reach production and employment targets

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 03.02.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor POP 2007-2013, anularea Deciziei nr. 7/13.11.2019 şi a procesului-verbal pe constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/05.07.2019 privind proiectul x, comunicat la data de 13.08.2019, precum şi emiterea unei noi decizii ce va avea la bază doar considerentele admiterii prezentei cereri.

Prin cererea înregistrată la dosar la data de 14.09.2020, reclamanta a solicitat completarea acţiunii introductive în ceea ce priveşte motivarea în fapt şi în drept.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 40/CA/2021-PI din 27 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor POP 2007-2013.

A fost obligată reclamanta să achite pârâţilor suma de 998,42 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal au fost respinse ca inutile şi neconcludente soluţionării cauzei proba cu cercetarea la faţa locului şi proba cu expertiza tehnică în specialitatea construcţii, propuse de reclamantă.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi admiterea cererii.

În motivarea recursului, a arătat că a depus toate diligenţele necesare în vederea obţinerii autorizaţiei de construire a fermei piscicole, încheierii procesului-verbal de recepţie finală a lucrărilor, punerii în funcţiune a mijloacelor fixe, obţinerii licenţei de acvacultură a fermei piscicole, s-a achiziţionat o centrală pe lemne pentru a asigura temperatura optimă de producţie, s-au făcut demersuri şi s-a emis HCL de către Comuna Beltiug pentru obţinerea licenţei de exploatare a puţului de apă termală.

În aceste condiţii, a apreciat recurenta că nu se poate trage concluzia că nu au fost folosite obiectivele finanţate conform scopului destinat, din moment ce toate demersurile au fost întreprinse tocmai în scopul realizării proiectului descris, confort art. 4.1 alin. (1) paragraf trei din contract. Dificultăţile de ordin practic întâmpinate nu se pot circumscrie neregulilor, astfel cum sunt definite de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 şi reţinute în mod greşit de instanţa de judecată.

A mai susţinut recurenta că instanţa de fond a reţinut în mod greşit incidenţa prevederilor art. 1 alin. (3) din contractul de finanţare, din moment ce chiar autoritatea reţine în procesul-verbal de constatare faptul că recurenta a finalizat la 15.12.2016 implementarea proiectului.

Astfel, a apreciat recurenta că instanţa de fond a înţeles să dea curs, în mod greşit, dispoziţiilor art. 56 din Regulamentul european nr. 1198/2006, întrucât, având în vedere demersurile efectuate şi prezentate anterior, nu poate fi antrenată răspunderea recurentei pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate şi, în consecinţă, să se dispună restituirea sumelor cu titlu de finanţare.

De asemenea, a menţionat recurenta că instanţa de fond reţine în mod greşit normele de drept ce privesc funcţionalitatea/uzul proiectelor, întrucât beneficiarul a depus toate diligenţele, însă, din motive străine de persoana sa, proiectul nu funcţionează la 100% din capacitate. Astfel, nu pot fi incidente dispoziţiile prevăzute de Decizia CE nr. 6713/06.10.2015 de modificare a Deciziei CE nr. 4879/2013 şi nici nu se poate vorbi de încălcarea dispoziţiilor art. 3 lit. c) din H.G. nr. 442/2009, din moment ce toate cheltuielile au fost în conformitate cu prevederile contractului de finanţare, aceasta fiind eligibilă.

A mai susţinut recurenta că, deşi instanţa de fond a admis administrarea probei testimoniale, din lecturarea considerentelor ce au stat la baza pronunţării sentinţei se poate observa că aceasta nu a luat în considerare declaraţiile martorului audiat.

A apreciat recurenta că, şi în situaţia ipotetică a existenţei neregulii care să îi fie imputabilă, măsura restituirii integrale a sumelor încasate prin cererile de rambursare nu este una proporţională, având în vedere obiectivele şi indicatorii realizaţi de societate. Astfel, în cazul neatingerii indicatorilor de performanţă din proiect, ar fi trebuit aplicate reduceri procentuale în concordanţă cu principiul proporţionalităţii, iar nu să se dispună restituirea integrală a sumelor încasate.

În ceea ce priveşte încheierea din 19.01.2021, a apreciat recurenta că este nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa de fond a respins probele cu cercetarea la faţa locului şi cu expertiză în specialitatea construcţii, pe motiv că obiectivul propus nu este contestat de pârâţi. În realitate, motivele ce au stat la baza apărărilor pârâţilor se referă strict la contestarea celor pe care recurenta a încercat să le demonstreze prin intermediul probelor propuse.

4. Apărările intimatului şi recursul incident

4.1 Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

4.2 Intimatul-pârât a depus odată cu întâmpinarea şi recurs incident, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea soluţiei instanţei de fond cu privire la obligarea reclamantei să achite pârâţilor cheltuieli de judecată parţiale, iar în rejudecare a solicitat admiterea cererii sale în ceea ce priveşte obligarea reclamantei la plata întregii sume cu titlu de cheltuieli de judecată.

4.3 A. S.R.L. a depus întâmpinare faţă de recursul incident, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil, în principal, pentru depăşirea limitelor impuse prin intermediului recursului principal, iar în secundar ca netemeinic.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Recursul principal declarat de S.C. A. SRL

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor POP 2007-2013, anularea Deciziei nr. 7/13.11.2019 şi a procesului-verbal pe constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/05.07.2019.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Conform contractului de finanţare nerambursabilă nr. x/09.04.2014, cu participaţie 60% din partea finanţatorului, obiectul finanţării a constat în înfiinţarea unei ferme piscicole în sistem recirculant pentru creşterea peştelui cu o capacitate de producţie de 500 tone/an şi angajarea a 19 persoane, ferma fiind situată în loc. Beltiug, jud. Satu Mare.

În data de 09.04.2019 a expirat contractul de finanţare, iar ca urmare a investigaţiilor efectuate după emiterea suspiciunilor de neregulă nr. x/12.06.2018 şi nr. 3284/25.03.2019, precum şi a propunerii cuprinse în acestea, de rambursare a întregii sume finanţate din bugetul Uniunii Europene, a fost emis titlul de creanţă - procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/05.07.2019 privind proiectul x.

Societatea a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal, ce a fost respinsă prin decizia nr. x din 13.11.2019 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor POP 2007-2013.

Recurenta a susţinut că a depus toate diligenţele necesare în vederea obţinerii autorizaţiei de construire a fermei piscicole, încheierii procesului-verbal de recepţie finală a lucrărilor, punerii în funcţiune a mijloacelor fixe, obţinerii licenţei de acvacultură a fermei piscicole, s-a achiziţionat o centrală pe lemne pentru a asigura temperatura optimă de producţie, s-au făcut demersuri şi s-a emis HCL de către Comuna Beltiug pentru obţinerea licenţei de exploatare a puţului de apă termală.

În aceste condiţii, a apreciat recurenta că nu se poate trage concluzia că nu au fost folosite obiectivele finanţate conform scopului destinat, din moment ce toate demersurile au fost întreprinse tocmai în scopul realizării proiectului descris, confort art. 4.1 alin. (1) paragraf trei din contract.

Cu privire la aceste aspecte, instanţa de control judiciar reţine că prin contractul de finanţare nerambursabilă nr. x/09.04.2014, recurenta s-a angajat la implementarea proiectului cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă, după cum prevede art. 1 alin. (4) din Anexa I la contract, fiind totodată singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului (art. 1 alin. (3) din Anexa I la contract).

Faptul că beneficiarul doar a construit/înfiinţat exploataţia piscicolă dar, în fapt, fără a o pune în funcţiune în ansamblul său pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului de finanţare nerambursabilă denotă că finanţarea nerambursabilă acordată nu a avut utilitate şi nu a contribuit în niciun fel la realizarea obiectivelor declarate prin cererea de finanţare şi implicit la realizarea obiectivelor Programului Operaţional pentru Pescuit 2007-2013.

A mai susţinut recurenta că dificultăţile de ordin practic întâmpinate nu se pot circumscrie neregulilor, astfel cum sunt definite de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 şi reţinute în mod greşit de instanţa de judecată.

Înalta Curte apreciază că nu este vorba despre dificultăţi de ordin practic, ci de nerespectarea obligaţiilor contractuale care a condus la constatarea de către echipa de control a neregulii astfel cum e definită de O.U.G. nr. 66/2011 la art. 2 alin. (1) lit. a) "neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;"

Alt argument al recurentei este că instanţa de fond a avut în vedere în mod greşit incidenţa prevederilor art. 1 alin. (3) din contractul de finanţare, din moment ce chiar autoritatea reţine în procesul-verbal de constatare faptul că recurenta a finalizat la 15.12.2016 implementarea proiectului.

Astfel, a apreciat recurenta că instanţa de fond a înţeles să dea curs, în mod greşit, dispoziţiilor art. 56 din Regulamentul european nr. 1198/2006, întrucât, având în vedere demersurile efectuate şi prezentate anterior, nu poate fi antrenată răspunderea sa pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate şi, în consecinţă, nu se poate dispune restituirea sumelor cu titlu de finanţare.

De asemenea, a menţionat recurenta că instanţa de fond reţine în mod greşit normele de drept ce privesc funcţionalitatea/uzul proiectelor, întrucât beneficiarul a depus toate diligenţele, însă, din motive străine de persoana sa, proiectul nu funcţionează la 100% din capacitate. Astfel, a apreciat aceasta că nu pot fi incidente dispoziţiile prevăzute de Decizia CE nr. 6713/06.10.2015 de modificare a Deciziei CE nr. 4879/2013 şi nici nu se poate vorbi de încălcarea dispoziţiilor art. 3 lit. c) din H.G. nr. 442/2009, din moment ce toate cheltuielile au fost în conformitate cu prevederile contractului de finanţare, aceasta fiind eligibilă.

Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 1 (6) din contractul de finanţare, "beneficiarul suportă orice daune imputate ca urmare a realizării defectuoase a acţiunii sale".

De altfel, cum a arătat şi intimatul-pârât şi a avut în vedere instanţa de fond, riscurile de neracordare la utilităţi (energie electrică şi apa termală) de care avea nevoie pentru funcţionarea proiectului îi erau cunoscute beneficiarului încă din faza iniţierii cererii de finanţare pe care a depus-o la autoritatea de management în anul 2013, acesta alegându-şi cu bună ştiinţă locaţia de implementare a proiectului, precum şi modalitatea de implementare a acestuia, cu atât mai mult cu cât şi-a descris proiectul pe baza studiului de fezabilitate şi a planului de afaceri - anexe la cererea de finanţare şi la contractul de finanţare.

Altă critică a recurentei este aceea că, deşi instanţa de fond a admis administrarea probei testimoniale, din lecturarea considerentelor ce au stat la baza pronunţării sentinţei se poate observa că aceasta nu a luat în considerare declaraţiile martorului audiat.

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte observă că instanţa de fond reţine la pagina 20 a sentinţei că aspectele semnalate de echipa de control au fost confirmate şi de martorul audiat de instanţă.

A mai susţinut recurenta că, şi în situaţia ipotetică a existenţei neregulii care să îi fie imputabilă, măsura restituirii integrale a sumelor încasate prin cererile de rambursare nu este una proporţională, având în vedere obiectivele şi indicatorii realizaţi de societate. Astfel, în cazul neatingerii indicatorilor de performanţă din proiect, ar fi trebuit aplicate reduceri procentuale în concordanţă cu principiul proporţionalităţii, iar nu să se dispună restituirea integrală a sumelor încasate.

Înalta Curte apreciază că şi aceste susţineri ale recurentei sunt nefondate, întrucât, în fapt, proiectul "înfiinţare exploataţie piscicolă" nu a atins niciun rezultat de impact şi deci, nu a contribuit în niciun fel la îndeplinirea obiectivelor stabilite prin cererea de finanţare şi pentru care recurenta-reclamantă a primit finanţarea europeană nerambursabilă. Or, simpla execuţie a unui proiect, fără punerea în funcţiune a acestuia şi demararea activităţii de acvacultură, nu a contribuit la promovarea unui sector de acvacultură durabil, neavând niciun efect economic sau social, creanţa bugetară aplicată fiind proporţională cu situaţia de fapt a proiectului finanţat.

Astfel, referitor la nefuncţionalitatea proiectului, organele de control au constatat că s-a înregistrat o realizare nesemnificativă a indicatorilor stabiliţi prin cererea de finanţare, respectiv: 1,8 tone de peşte pe stoc, faţă de 500 tone/an peşte comercializat; 4 locuri de muncă faţă de 19 locuri stabilite prin contractul de finanţare.

În ceea ce priveşte încheierea din 19.01.2021, a apreciat recurenta că este nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa de fond a respins probele cu cercetarea la faţa locului şi cu expertiză în specialitatea construcţii, pe motiv că obiectivul propus nu este contestat de pârâţi. În realitate, a arătat recurenta, motivele ce au stat la baza apărărilor pârâţilor se referă strict la contestarea celor pe care recurenta a încercat să le demonstreze prin intermediul probelor propuse.

Instanţa de control judiciar constată că nici aceste argumente nu pot fi reţinute, critica privind respingerea de către instanţa de fond a unor probe (cercetarea la faţa locului şi cu expertiză în specialitatea construcţii) neconstituind un motiv de nelegalitate a hotărârii. Aprecierea utilităţii, pertinenţei şi concludenţei probelor este atributul primei instanţe, conform art. 254 din C. proc. civ., şi acestea conferă temeinicie hotărârii. Pe calea recursului, cale extraordinară de atac care vizează exclusiv aspecte de nelegalitate ale hotărârii, nu pot fi aduse critici de netemeinicie.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat de recurenta-reclamantă şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

Recursul incident declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

Preliminar, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului incident, invocată de parte din perspectiva depăşirii limitelor impuse prin intermediului recursului principal, instanţa de control judiciar urmează să o respingă, reţinând că, potrivit deciziei nr. 14/2020 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent sa judece recursul în interesul legii, "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 472 şi art. 491 din C. proc. civ., apelul sau recursul incident nu poate fi limitat la obiectul apelului sau recursului principal, ci poate viza orice alte soluţii cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate şi/sau considerentele acesteia."

Pe fondul recursului incident, Înalta Curte reţine că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea cererii sale în ceea ce priveşte obligarea reclamantei la plata întregii sume cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanţa de fond a obligat reclamanta să achite pârâţilor suma de 998,42 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport efectuate de consilierul juridic al pârâţilor, pentru care s-au depus dovezi (facturi), cheltuielile solicitate cu titlu de contravaloare cazare în Oradea fiind respinse ca neîntemeiate, reţinând judecătorul fondului că reprezentanta pârâţilor nu a făcut dovada efectuării acestora, conform art. 452 din C. proc. civ.

Analizând criticile formulate în cadrul recursului incident, Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate, întrucât reprezentarea pârâtului a fost asigurată de consilierul juridic delegat care beneficiază de drepturile conferite de H.G. nr. 714/2018 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării în interesul serviciului.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (4) din H.G. nr. 714/2018:

"(2) Persoana delegată într-o localitate situată la o distanţă mai mare de 50 km de localitatea în care îşi are locul permanent de muncă şi care nu se poate înapoia la sfârşitul zilei de lucru beneficiază de o alocaţie zilnică de delegare compusă din:

a) o indemnizaţie de delegare, în cuantum de 20 RON/zi, indiferent de funcţia pe care o îndeplineşte şi de autoritatea sau instituţia publică în care îşi desfăşoară activitatea;

b) o alocaţie de cazare, în cuantum 230 RON/zi, în limita căreia trebuie să îşi acopere cheltuielile de cazare.

(3) Ordonatorul de credite poate aproba, în situaţii temeinic fundamentate, majorarea alocaţiei de cazare prevăzute la alin. (2) lit. b) cu până la 50%.

(4) Indemnizaţia de delegare sau alocaţia zilnică de delegare, după caz, se acordă fără prezentarea de documente justificative, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (3)."

Prin urmare, având în vedere dispoziţiile legale redate anterior, este întemeiat argumentul recurentului-pârât în sensul că se impune şi acordarea cheltuielilor de judecată efectuate cu cazarea consilierului juridic, în cuantum de 1380 RON.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul principal declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 19 ianuarie 2021 şi împotriva sentinţei nr. 40/CA/2021-PI din 27 aprilie 2021, ambele pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Va respinge excepţia inadmisibilităţii recursului incident.

Va admite recursul incident declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva aceleiaşi sentinţe.

Va casa, în parte, sentinţa atacată şi, în rejudecare, va obliga reclamanta S.C. A. S.R.L. şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1380 RON.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 19 ianuarie 2021 şi împotriva sentinţei nr. 40/CA/2021-PI din 27 aprilie 2021, ambele pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului incident.

Admite recursul incident declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează, în parte, sentinţa atacată şi, în rejudecare, obligă reclamanta S.C. A. S.R.L. şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1380 RON.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 5 aprilie 2023.