Scope of UNEJ’s duty to respond to repetitive bailiff complaints under Law 188/2000 and the nature of disciplinary appeals

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 14.04.2021 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România, a obligarea pârâtei la a-i răspunde petiţiilor înregistrate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 384 din 23 iunie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de prematuritate a cererii, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România şi a obligat pârâta să răspundă contestaţiei formulate de reclamant, înregistrată sub nr. x/09.02.2021, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinţei, respingând în rest acţiunea ca neîntemeiată.

Totodată, instanţa de fond a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 50 RON, cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile indicate în punctul I.2 anterior, a declarat recurs pârâta Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti ("U.N.E.J."), prin care, invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii formulate de reclamant, ca netemeinică şi nelegală.

Din sinteza aspectelor învederate în memoriul de recurs, rezultă că recurenta a criticat maniera în care prima instanţă a interpretat şi aplicat prevederile art. 48 din Legea nr. 188/2000, referitoarele la atribuţiile U.N.E.J. în cadrul procedurii răspunderii executorilor judecătoreşti, coroborate cu art. 28 şi art. 60-62 din acelaşi act normativ.

Recurenta a argumentat în sensul că şi-a îndeplinit atribuţiile prevăzute de lege, regulament şi statut, în ceea ce priveşte răspunsul dat către reclamant, în sensul redirecţionării petiţiei către Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, U.N.E.J. neavând nici o atribuţie în vederea soluţionării plângerilor formulate de petent.

Făcând trimitere la prevederile art. 28 din Legea nr. 188/2000 şi la art. 35 lit. (e) din Statutului executorilor judecătoreşti, recurenta a arătat că nu este de competenţa UNEJ formularea unui răspuns la contestaţia reclamantului înregistrată la U.N.E.J. sub nr. x/09.02.2021, Colegiul director al Camerei Executorilor Judecătoreşti Timişoara ("C.E.J. Timişoara") fiind cel ce soluţionează sesizările formulate împotriva executorilor judecătoreşti şi propune, după caz, luarea măsurilor legale şi statutare.

A mai menţionat recurenta că, între U.N.E.J. şi C.E.J. Timişoara, nu există raporturi de subordonare, astfel încât, dacă există o contestaţie împotriva soluţiei date de Colegiul director cu ocazia soluţionării petiţiei, U.N.E.J. nu are competenţa să o rezolve, motiv pentru care a fost retrimisă la Colegiul Director, acesta fiind emitentul adresei cu nr. x/09.02.2021.

În opinia recurentei, raţionamentul primei instanţe are la bază o confuzie creată cu privire la structurile U.N.E.J. şi cele ale Camerei în planul procedurii de soluţionare a unei acţiuni disciplinare, ce este reglementată de art. 60-76 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000.

Urmare unei descrieri a etapelor procedurii declanşate de formularea unei plângeri împotriva unui executor judecătoresc, recurenta a învederat că doar hotărârea pronunţată în procedura disciplinară poate fi contestată la Comisia Superioară de Disciplină a U.N.E.J. şi doar de către părţile din această procedură, între care nu se numără şi intimatul - reclamant.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei, intimatul-reclamant A. a invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii recursului, apreciind că prevederile art. 488 şi art. 493 C. proc. civ. nu ar fi incidente litigiului pendinte, întrucât Legea 554/2004 şi Legea nr. 212/2018 au caracter special, derogatoriu de la prevederile generale ale C. proc. civ.

În subsidiar, în măsura în care s-ar trece peste aspectul inadmisibilităţii recursului, intimatul a invocat excepţia nulităţii recursului din două perspective.

Printr-un prim set de apărări intimatul a susţinut că recurenta nu ar fi îndeplinit obligaţia de plată a taxei de timbru stabilită de instanţă în sarcina sa, iar printr-un alt set de argumente, intimatul a evocat, în esenţă, incidenţa nulităţii recursului şi pentru nemotivare, afirmând că această sancţiune ar fi generată de o pretinsă neîndeplinire, de către recurentă, a obligaţiei de a-şi motiva recursul prin prezentarea unor argumente încadrabile în cazurile de casare limitativ prevăzute de lege.

Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind corectă soluţia primei instanţe. Prin reiterarea, în esenţă, a aspectelor invocate în faţa Curţii de Apel Timişoara, intimatul a arătat că s-a adresat U.N.EJ. cu mai multe petiţii prin care a semnalizat nereguli în activitatea desfăşurată de domnul executor judecătoresc B. şi de domnul executor judecătoresc C. din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, însă nu a primit un răspuns din partea recurentei - pârâte, care, de altfel, nu ar fi luat măsurile necesare pentru verificare, control şi sancţionarea executorilor judecătoreşti apreciaţi de intimat ca făcându-se vinovaţi de abateri disciplinare.

De asemenea, intimatul a solicitat amendarea recurentei cu valoarea maximă a amenzii actualizată cu rata inflaţiei şi despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului moral despre care intimatul a afirmat că ar fi generat de amânarea soluţionării cererilor sale adresate recurentei.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 5 ianuarie 2022 s-a fixat termen de judecată la data de 5 aprilie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti este fondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte apreciază că se impun câteva precizări menite a evidenţia limitele verificărilor pe care instanţa de control judiciar este chemată să le realizeze, în raport de aspectele din cuprinsul sentinţei atacate ce fac obiectul căii de atac a recursului exercitat în cauză.

Din această perspectivă se reţine că, deşi intimatul - reclamant învederează, prin întâmpinare, faptul că ar fi formulat mai multe petiţii adresate recurentei - pârâte Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti ("U.N.E.J."), la care aceasta nu ar fi răspuns, prin sentinţa pronunţată, în motivarea soluţiei de respingere a excepţiei prematurităţii, prima instanţă a reţinut că, în esenţă, că obiectul cauzei pendinte este reprezentat de acţiune împotriva actului administrativ asimilat, constând în lipsa unui răspuns al recurentei - pârâte la adresa înregistrată la U.N.E.J. cu nr. x/09.02.2021, prin care reclamantul a făcut o "contestaţie" la răspunsul C.E.J. Timişoara.

Modul în care prima instanţă a tranşat atât chestiunea obiectului cauzei, dar şi excepţia prematurităţii nu a făcut obiectul niciunei căi de atac exercitate de vreuna dintre părţile litigiului pendinte, astfel încât aceste dezlegări au intrat în puterea lucrului judecat.

De asemenea, Înalta Curte observă că, prin sentinţa atacată, instanţa de fond s-a pronunţat şi asupra chestiunii despăgubirilor reprezentând daunele morale solicitate de reclamantul A., respingându-le, însă, nici împotriva acestei soluţii reclamantul nu a formulat recurs.

Cum instanţa de control judiciar este ţinută de limitele învestirii sale prin calea de atac exercitată în cauză, iar reclamantul nu a formulat cale de atac împotriva sentinţei primei instanţe, Înalta Curte nu poate da eficienţă susţinerilor intimatului - reclamant ce vizează alte cereri decât adresa înregistrată la U.N.E.J. cu nr. x/09.02.2021 sau argumentelor acestuia ce privesc daunele morale (cu atât mai mult cu cât astfel de chestiuni nu au natura juridică necesară spre a justifica o invocare a lor din oficiu drept motive de casare de ordine publică).

În raport de astfel de repere, răspunzând criticilor aduse de recurenta-pârâta U.N.E.J. sentinţei civile nr. 384 din 23 iunie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, ce au fost subsumate de aceasta cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte le găseşte fondate, dată fiind eronatul mod în care instanţa de fond a interpretat şi aplicat prevederile art. 48 din Legea nr. 188/2000, coroborat cu art. 76 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000.

În esenţă, ceea ce instanţa este ţinută să analizeze este dacă, în cauza de faţă, recurenta - reclamantă Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti avea obligaţia legală de a răspunde înscrisului intitulat de intimatul - reclamant drept "contestaţie" la răspunsul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara ("C.E.J. Timişoara").

Din această perspectivă, o primă chestiune apreciată eronat de către prima instanţă este cea a naturii juridice a adresei formulate de reclamantul A., ce a fost înregistrată la U.N.E.J. cu nr. x/09.02.2021.

În virtutea prevederilor art. 106 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, Colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti verifică sesizările părţilor împotriva executorilor judecătoreşti în termen de cel mult 20 de zile de la sesizare şi ia măsuri de îndreptare sau, după caz, exercită acţiunea disciplinară, înştiinţând şi Consiliul Uniunii.

În măsura în care este exercitată acţiunea disciplinară, urmare cercetării disciplinare şi a parcurgerii procedurii acţiunii disciplinare (conform art. 70-73 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000), Consiliului de disciplină emite o hotărâre prin care, dacă se constată că executorul judecătoresc a săvârşit abaterea, completul dispune aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute la art. 46 din lege, iar în cazul în care executorul nu a fost găsit vinovat, completul dispune închiderea dosarului.

Doar această hotărâre a Consiliului de disciplină poate fi atacată cu contestaţia prevăzută de art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 şi art. 76 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000.

Totodată, se reţine că această contestaţie poate fi formulată doar de părţile procedurii disciplinare, în care calitatea de subiect activ este deţinută exclusiv de Ministerul justiţiei sau de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti (conform art. 48 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 şi art. 60 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000), iar calitatea de subiect pasiv aparţine executorului judecătoresc.

În cauza pendinte petiţia formulată de reclamant, înregistrată de U.N.E.J. sub nr. x/01.02.2021, completată la data de 02.02.2021, a fost înaintată de U.N.E.J. către Colegiul director al C.E.J. Timişoara spre competentă soluţionare (conform adresei nr. x/03.02.2021 - dosarul instanţei de fond).

Despre demersul de înaintare a petiţiei nr. 226/01.02.2021 către CEJ Timişoara, recurentul a fost încunoştinţat la data de 03.02.2021 .

C.E.J. Timişoara a verificat sesizarea depusă de A. şi, prin adresa nr. x/08.02.2021, referitoare la executorul judecătoresc C. şi adresa nr. x/22.03.2021, referitoare la executorul judecătoresc B., a comunicat intimatului - reclamant că, urmare verificării măsurilor dispuse şi actelor încheiate de executorii judecătoreşti, nu s-au identificat nerespectări ale normelor legale imperative de executare silită, astfel că sesizarea nu poate fi reţinută ca întemeiată.

Pe cale de consecinţă, faţă de cei doi executori judecătoreşti vizaţi de sesizarea intimatului - reclamant nu a fost declanşată procedura disciplinară, neexistând o hotărâre emisă într-o astfel de procedură care să poată fi atacată cu contestaţia reglementată de art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 (text normativ invocat de prima instanţă) şi art. 76 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000.

De altfel, şi dacă s-ar fi declanşat acţiunea disciplinară, împotriva soluţiei date de Consiliului de disciplină al C.E.J. Timişoara, reclamantului A. nu îi era deschisă calea contestaţiei antereferite, câtă vreme acesta nu avea calitatea de parte într-o astfel de procedură.

În acest context se reţine că adresa nr. x/09.02.2021 nu are natura juridică a contestaţiei reglementate de art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, ci doar pe cea a unei petiţii, prima instanţă identificând eronat sus indicatele prevederi normative drept sursă a unei obligaţii a U.N.E.J. de a răspunde aspectelor sesizate prin această petiţie.

În raport de natura juridică de petiţie a adresei nr. x/09.02.2021, incidente materiei soluţionării acesteia sunt prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, ce dispun că aparţine Colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti atribuţia de a rezolva plângerile părţilor împotriva executorilor judecătoreşti şi executorilor judecătoreşti stagiari.

De asemenea, din examinarea petiţie nr. 294/09.02.2021, Înalta Curte observă că aspectele evocate sunt similare celor exhibate prin petiţia intimatului - reclamant înregistrată sub nr. x/01.02.2021, fiind semnalate aceleaşi pretinse nereguli în activitatea desfăşurată de domnul executor judecătoresc B. şi de domnul executor judecătoresc C..

După cum s-a arătat mai sus, despre înaintarea petiţiei nr. 226/01.02.2021 spre competentă soluţionare către Colegiul director al C.E.J. Timişoara, U.N.E.J. a informat intimatul - reclamant prin adresa nr. x/03.02.2021.

Conform art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 27/2002:

"Dacă după trimiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie de la acelaşi petiţionar ori de la o autoritate sau instituţie publică greşit sesizată, cu acelaşi conţinut, aceasta se clasează, la numărul iniţial făcându-se menţiune despre faptul că s-a răspuns".

Astfel de prevederi sunt aplicabile şi ipotezei deduse judecăţii în cauza pendinte, neputându-se reţine că incumba U.N.E.J. o a doua obligaţie de informare a petentului asupra faptului că nu deţinea competenţa legală de a soluţiona petiţiile reclamantului, câtă vreme U.N.E.J. şi-a îndeplinit, prin adresa nr. x/03.02.2021, obligaţia de informare în acest sens a petentului, iar adresa nr. x/09.02.2021 reprezintă, în esenţă, în raportul dintre reclamant şi U.N.E.J., o reiterate a aspectelor sesizate prin prima petiţie (nr. 226/01.02.2021).

În concluzie, nu se poate reţine existenţă unei obligaţii a U.N.E.J. de a răspunde petiţiei nr. 294/09.02.2021 formulate de reclamant, motiv pentru care, nefiind incidente prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, soluţia primei instanţe a fost dată cu aplicarea şi interpretarea eronată a textelor normative expuse în paragrafele anterioare.

Faţă de o astfel de soluţie nu se poate reţine o exercitare abuzivă de către recurenta-pârâta Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a drepturilor sale procesuale, motiv pentru care nu se impune amendarea acesteia, astfel cum a solicitat intimatul - reclamant A..

În raport de considerentele expuse, reţinând incidenţa motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, va casa sentinţa civilă nr. 384 din 23 iunie 2021 şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti împotriva sentinţei civile nr. 384 din 23 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.