Rejection of RCA insurance claim based on alleged non-complementary vehicle damage

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 18.06.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 20062/29.05.2019, emisă de pârât, şi obligarea acestuia la plata sumei de 22924,11 RON, reprezentând cheltuieli de reparaţie a autovehiculului personal cu număr de înmatriculare x.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1206 din 8 septembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat Decizia nr. 20062/29.05.2019 şi a obligat pârâta la plata sumei de 22924,11 RON despăgubiri şi a sumei de 1550 RON cheltuieli de judecată, către reclamantă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate în punctul I.2 de mai sus, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care, evocând incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea contestaţie formulate de intimata - reclamantă împotriva Deciziei FGA nr. 20062/29.05.2019, cu obligarea acesteia la cheltuieli de judecată.

În susţinerea căii de atac, recurentul - pârât a învederat, în esenţă, că sentinţa atacată a fost data cu încălcarea prevederilor art. 49 din Legea nr. 136/1995 şi a art. 26 alin. (1) din Ordinul CSA nr. 14/2011, în raport de o pretinsă lipsă a dovezilor care să ateste, fără dubiu, culpa asiguratului RCA B..

În opinia recurentului, instanţa de fond a validat eronat expertiza tehnică efectuată în cauză, deşi aceasta nu ar fi respectat normele obligatorii în ce priveşte întocmirea sa, apreciind recurentul că, în ceea ce priveşte concluziile expertului, acestea ar reprezenta doar presupuneri, în lipsa oricăror explicaţii şi calcule care să dovedească complementaritatea avariilor între cele două autovehicule indicate de intimată ca fiind implicate în accidentul petrecut la data de 01.12.2014.

A mai arătat recurentul că inadvertenţele care au condus la concluzia lipsei complementarităţii avariilor sunt legate de diferenţele existente între gărzile la sol ale celor doua autovehicule, aspecte ce trebuiau analizate tehnic, plecând de la dimensiunile de gabarit ale vehiculelor. Făcând trimitere la concluziile raportului de expertiză extrajudiciară existent la dosarul de daună, recurentul a subliniat că plăcuţa de înmatriculare la auto nr. x s-ar fi aflat în intervalul 40-50 cm de la sol, în stare montată pe bara din faţă înainte de accident, iar partea inferioara a roţii de rezervă (inclusiv suport), montată pe hayonul de la auto nr. x, se afla la o înălţime de la sol începând de la 58 cm.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate, drept legală şi temeinică. Intimata a învederat, în esenţă, că suma solicitată reprezintă costul real al reparaţiei, iar nu o simplă estimare, dinamica accidentului fiind cea din expertiza judiciară valorificată de instanţa de fond, iar nu cea din raportul de expertiză extrajudiciară prezentat de recurent.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 494 C. proc. civ., coroborat cu art. 475 alin. (2) şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 31 ianuarie 2022 s-a fixat termen de judecată la data de 5 aprilie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, normele legale incidente şi aspectele învederate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte apreciază că se impun unele clarificări ale limitelor învestirii sale generate de argumentele evocate de recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor ("FGA") în recurs.

Din această perspectivă, se reţine că cererea de plată nr. x/21.04.2017, prin care intimata - reclamantă a solicitat suma de 22.924,11 RON, reprezentând contravaloarea reparaţiei autovehiculului personal, cu număr de înmatriculare x, avariat în evenimentul rutier din data de 01.12.2014, a fost respinsă de FGA prin Decizia nr. 20062/29.05.2019, prin evocarea unui număr de două argumente principale: lipsa complementarităţii avariilor autovehiculelor implicate în accident şi lipsa, din dosarul aferent cererii de plată, a copiei cărţii de identitate a semnatarei cererii sau a beneficiarului asigurării.

Prima instanţă a analizat ambele antereferite motive de respingere a cererii de plată şi le-a constatat nejustificate (anulând, astfel, Decizia FGA nr. 20062/29.05.2019), însă, prin calea de atac promovată, recurentul - pârât a adus critici doar manierei în care judecătorul fondului a analizat chestiunea complementarităţii avariilor, context în care dezlegările date de instanţa de fond în sensul caracterului nejustificat al respingerii cererii de plată pentru lipsa cărţii de identitate, au intrat în puterea lucrului judecat, nefiind recurate.

De asemenea, Înalta Curte observă că, deşi chestiunea lipsei culpei asiguratului RCA implică, în principiu, analiza unui număr mai amplu de factori, singura perspectivă evocată de recurent este cea a pretinsei lipse a dovezilor care să ateste, fără dubiu, că avariile autovehiculului cu nr. de înmatriculare x sunt urmare unei coliziuni cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare x (lipsa complementarităţii avariilor, în sensul că nu ar exista o corespondenţă de impact care să fie consecinţa accidentului din 01.12.2014).

Analizând, în raport de astfel de repere, calea de atac promovată de recurentul - reclamant FGA, Înalta Curte găseşte nefondate criticile formulate de acesta, neputându-se reţine o greşită interpretare şi aplicare, de către prima instanţă, a prevederilor art. 49 din Legea nr. 136/1995 şi a art. 26 alin. (1) din Ordinul CSA nr. 14/2011, cum eronat susţine recurentul.

Conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 213/2015:

"În vederea protejării drepturilor creditorilor de asigurări, Fondul va lua măsurile necesare cu privire la deschiderea dosarelor de daună, constatarea tehnică a avariilor, instrumentarea dosarelor de daună şi avizarea dosarelor de daună din punct de vedere tehnic. Instrumentarea dosarelor de daună se va face cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat şi a condiţiilor de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare."

Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 (forma în vigoare la data producerii evenimentului asigurat):

"Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu: a) legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare; b) legislaţia românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, dacă nu există birou naţional pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul."

Nu în ultimul rând, prevederile art. 26 alin. (1) din Ordinul CSA nr. 14/2011 dispun că:

"Asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăşi limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliţei de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru: a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; b) pagube materiale; c) pagube reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului avariat; d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată."

În cauza pendinte, instanţa de fond a stabilit, în mod justificat, că intimata - reclamantă a avut calitatea de parte prejudiciată în accidentul rutier din data de 01.12.2014, urmare coliziunii dintre autovehiculul acesteia şi autovehiculul cu nr. de înmatriculare x, ce avea încheiată poliţa RCA nr. x emisă de B. S.A.

Deşi recurentul afirmă că, în realizarea raportului de expertiză întocmit în cauză, expertul nu ar fi respectat normele obligatorii în ce priveşte întocmirea sa, acesta nu indică, în mod concret, care sunt acele prevederi ale standardelor aplicabile în materia întocmirii tipului de expertiză realizat în cauză ce ar fi fost încălcate de expert, făcând doar afirmaţii generale.

De altfel, se reţine că prima instanţă a valorificat nu doar concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară realizat în cauza pendinte, astfel cum a fost acesta suplimentat prin lucrarea aflată la dosarul de fond, în care este descrisă dinamica accidentului şi prin lucrarea aflată la dosarul de fond (suplimentul nr. II la raportul de expertiză tehnică judiciară), în care este explicată complementaritatea avariilor. Instanţa de fond a coroborat concluziile unui astfel de raport cu aspectele rezultate din înscrisul probator constând în raportul de expertiză tehnică judiciară realizat în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Craiova (având drept părţi intimata - reclamantă şi asigurătorul B. S.A., dosar suspendat urmare deschiderii falimentului asigurătorului)- filele x ale dosarului de fond. În fila x a acestui raport se reţine, de asemenea, legătura de cauzalitate dintre avariile produse autovehiculului cu nr. de înmatriculare x şi coliziunea acestuia cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare x.

În plus faţă de acestea, Înalta Curte reţine că la filele x ale dosarului de fond se găseşte şi raportul de expertiză tehnică judiciară realizat în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Craiova, ce a privit acelaşi eveniment rutier din data de 01.12.2014 dintre autovehiculul cu nr. de înmatriculare x şi autovehiculul cu nr. de înmatriculare x, care prezintă concluzii asemănătoare.

În concluzie, prima instanţă a aplicat în mod corect criteriile de verificare a culpei asiguratului RCA B., raportate la complementaritatea avariilor, motiv pentru care Înalta Curte constată că hotărârea recurată este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse în paragrafele anterioare, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1206 din 8 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.