Proportionality of administrative fines for insurance claim-handling irregularities and validity of statistical sampling in financial supervision

Şedinţa publică din data de 14 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe parata Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, sa dispună, în principal, anularea în tot a Deciziei ASF nr. 186/14.02.2020, în sensul înlăturării în integralitate a sancţiunilor şi măsurilor dispuse în sarcina A.. În subsidiar, s-a solicitat anularea în parte a Deciziei A.S.F. nr. 186/2020, în sensul înlocuirii măsurii sancţiunii contravenţionale a amenzii în cuantum de 100.000 RON, cu măsura avertismentului scris, cu aplicarea principiului proporţionalităţii, cu obligarea pârâtei ASF la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 335 din 17 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate solicitând admiterea, în totalitate, a cererii de recurs formulate, casarea sentinţei şi, ca urmare a rejudecării cauzei în fond:

- în principal, anularea, în totalitate, a Deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 186 din data de 14.02.2020 şi înlăturarea sancţiunilor şi a măsurilor stabilite în sarcina Subscrisei, A. S.A.;

- în subsidiar, anularea Deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 186 din data de 14.02.2020 în sensul înlocuirii sancţiunii contravenţionale a amenzii, în cuantum de 100.000 RON, cu sancţiunea contravenţională a avertismentului scris, prin raportare la principiul proporţionalităţii în ceea ce priveşte aplicarea sancţiunilor contravenţionale;

- obligarea intimatei pârâte, la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, aferente tuturor fazelor procesuale,

3.1. Printr-un prim motiv de recurs s-a arătat că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură imperative a căror încălcare atrage sancţiunea nulităţii (art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.).

Considerentele hotărârii criticate au la bază exclusiv aprecieri subiective, fiind încălcat principiul aflării adevărului în procesul civil (art. 12 din C. proc. civ.). Mai mult, soluţia primei instanţe are la bază o veritabilă inversare a sarcinii probei în detrimentul reclamantei, prima instanţă bazându-se pe extrapolări nejustificate ale concluziilor reţinute pentru un număr nesemnificativ de dosare, fiind înlocuită cercetarea judecătorească cu simple supoziţii şi bănuieli subiective.

3.2. S-a susţinut că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material care reglementează principiul proporţionalităţii în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunilor aplicate de către intimata A.S.F. (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

În concret, prima instanţă a refuzat să reţină faptul că, prin raportare la eşantionul vădit nereprezentativ de dosare de daună verificat de către autoritate, existenţa unui număr infim de pretinse abateri nu poate justifica aplicarea unei amenzi într-un cuantum substanţial de 100.000 RON.

Prin urmare, soluţia pronunţată este contrară prevederilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 163 alin. (11) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, dar şi dispoziţiilor art. 5 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Mai mult, prima instanţă nu a procedat la analiza efectivă a niciunui criteriu de individualizare a sancţiunii stabilit prin actele normative menţionate.

Pentru corecta individualizare a sancţiunii amenzii, intimatei A.S.F. îi incumba obligaţia legală de a proceda la o analiză temeinică a tuturor criteriilor stabilite de Legea nr. 237/2015, având în vedere, totodată, dimensiunile reale ale activităţii A., iar nu doar un eşantion lipsit de relevanţă şi de reprezentativitate.

Astfel, cota de piaţă privind asigurări generale şi de viaţă a A. la data de 30.09.2019, este de 11,54%, iar cota de piaţă privind asigurări generale a A. la data de 30.09.2019, este de 14,51%. De asemenea, cota de piaţă reprezentând asigurări R.C.A. a A. la data de 30.09.2019 este de 31,67%23.

În ceea ce priveşte numărul total de dosare avizate pentru anul 2019, conform raportărilor către A.S.F. pentru luna decembrie 2019, acesta este de 136.822, dimensiunile reale ale activităţii A. reprezentând elemente ce se impuneau a fi avute în vedere de către prima instanţă la interpretarea şi la aplicarea prevederilor art. 163 alin. (11) şi ale art. 1 alin. (2) pct. 39 din Legea nr. 237/2015.

Or, pentru aplicarea unei amenzi într-un cuantum semnificativ, de 100.000 RON, intimata A.S.F. a analizat numai 40 de dosare de daună instrumentate de către A., reprezentând 0.0292%.

Pornind de la aceste prevederi legale, se impunea ca prima instanţă să reţină faptul că măsurile impuse de către A.S.F. sunt excesive şi nejustificate prin raportare la circumstanţele concrete ale pretinselor încălcări, fiind încălcat principiul proporţionalităţii şi principiul raţionamentului calificat.

Pretinsele nereguli constatate de către A.S.F. nu prezintă pericol social ridicat, împrejurare evidentă în condiţiile în care presupusele deficienţe au fost reţinute prin raportare la un eşantion reprezentând aproximativ 0,02% din totalul dosarelor de daună gestionate de către A..

3.3. Potrivit unei alte critici formulate, s-a arătat că hotărârea recurată a fost pronunţată cu nerespectarea jurisprudenţei obligatorii a C.J.U.E. în ceea ce priveşte principiul fundamental al proporţionalitaţii, incident în materia stabilirii de sancţiuni administrative de către autorităţile statelor membre, reprezentat de Cauza C - 368/95 (Vereiningte Familiapress Zeitungsverlags împotriva Heinrich Bauer Verlag), Cauza C - 188/09 (Dyrektor Izby Skarbowej w Biatymstoku împotriva Profaktor Kutesza, Frankowski, Jozwiak, Ortowski, Cauza C - 262/99 (Paraskevas Louloudakis împotriva Elliniko Dimosio), Cauza C - 210/91 (Comisia Europeană împotriva Republicii Elene).

Prin raportare la jurisprudenţa menţionată, C.J.U.E. a stabilit criterii obligatorii de analiză pentru instanţele naţionale în ceea ce priveşte aprecierea respectării principiului proporţionalităţii la momentul emiterii de sancţiuni administrative restrictive de drepturi şi de libertăţi fundamentale, cu referire la oportunitatea măsurii şi posibilitatea aplicării unei măsuri mai puţin restrictive care poate crea acelaşi rezultat. (avertismentul scris ori amenda în cuantumul minim prevăzut de lege).

3.4. Sentinţa recurată a fost pronunţată şi cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 212 - art. 215 din Ordonanţa de urgenţă nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară şi de Regulamentul nr. 11/2016 privind activitatea de control periodic şi inopinat desfăşurată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Astfel, nu există nicio prevedere legală care să autorizeze autoritatea intimată să efectueze constatări, să stabilească măsuri ori să aplice sancţiuni în baza unor simple eşantioane, lipsite de orice relevanţă prin raportare la activitatea entităţii controlate şi la tematica investigaţiei. Cu toate acestea, prima instanţă a validat, în mod nelegal, constatările eronate ale A.S.F., cu încălcarea normelor.

Or, în prezenta cauză, A.S.F. a încălcat tocmai aceste exigenţe stabilite prin O.U.G. nr. 93/2012 şi prin Regulamentul nr. 11/2016, măsura sancţionării fiind adoptată în baza exclusiv a unui eşantion cu totul lipsit de relevanţă şi de reprezentativitate pentru activitatea Societăţii (40 de dosare de daună din totalul de 136.822 avizate în cursul anului 2019).

3.5. Sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 19 alin. (5) lit. k) din Norma nr. 20/2017 (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Finalitatea prevederilor privind conţinutul Procesului-verbal de constatare a fost respectată de către A. printr-o multitudine de mijloace şi de instrumente menite să asigure informarea persoanelor prejudiciate. În plus, intimata A.S.F. nu a dovedit pretinsa absenţă a informării persoanei prejudiciate, astfel încât sancţiunea amenzii în cuantum de 100.000 RON nu este justificată ori rezonabilă.

Societatea a asigurat persoanelor prejudiciate, prin pagina proprie de internet, trimiteri la legislaţia primară şi secundară, inclusiv la prevederile Legii nr. 132/2017 şi ale Normei A.S.F. nr. 20/2017.

Mai mult, A. a asigurat tuturor persoanelor interesate informaţii privind drepturile decurgând din Legea nr. 132/2017 inclusiv prin operatorii din cadrul activităţii de call - center.

Prima instanţă a refuzat să interpreteze prevederile legale menţionate conform finalităţii pentru care acestea au fost instituite, trecând sub tăcere activitatea constantă a A. menită să asigure o informare completă şi corectă a persoanelor prejudiciate cu privire la drepturile decurgând din contractele de asigurare RCA.

3.6. Hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 18 alin. (3) din Norma nr. 20/2017 (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Ipoteza art. 18 alin. (3) din Norma nr. 20/2017 se referă, în mod expres, la necesitatea înregistrării documentelor depuse la dosarul de daună, această obligaţie fiind pe deplin respectată de către reclamantă. În consecinţă, având în vedere inclusiv principiul legalităţii incriminării în materie contravenţională şi interdicţia interpretării extensive a normei de incriminare, prima instanţă a adăugat la lege prin aprecierile referitoare la dovada înregistrării cererii.

În toate cele 5 dosare semnalate de către intimata A.S.F., cererile de despăgubire au fost înregistrate la dosarele de daună prin intermediul sistemului electronic de evidenţă a documentelor, care asigură, în mod suplimentar, evidenţa datelor de înregistrare (număr unic şi data sistemului). Faţă de siguranţa oferită de sistemul informatic, nu există niciun dubiu în ceea ce priveşte momentul la care începe să curgă termenul de soluţionare a cererilor (acesta fiind întotdeauna data înregistrării documentelor, conform art. 18 din Norma nr. 20/2017).

3.7. Sentinţa recurată a fost pronunţată şi cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 19 alin. (11) din Norma nr. 20/2017 (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Având în vedere că raţiunea prevederilor art. 19 alin. (11) din Norma nr. 20/2017 este evitarea eventualei prejudicieri a persoanelor păgubite prin producerea evenimentului asigurat, aplicarea sancţiunii amenzii în cuantum substanţial este vădit contrară principiului proporţionalităţii, în condiţiile în care reclamanta a achitat persoanei asigurate contravaloarea lipsei de folosinţă a autovehiculului pe perioada de întârziere, astfel că este exclusă teza producerii unui prejudiciu consumatorului care să nu fie acoperit de către A..

3.8. Hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 21 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Prima instanţă a refuzat să reţină faptul că, potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 132/2017, în ipoteza în care asigurătorul RCA nu notifică părţii prejudiciate respingerea pretenţiilor de despăgubire, precum şi motivele respingerii, acesta este obligat la plata despăgubirii.

Având în vedere că sancţiunea specifică este reglementată, în mod expres, de prevederile Legea nr. 132/2017, aplicarea sancţiunii amenzii este vădit nejustificată şi excesivă faţă de urmările concrete ale pretinsei abateri.

3.9. Sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din Norma nr. 20/2017 (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Prima instanţă a procedat, în mod nelegal, la o interpretare restrictivă a art. 29 alin. (1) lit. c) din Norma nr. 20/2017, apreciind, fără temei, că sursele de referinţă obiective ale costurilor avute în vedere de către recurenta - reclamantă la determinarea sumelor ofertate nu ar respecta dispoziţiile menţionate.

Contrar aprecierilor din cuprinsul sentinţei recurate, nu există niciun temei legal care să interzică stabilirea despăgubirii prin raportare la elementele obiective de cost avute în vedere, "salariul mediu pe economie" sau "nivelul de trai din România".

3.10 Sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 1 alin. (1) şi de art. 2 lit. o) şi lit. p) din Legea nr. 554/2004 (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Astfel, vătămarea provocată de către intimată ca urmare a emiterii, în mod nelegal, a Deciziei nr. 186/2020, precum şi ca urmare a publicării acesteia pe pagina de internet a A.S.F., a fost exclusă de către prima instanţă, fără temei, din sfera de incidenţă a art. 1 alin. (1) şi a art. 2 lit. o) şi lit. p) din Legea nr. 554/2004.

Prin emiterea Deciziei nr. 186/2020 cu încălcarea principiului proporţionalităţii şi prin comunicarea publică a măsurilor dispuse chiar pe pagina de internet a Autorităţii, A. înregistrează grave prejudicii de imagine în raporturile cu clienţii, cu partenerii contractuali şi cu investitorii.

Prejudiciul reputaţional produs ca urmare a emiterii, în mod nelegal, a Deciziei nr. 186/2020 şi ca urmare a modalităţii în care intimata A.S.F. a dat publicităţii informaţiile privind sancţionarea A. poate fi înlăturat exclusiv prin anularea actului administrativ contestat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Referitor la considerentele pentru care recurenta apreciază că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., s-a arătat că instanţa de fond nu a încălcat nicio regulă de procedură în prezenta cauză, apreciind într-o manieră concisă că nu pot fi reţinute argumentele recurentei din perspectiva modalităţii în care a fost aplicată metoda eşantionului în speţă.

Motivul de casare invocat de recurentă, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", nu poate fi reţinut întrucât instanţa de fond a interpretat în mod corect textele legale incidente în cauza de faţă şi a făcut o aplicare corectă atât a normelor speciale incidente domeniului asigurări - reasigurări, cât şi a normelor generale prevăzute în materie administrativă.

Recurenta a invocat încălcarea principiului proporţionalităţii, aceasta apreciind că sancţiunea aplicată pentru cele 5 fapte contravenţionale reţinute ar fi excesivă.

Contrar susţinerilor recurentei, elementele de fapt concrete, menţionate în preambulul actului cu respectarea exigenţelor cuprinse în art. 5 alin. (5) şi art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, au condus la sancţionarea recurentei în limitele legale, cu sancţionare orientată spre minimul legal, limitele sancţiunii amenzii situându-se între 50.000 RON şi 500.000 RON. Cu luarea în considerare a acestei realităţi şi a elementelor de fapt concrete reţinute în act, aprecierile recurentei din perspectiva amenzii aplicate, care invocă o practică judiciară naţională şi europeană de maximă generalitate, sunt subiective şi nu pot fi reţinute.

Principiul proporţionalităţii, definit de legislaţia în domeniul asigurărilor nu se raportează la mărimea unui eşantion pentru verificarea unei activităţi, ci se referă la natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţii desfăşurate de societăţi.

La data de 17.12.2019, prin adresa nr. x/17.12.2019, echipa de control a stabilit de comun acord cu reprezentanţii societăţii de asigurare, prezentarea unui eşantion reprezentativ al dosarelor solicitate iniţial.

A fost verificată o perioadă determinată de timp (daunele avizate în zilele de 18 şi 29 noiembrie, respectiv dosarele de daună lichidate din ziua de 29 noiembrie, potrivit eşantion) potrivit deciziei de control.

Dosarele de daună în care A.S.F. a constatat încălcări ale legislaţiei, pentru care s-a dispus sancţiunea, reprezintă doar dosare instrumentate în 2 zile dintr-o lună potrivit eşantionului stabilit fără a putea asuma că celelalte dosare de daună instrumentate de societate pe parcursul anului, sau chiar în aceeaşi zi, sunt fără deficienţe.

Totodată, eşantionul a fost stabilit de comun acord cu conducerea societăţii ca fiind unul obiectiv şi reprezentativ pentru perioada supusă controlului.

Susţinerea potrivit căreia hotărârea ar fi fost dată cu nerespectarea jurisprudenţei C.J.U.E. este greşită, fiind invocată o jurisprudenţă de maximă generalitate.

S-a invocat netemeinicia susţinerilor recurentei de la pct. V-X referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 18 alin. (3), (19) alin. (5) lit. k) şi alin. (11) din Norma A.S.F. nr. 20/2017, art. 21 alin. (1) şi alin. (2), art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 132/2017

Contrar aprecierilor recurentei, cazurile identificate nu sunt izolate având în vedere şi faptele reţinute anterior pentru care prin Decizia nr. 1181/26.09.2019 societatea a fost sancţionată cu avertisment scris de către A.S.F. pentru încălcări similare, respectiv efectuarea reconstatării daunelor cu întârziere.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei referitoare la inexistenţa unui prejudiciu pentru consumatori întrucât societatea a achitat persoanelor asigurate contravaloarea lipsei de folosinţă a autovehiculului pentru perioada de întârziere, s-a precizat că achitarea acestor sume de bani nu înlătură răspunderea contravenţională şi/sau o exonerează de la aplicarea prevederilor legale.

Netransmiterea ofertei de despăgubire potrivit prevederilor legale incidente în 23% din dosarele de daună, lipsa înregistrării documentelor depuse de către persoanele păgubite la dosarele de daună în 16% din dosarele de daună, precum şi utilizarea unor formulare care nu sunt conforme cu prevederile legale aplicabile (procesul-verbal de constatare în 39 din 40 de dosare verificate), reprezintă un risc semnificativ în procesul de administrare şi gestionare a daunelor, având în vedere că practica societăţii poate conduce la întârzierea nejustificată a soluţionării dosarelor de daună, raportat la cota de piaţă şi impactul asupra sectorului de asigurări.

Intimata -pârâtă a reţinut şi încălcarea prevederilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Norma 20/2017, raportat la prevederile art. 14 alin. (3) din Legea 132/2017, întrucât salariul mediu nu reprezintă o sursă de referinţă pentru costurile calculate în domeniul asigurărilor, acestea fiind stabilite folosind sistemele de evaluare specializate sau prin documente emise în condiţiile legii în care unitatea reparatoare auto îşi poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afişată.

Sunt neîntemeiate şi susţinerile referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 lit. o) şi lit. p) din Legea nr. 554/2004, neputând fi reţinut ca motiv de nelegalitate care să atragă invalidarea hotărârii de fond aplicarea sau interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 lit. o) şi lit. p) din Legea nr. 554/2004, având în vedere conţinutul acestor dispoziţii şi soluţiile pe care le poate da instanţa prevăzute de art. 18 din Legea nr. 554/2004.

În aprecierea gravităţii faptei s-a avut în vedere că societatea A. S.A. înregistrează un număr semnificativ de aspecte neconforme cu legislaţia, în contextul în care aceasta deţine o cotă de piaţă semnificativă pe segmentul de răspundere civilă auto, plasându-se, la data sancţionării, pe locul al doilea în piaţă pe acest segment, astfel că o conduită necorespunzătoare, inclusiv prin nerespectarea legislaţiei, poate avea ca efect prejudicierea unui număr semnificativ de clienţi/persoane păgubite/asiguraţi.

Din perspectiva gradului de conformare, prin interpretarea indicatorilor de risc aferenţi activităţii de protecţie a consumatorilor, societatea are un grad mediu spre redus, aşa cum sunt stabiliţi la nivelul A.S.F. în situaţia Calculul indicatorilor specifici activităţii de protecţie a consumatorilor calculaţi pentru piaţa asigurărilor-reasigurărilor la nivelul anului 2018 şi la finele primului semestru al anului 2019. Valorile rezultate din analiza indicatorilor specifici activităţii de protecţie a consumatorilor, pe datele statistice aferente anului 2018 şi ale primului semestru al anului 2019 cu privire la societatea A. S.A., au confirmat faptul că societatea are un risc de conduită ridicat, înregistrând un număr de petiţii raportat la numărul de daune avizate de aproximativ 5 ori peste media pieţei.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Autoritatea de Supraveghere Financiară din Romania a efectuat un control inopinat în baza Deciziei Preşedintelui ASF nr. 1521/04.12.2019, având ca obiectiv verificarea respectării, în perioada 01.11.2019 04.12.2019, a cadrului legal în materie de instrumentare şi lichidare a dosarelor de daună RCA, inclusiv evaluarea proceselor procedurilor interne ale Societăţii din perspectiva respectării legislaţiei a drepturilor consumatorilor de produse de asigurare.

Controlul a fost finalizat prin emiterea de către Echipa de Control ASF a Procesului-Verbal înregistrat la registratura ASF sub nr. x/15.01.2020.

Ca urmare a constatărilor realizate cu ocazia controlului, ASF a reţinut o serie de nereguli cu privire la modul de gestiune a dosarelor de daună, iar ca urmare a acestor nereguli constatate a emis Decizia nr. 186/2020 prin care a dispus sancţionarea A. cu amendă contravenţională în valoare de 100.000 RON.

În motivare, ASF a arătat că:

"Pct. 1. {...} Se constată astfel că în 39 dosare de daună, reprezentând 97,5% din eşantionul stabilit societatea a utilizat formularul Proces-verbal de constatare revizuit începând cu data de 11.11.2019 care nu conţine prevederea potrivit căreia persoana prejudiciată are dreptul să se poată adresa oricărei unităţi reparatoare auto, fără nicio restricţie sau constrângere din partea asiguratorului RCA, fiind încălcate prevederile art. 19 alin. (5) lit. k) din Norma 20/2017 privind asigurările auto din România"

Pct. 2. În urma verificării a 30 de dosare lichidate în data de 28.11.2019, s-a constatat că în cazul a 5 dosare de daună, reprezentând 16% din eşantionul stabilit, cererea de despăgubire depusă la dosar nu este înregistrată la asigurător (nu are data înregistrării).

Prin urmare, prin neînregistrarea tuturor documentelor depuse la dosarul de daună, societatea nu a respectat prevederile art. 18 alin. (3) din Norma nr. 20/2017 privind asigurările auto din România".

"Pct. 3. În 3 dosare de daune, reprezentând din eşantionul stabilit (x 5 zile, x 13 zile E-100661388 5 zile) s-a constatat faptul că societatea nu a procedat la întocmirea procesului-verbal suplimentar de constatare într-un termen de 3 zile lucrătoare de la solicitare, astfel, societatea nu a respectat prevederile art. 9 alin. (11) din Norma nr. 20/2017 privind asigurările auto din Romania".

"Pct. 4. În 7 dosare de daună, respectiv: x. x, x, x, x, x, x, nu a răspuns solicitării de despăgubire formulând o ofertă în acest sens, astfel, societatea nu a respectat prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie".

"Pct. 5. Prin Nota internă 93 (N193) a fost actualizat formularul Ofertei de despăgubire (tipizat A.). Din analiza dosarelor de daună lichidate puse la dispoziţia echipei de control (30 de dosare de daună), se constată că în 8 dosare de daună, respectiv: x. x, x, x, x, x, x, x, este transmisă oferta de despăgubire a persoanelor păgubite, aceasta conţinând următorul paragraf: «Despăgubirea cuvenită s-a stabilit în baza datelor furnizate de sistemul de evaluare specializat DAT cu privire la valoarea pieselor de schimb a normativelor orare precum în baza salariului mediu pe economie şi a nivelului de trai în România». [...] "Societatea a implementat procesul de transmitere a ofertei de despăgubire în termenul prevăzut de legislaţia aplicabilă, menţiunea cu privire la modul de calcul al acesteia nu are o sustinere legală se poate crea prejudiciul persoanelor păgubite, având în vedere faptul că legislaţia în vigoare nu precizează faptul că despăgubirea cuvenită poate fi stabilită în baza salariulul mediu pe economie a nivelului de trai".

Având în vedere acest aspect, pârâta a retinut încălcarea prevederilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Norma 20/2017, raportat la prevederile art. 14 alin. (3) din Legea 132/2017, întrucât salariul mediu nu reprezintă o sursă de referinţă pentru costurile calculate în domeniul asigurărilor, acestea fiind stabilite folosind sistemele de evaluare specializate sau prin documente emise în conditiile legii în care unitatea reparatoare auto poate utiliza propria valoare a orei de manoperă.

Pe lângă sancţiunea amenzii, prin Decizia nr. 186/2020, ASF a dispus obligarea A. ca în termen de 30 de zile de la primirea Deciziei să transmită un plan de măsuri în care să fie luate în considerare următoarele aspecte:

"1. revizuirea tuturor procedurilor instrucţiunilor interne care vizează fluxul de soluţionare a dosarelor de daună astfel încât să se asigure respectarea cadrului legal incident ţinând cont de constatările echipei de control.

2. eliminarea din cadrul formularelor implementate în cursul lunii noiembrie 2019 a menţiunilor referitoare la: trimiteri la surse de referinţă care nu sunt prevăzute în legislaţia asigurărilor, utilizarea unor tarife de referinţă pentru plafonarea despăgubirilor aferente lipsei de folosinţă, revizuirea formularului Proces-verbal de constatare,

3. revizuirea informaţiilor cuprinse în paginile web ale societăţii, astfel încât să corespundă cu procedurile interne legislaţia aplicabilă, în sensul informării corecte, complete şi oneste cu privire la delimitarea în mod clar a programării la constatare prin efectuarea apelului în call-center, de procedura avizare daune, care presupune notificarea asigurătorului de către persoana prejudiciată, asigurat sau mandatarii acestora, cu privire la producerea evenimentului asigurat, însoţită de documentele necesare stabilirii răspunderii asiguratorului RCA, respectiv de procedura constatării efective a daunei".

Sub un prim motiv de recurs, recurenta - reclamantă a invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., criticând soluţia primei instanţe pentru încălcarea principiului aflării adevărului în procesul civil reglementat de art. 12 din C. proc. civ.

A susţinut recurenta - reclamantă, în raport de considerentele primei instanţe că cercetarea judecătorească a fost fundamentată prin extrapolarea concluziilor reţinute pentru un număr nesemnificativ de dosare de daună.

În fapt, Înalta Curte reţine că recurenta - reclamantă nu indică norme de procedură încălcate de prima instanţă şi care atrag sancţiunea nulităţii, astfel cum prevăd dispoziţiile invocate, ci antamează principala critică de nelegalitate a deciziei nr. 186/2020 emise de A.S.F. cu privire la lipsa de relevanţă a eşantionului analizat cu implicaţii asupra proporţionalităţii sancţiunii aplicate, aspecte care vizează greşita aplicare a normelor de drept material.

Reţine instanţa de recurs că prin Decizia nr. 1521/04.12.2019 s-a dispus efectuarea unui control inopinat, care, potrivit art. 2 alin. (2) lit. c) din Regulamentul A.S.F. nr. 11/2016 A.S.F., constă în verificarea anumitor activităţi/operaţuni aferente unei perioade de timp determinate.

În timpul acţiunii de control, au fost solicitate societăţii Situaţia privind dosarele de daună avizate în perioada 18 noiembrie - 2 decembrie 2019 şi Situaţia privind dosarele de daună lichidate în perioada 25-29 noiembrie 2019. Echipa de control a solicitat societăţii de asigurare prezentarea documentaţiei aferente dosarelor de daună avizate în zilele de 18 şi 29 noiembrie, precum şi documentaţia aferentă dosarelor de daună lichidate în data de 29 noiembrie 2019.

Prin adresa nr. x/13.12.2019, reprezentanţii societăţii de asigurare au solicitat modificarea abordării echipei de control a A.S.F. prin alegerea unei metode de eşantionare sau selecţie sau prelungirea termenului de prezentare a documentelor solicitate cu un număr de 15 zile lucrătoare, motivând că pentru furnizarea integrală a informaţiilor solicitate ar trebui alocate din partea societăţii resurse semnificative din perspectiva timpului şi efortului resursei umane.

La data de 17.12.2019, prin adresa nr. x/17.12.2019, echipa de control a stabilit de comun acord cu reprezentanţii societăţii de asigurare, prezentarea unui eşantion reprezentativ al dosarelor solicitate iniţial, respectiv documentaţia aferentă dosarelor de daună avizate în zilele de 18 şi 29 noiembrie (un eşantion de 10%, format din selectarea dosarelor din 10 în 10) şi documentaţia aferentă dosarelor de daună lichidate în data de 29 noiembrie 2019 (un eşantion de 10%).

Criticile recurentei - reclamante privind încălcarea de către prima instanţă a normelor de drept material prevăzute de art. 212 - art. 215 din Ordonanţa de urgenţă nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară şi de Regulamentul nr. 11/2016 privind activitatea de control periodic şi inopinat desfăşurată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară sunt nefondate.

Nicio prevedere legală din cele invocate nu impune intimatei pârâte obligaţia de a analiza toate dosare de dauna avizate de societatea A. în cursul anului 2019, recurenta - reclamantă invocând fără temei împrejurarea că eşantionul de 40 de dosare este nereprezentativ în raport de numărul total de 136.822 de dosare din an. De altfel, la o medie de 500 de dosare avizate/zi, apare în mod evident imposibilă operaţiunea de verificare a celor 5214 dosare avizate, de exemplu, în perioada 18 noiembrie - 2 decembrie 2019.

Reţine Înalta Curte că prin Decizia nr. 1181/26.09.2019 societatea a fost sancţionată cu avertisment scris de către A.S.F. pentru încălcări similare, respectiv efectuarea reconstatării daunelor cu întârziere, astfel că verificările punctuale au vizat şi abateri constatate prin controale efectuate anterior.

Aspectul relevant şi care nu a fost contestat de recurenta reclamantă cu ocazia efectuării controlului inopinat, este ca selecţia dosarelor să fie efectuată aleatoriu, în intervalul de timp verificat, circumstanţe în care, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, metoda de selecţie este una este reprezentativă, asigurându-se matematic un grad ridicat de probabilitate pentru obţinerea unei situaţii conforme realităţii.

În ceea ce priveşte încălcarea principiului proporţionalităţii, se constată că recurenta - reclamantă a formulat critici sub un dublu aspect, pe de o parte apreciind că numărul mic de abateri constatate, dintr-un eşantion nereprezentativ, nu ar dovedi gradul de vinovăţie, în raport de dimensiunea activităţii A. (art. 1 alin. (2) pct. 39 şi art. 163 alin. (11) din Legea nr. 237/2015), iar, pe de altă parte, faţă de încălcarea prevederilor art. 5 alin. (5) şi ale 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 în ceea ce priveşte modalitatea de individualizare şi a cuantumului sancţiunii aplicate.

Cu privire la prima împrejurare Înalta Curte reţine, raportat la numărul de abateri constatate din eşantionul reprezentativ şi la cota de piaţă deţinută de recurenta - reclamantă, că rezultă un impact foarte mare asupra sectorului de asigurări şi un risc semnificativ în procesul de administrare şi gestionare a daunelor, impunându-se aplicarea unei sancţiuni.

Conform prevederilor art. 163 alin. (11) din Legea nr. 237/2015:

"La stabilirea tipului sancţiunii sau a măsurii sancţionatoare şi a cuantumului amenzii, pentru faptele prevăzute la alin. (1), (3) şi (5), Consiliul A.S.F. are în vedere principiul proporţionalităţii şi al raţionamentului calificat, precum şi toate circumstanţele relevante ale săvârşirii faptei, inclusiv următoarele aspecte, după caz: a) natura şi gravitatea faptelor, inclusiv a celor care pot genera risc sistemic, în sensul Regulamentului (UE) nr. 1.092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudenţială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar şi de înfiinţare a unui Comitet european pentru risc sistemic; b) forma de vinovăţie; c) situaţia financiară; d) stabilitatea financiară; e) cuantumul profiturilor realizate sau al pierderilor evitate, în măsura în care acestea pot fi determinate; f) prejudiciile cauzate terţilor, în măsura în care pot fi determinate; g) gradul de cooperare cu A.S.F.; h) încălcările săvârşite anterior."

Recurenta afirmă că sancţiunea amenzii de 100.000 RON nu respectă cerinţa proporţionalităţii în raport de gradul de pericol social redus al faptelor şi împrejurările în care au fost săvârşite, dat fiind numărul nesemnificativ de nereguli faţă de numărul foarte mare de dosare de daună instrumentat de reclamantă, dar şi de urmările produse, recurenta invocând luarea măsurilor de remediere, inclusiv prin acoperirea prejudiciilor provocate clienţilor pentru întârzierile constatate.

Înalta Curte costată că instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile legale anterior evocate, constatând că reclamanta a fost sancţionată cu amenda îndreptată spre minimul prevăzut de art. 37 şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 132/2017 pentru motivul utilizării formularului Proces-verbal de constatare revizuit începând cu data de 11.11.2019 care nu mai conţinea prevederea potrivit căreia persoana prejudiciată are dreptul se poate adresa aricărei unitati reparatoare auto, fiind astfel încălcate prevederile art. 19 alin. (5) lit. k) din Norma 20/2017 privind asigurările auto din Romania.

Pentru restul abaterilor, identificate într-un număr mai mic de cazuri, s-a aplicat sancţiunea avertismentului scris, aşa încât o lipsă de proporţionalitate a sancţiunii cu privire la acestea nu ar putea fi invocată.

Cât priveşte circumstanţele invocate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că numărul neregulilor este semnificativ (97,5%) raportat la scurta perioadă de control la care se raportează emiterea deciziei, precum şi la impactul pe care neregulile le au asupra persoanelor păgubite, respectiv, diminuarea cuantumului despăgubirilor solicitate.

Instanţa de fond a apreciat corect asupra gravităţii faptei care a condus la aplicarea amenzii contravenţionale, câtă vreme A. a fost supusă unui proces de monitorizare intensivă din partea ASF, începând cu luna ianuarie 2019, ca urmare a numărului mare de petiţii înregistrate la autoritate şi care o privesc pe reclamantă. Astfel, în decizia contestată au avut în vedere şi încălcările săvârşite anterior şi pentru care s-a aplicat doar sancţiunea avertismentului.

Referitor la cuantumul amenzii de 100.000 de RON, din perspectiva situaţiei financiare a recurentei - reclamante, se constată că acesta nu este într-o vădită disproporţie cu scopul urmărit de legiuitor la instituirea acesteia, cu atât mai mult cu cât maximul prevăzut de lege este de 500.000 RON. Dimensionarea abaterilor, în mod firesc, nu s-a restrâns la aspectele de ordin financiar, vizând şi sfera protecţiei consumatorilor.

În dezacord cu susţinerile recurentei, Înalta Curte reţine că, în cauză, cuantumul sancţiunii a fost stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 163 alin. (11) din Legea nr. 237/2015 şi ale art. 5 alin. (5) şi 21 alin. (3) din O.U.G. nr. 2/2001, pe baza unor criterii obiective şi concrete, în funcţie de circumstanţele reţinute în speţă.

Referitor la jurisprudenţa CJUE invocată în susţinerea motivelor de recurs, pretins încălcată de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că principiile generale care se deprind din cuprinsul acesteia cu privire la aplicarea unei sancţiuni corect individualizate care să corespundă scopului reglementării au fost respectate în cauză, însă, punctual, acestea nu sunt aplicabile speţei, întrucât vizează sancţiunea aplicabilă în situaţia nerespectării unor formalităţi de înregistrare în scop de deducere TVA (Cauza C-188/09), interdicţii din Codul Rutier Italian (Cauza C110/05), ori vânzarea unor publicaţii (C-368/95).

În ceea ce priveşte aspectele punctuale invocate împotriva punctelor 1- 5 din decizia contestată, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi care reprezintă reiterarea criticilor formulate împotriva deciziei pârâtei, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al acestora.

Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. k) din Norma nr. 20/2017, care a atras aplicarea sancţiunii contravenţionale de 100.000 de RON, Înalta Curte constată că art. 6 alin. (8) din Legea nr. 132/2017 îi dă dreptul asiguratului de a se adresa pentru efectuarea reparaţiei oricărei unităţi reparatoare auto, în condiţiile legii, fără nicio restricţie sau constrângere din partea asigurătorului RCA sau a unităţii reparatoare auto, care ar putea să-i influenţeze opţiunea, informaţie obligatorie care a fost înlăturată de recurenta - reclamantă de pe formularul revizuit în baza notei interne nr. 95/08.11.2019 utilizat în dosarele analizate începând cu data de 11.11.2019.

Împrejurarea că recurenta - reclamantă a organizat un serviciu de call - center şi a publicat legislaţia în materie de asigurări pe pagina de internet, nu este aptă să înlăture această lipsă.

Acelaşi considerente sunt aplicabile şi cu privire la deficienţele constatate în procesul de înregistrare al cererilor, sancţionate cu avertisment, instanţa de fond apreciind în mod corect că prevederile art. 18 alin. (3) din Norma nr. 20/2017 dau dreptul persoanei de a beneficia de dovezi ale depunerii cererii şi a documentelor necesare (dată certă), nefiind suficientă înregistrarea în aplicaţia informatică.

Reţine Înalta Curte şi dispoziţiile art. 19 alin. (10) şi 11 din Norma ASF nr. 20/2017 care prevăd că pentru daune constatate ulterior asigurătorul RCA întocmeşte procesul-verbal suplimentar de constatare într-un termen de 3 zile lucrătoare de la solicitare.

Intimata - pârâtă a aplicat sancţiunea avertismentului pentru 3 dosare în care s-a constatat nerespectarea acestui termen, în timp ce anterior, prin Decizia nr. 1181/2019 s-a dispus aceeaşi sancţiune pentru aceleaşi fapte. Împrejurarea că recurenta - reclamantă a despăgubit persoanele pentru lipsa de folosinţă a autovehiculului nu înlătură dreptul intimatei - pârâte de a-şi exercita atribuţiile de supraveghere şi control şi de a lua măsuri în vederea intrării în legalitate.

Şi cu privire la motivul de recurs referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 132/2017, Înalta Curte constată că recurenta - reclamantă invocă lipsa de proporţionalitate în raport de cuantumul însemnat al sancţiunii şi de numărul mic de dosare în care s-a constatat că asigurătorul nu a notificat respingerea pretenţiilor, deşi, aşa cum s-a arătat, autoritatea pârâtă a aplicat sancţiunea avertismentului. Argumentul referitor la obligaţia de despăgubire instituit de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 132/20017, este de asemenea, nerelevant, pentru motivele expuse cu privire la abaterea anterioară, plata despăgubirilor vizând strict raportul dintre asigurător şi asigurat.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Norma 20/2017, Înalta Curte constată că nu ne aflăm în prezenţa unei interpretări restrictive din partea primei instanţe, aceasta apreciind în mod întemeiat că tariful orar pentru manoperă avut în vedere de asigurator nu are legătură directă cu salariul mediu pe economie sau cu nivelul de trai din Romania.

Nici ultima critică privind aplicarea sau interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 lit. o) (drept vătămat) şi lit. p) (interes legitim privat) din Legea nr. 554/2004 nu este întemeiată. Vătămarea reprezentând prejudiciul de imagine suferit de recurenta - reclamantă ar putea fi analizată doar în condiţiile constatării nelegalităţii actului administrativ potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, iar nu ca motiv de nelegalitate cum propune recurenta - reclamantă. În contenciosul administrativ, cererea privind constarea vătămării şi repararea pagubei cauzate este subsecventă anulării actului administrativ.

Or, instanţa de fond a reţinut în mod corect că nu este îndeplinită această premisă, constatările pârâtei fiind corecte, iar sanctiunea aplicată fiind dimensionată corespunzător.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 335 din 17 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2023.