Inadmissibility of appeal against revision judgment due to finality of original appellate decision under administrative procedure law

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Prin decizia nr. 5445 din 17.10.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 2468 din 18.04.2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul-pârât Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.

Împotriva hotărârii pronunţate în recurs a formulat cerere de revizuire recurentul-reclamant A., întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

I.2. Prin decizia definitivă nr. 41 din data de 02.11.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire a deciziei nr. 5445/17.10.2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, formulată de revizuentul-reclamant A. în contradictoriu cu intimatul-pârât Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, având ca obiect "comunicare informaţii de interes public".

I.3. Împotriva hotărârii menţionate la pct. I.2. din prezenta decizie a declarat recurs revizuentul A., solicitând casarea în totalitate a hotărârii atacate pentru motivele expuse în cererea de recurs.

I.4. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 14.02.2022, intimatul-pârât Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a solicitat, în principal, admiterea excepţiilor inadmisibilităţii şi nulităţii recursului pentru nemotivare, cu consecinţa respingerii pe aceste temeiuri a cererii de recurs, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea hotărârii atacate.

Recurentul-rezivuent a depus răspuns la întâmpinarea intimatului-pârât, prin care a combătut excepţiile invocate şi a reluat argumentele invocate în susţinerea nelegalităţii hotărârii atacate.

La termenul de dezbateri din 2 aprilie 2023, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiilor invocate prin întâmpinare.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs, invocată de către intimatul-pârât prin întâmpinarea formulată în cauză, Înalta Curte apreciază că excepţia este întemeiată şi o va admite, urmând să constate inadmisibilitatea recursului declarat de reclamant pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul cererii de recurs de faţă îl reprezintă decizia nr. 41 din 2 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia menţionată, instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire, a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 5445/17.10.2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul-pârât Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, având ca obiect "comunicare informaţii de interes public".

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, şi nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

În conformitate cu art. 125 alin. (3) şi art. 129 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, în cuprinsul art. 457 alin. (1) prevăzându-se că:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Din cuprinsul textelor de lege enunţate supra rezultă, aşa cum s-a arătat în precedent, că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care legea specială aplicabilă sau C. proc. civ. nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de faţă recurentul-revizuent a declarat recurs împotriva unei decizii pronunţate în calea extraordinară de atac a revizuirii, formulând critici din perspectiva dispoziţiilor art. 483 şi următoarele din C. proc. civ. şi, în consecinţă, a solicitat admiterea recursului şi constatarea nelegalităţii deciziei atacate.

Instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., a soluţionat cauza, verificând legalitatea deciziei pronunţate de instanţa de recurs. În acest sens a reţinut că nu este incidentă prima teză a art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât înscrisurile "noi", de care face vorbire revizuentul în susţinerea cererii de revizuire, nu constituie acte noi în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu a existat nicio împrejurare mai presus de voinţa părţii de a fi fost înfăţişate, aceasta trebuind să facă dovada că le-a cerut părţii adverse încă din timpul procesului.

Drept urmare, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată.

Conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ.: "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Or, în aplicarea art. 10 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004, prin decizia nr. 5445 din 17.10.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a soluţionat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei de fond nr. 2468/18.04.2018 a Tribunalului Bucureşti, hotărârea instanţei de recurs fiind menţinută prin decizia recurată în cauza pendinte, pronunţată de aceeaşi Curte de Apel Bucureşti în calea de ataca a revizuirii, hotărâre care este definitivă, în sensul că nu poate fi atacată cu apel sau recurs. Conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".

Aşadar, în urma analizării motivului de revizuire invocat, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată şi a menţinut hotărârea pronunţată de instanţa de recurs, hotărâre care, astfel cum s-a evidenţiat, este definitivă, în sensul că nu poate fi atacată cu apel sau recurs. De altfel, art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că "Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În concluzie, faţă de contextul factual şi normativ evidenţiat, instanţa de control judiciar constată că revizuentul A. nu are deschisă calea de atac a recursului exercitată împotriva deciziei atacate, întrucât a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, care nu face parte din categoria celor supuse recursului.

Astfel, văzând dispoziţiile art. 634 din C. proc. civ., care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) din acelaşi act normativ, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, şi constatând că hotărârea atacată în cauza de faţă nu poate fi recurată, Înalta Curte, în aplicarea principiului legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., incident în speţă, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuent.

Totodată, constată că faţă de modalitatea de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii recursului, nu se mai impune verificarea excepţiei nulităţii recursului pentru nemotivare şi a hotărârii atacate din perspectiva criticilor invocate, analiza acestora devenind inutilă.

2. Temeiul legal al soluţiei Înaltei Curţi asupra recursului

Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2), art. 513 alin. (5) coroborat cu art. 457 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 41 din 2 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 41 din 2 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.