Revision of final order annulling FOIA complaint barred; appeal inadmissible.

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 05.03.2018, sub nr. x/2018, revizuentul A. a solicitat revizuirea încheierii nr. 87 din data de 08.02.2018, pronunţată în dosarul x/2017 Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 3 din C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 06.08.2018 cauza a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 417/30.01.2019, Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul formulat împotriva încheierii de şedinţă din data de 06.08.2018, prin care s-a dispus suspendarea revizuirii, şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.

Prin sentinţa nr. 962/01.04.2019 a fost admisă exceptia perimarii şi s-a constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimatul Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea.

Prin decizia nr. 1386/29.11.2019 Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul formulat de revizuent împotriva sentinţei nr. 962/01.04.2019, a casat în tot sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

La data de 10.10.2017 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea o contestaţie administrativă formulată de petent, conform Anexei la Legea nr. 544/2001, acesta susţinând că nu a primit răspuns la o solicitare de comunicare a unei informaţii de interes public. Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea a înaintat plângerea administrativă Tribunalului Ilfov.

Prin Rezoluţia din data de 23.10.2017 s-a pus în vedere petentului să precizeze obiectul cererii de chemare în judecată, numele persoanei chemate în judecată, domiciliul părţilor, şi să depună un exemplar al cererii formulate, sub sancţiunea anulării acesteia, conform art. 200 din C. proc. civ.. Întrucât petentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, prin încheierea nr. 642/15.11.2017 s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată.

Împotriva acestei încheieri partea a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin încheierea nr. 87/08.02.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Ilfov, secţia civilă, încheiere împotriva căreia aceeaşi parte a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 420 din 17.03.2020 a Tribunalului Ilfov, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuentul A., fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.04.2021, sub nr. x/2021.

I.2. Prin decizia nr. 21 din data de 28.10.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins apelul declarat împotriva sentinţei nr. 420 din 17.03.2020 a Tribunalului Ilfov, secţia civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, ca inadmisibil.

I.3. Împotriva deciziei civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs A., fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, la data de 22.12.2021, sub nr. x/2021.

Intimatului-pârât Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea i-a fost comunicată cererea de recurs şi a fost legal citat pentru termenul din data de 29.09.2022, însă acesta nu a formulat apărări.

Prin încheierea din 29.09.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecăţii recursului declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 21 din 28.10.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinând lipsa părţilor.

La data de 21.10.2022, recurentul a formulat o cerere prin care a solicitat redeschiderea judecăţii cauzei şi soluţionarea acesteia în lipsa sa, în baza documentelor aflate la dosar.

La termenul din 2 martie 2023, stabilit în vederea discutării cererii recurentului de repunere a cauzei pe rol, precum şi a recursului, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 415 din C. proc. civ., a dispus repunerea cauzei pe rol, după care a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului şi a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia invocată.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, urmând să o admită şi să constate inadmisibilitatea recursului, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul cererii de recurs de faţă îl reprezintă decizia nr. 21 din data de 28.10.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Prin decizia menţionată, definitivă, instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de apel, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibil apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 420 din data de 17.03.2020 a Tribunalului Ilfov, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, şi nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

În conformitate cu art. 125 alin. (3) şi art. 129 din Constituţia României, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, în cuprinsul art. 457 alin. (1) prevăzându-se că:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.".

Din cuprinsul textelor de lege enunţate supra rezultă, aşa cum s-a arătat în precedent, că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care legea specială aplicabilă sau C. proc. civ. nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de faţă, A., în calitate de apelant în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în calea de atac a apelului, solicitând constatarea nelegalităţii deciziei atacate pentru motivul respingerii apelului ca inadmisibil.

Prin cererea de apel partea a invocat faptul că sentinţa civilă atacată este nelegală, netemeinică şi nulă de drept, fiind emisă de un judecător incompatibil.

Instanţa învestită cu soluţionarea cererii de apel a soluţionat cauza, verificând cu prioritate admisibilitatea căii de atac exercitate. În acest sens a reţinut că solicitarea de revizuire a părţii a vizat o încheiere a Tribunalului Ilfov prin care s-a respins o cerere de reexaminare a încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, fiind definitivă în conformitate cu art. 200 alin. (7) C. proc. civ., iar hotărârea dată asupra revizuirii, fiind supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, în conformitate cu art. 513 alin. (5) C. proc. civ., este, la rândul său, definitivă, consecinţa fiind constatarea caracterului definitiv şi al sentinţei pronunţate în calea de atac a apelului.

Înalta Curte reţine că în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel sau recurs, textul de lege menţionat definind noţiunea de hotărâri definitive, ca fiind "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În concluzie, faţă de contextul factual şi normativ evidenţiat, instanţa de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac a recursului exercitată împotriva deciziei atacate, întrucât a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, care nu face parte din categoria celor supuse recursului.

Astfel, văzând dispoziţiile art. 634 din C. proc. civ., care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) din acelaşi act normativ, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, şi constatând că hotărârea atacată în cauza de faţă nu poate fi recurată, Înalta Curte, în aplicarea principiului legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., incident în speţă, va respinge recursul declarat de reclamant, ca inadmisibil.

2. Temeiul legal al soluţiei Înaltei Curţi asupra recursului

Pentru considerentele arătate la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 513 alin. (5) coroborat cu art. 480, art. 457 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 21 din 28 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 21 din 28 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.