Legality of fiscal service via postal return and public notice; failure to prove removal of online announcement

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată. Hotărârea de declinare a cauzei.

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.07.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Deciziei CRR REG 13533/02.07.2021, prin care i-a fost respinsă ca tardivă contestaţia prealabilă formulată împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/04.12.2018 şi obligarea pârâtei să soluţioneze pe fond contestaţia prealabilă.

De asemenea, în situaţia anulării deciziei de soluţionare a contestaţiei prealabile şi a constatării posibilităţii de a soluţiona inclusiv fondul cauzei, respectiv legalitatea şi temeinicia deciziei de antrenare, în baza art. 281 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, reclamantul a solicitat instanţei să dispună anularea deciziei de antrenare a răspunderii solidare nr. x/04.12.2018.

Prin sentinţa nr. 1548 din 01.10.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Admninistraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe la 04.11.2021, sub nr. x/2021.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin sentinţa nr. 45 din data de 21.02.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva sentinţei nr. 45 din 21 februarie 2022 a Curţii de Apel Craiova a promovat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. A solicitat, în principal, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, iar, în subsidiar, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea recursului a susţinut, după o succintă expunere a contextului factual al cauzei, că sentinţa de fond este pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 47 Codul de procedură fiscală, citate în cuprinsul cererii de recurs formulate.

Astfel, a arătat că în speţă nu s-a realizat o veritabilă comunicare a corespondenţei la domiciliu şi, contrar celor reţinute de instanţa de fond, a apreciat că menţiunea înscrisă de agentul poştal pe confirmarea de primire restituită la dosarul administrativ, anume "avizat, reavizat, expirat termen păstrare", dovedeşte acest aspect.

Este evident, în opinia recurentului, că menţiunea arătată are semnificaţia comunicării doar a unui aviz în cutia poştală, prin care a fost înştiinţat despre transmiterea unei corespondenţe (fără a se specifica numărul/data/conţinutul actului administrativ), precum şi cu privire la faptul că este în drept să se prezinte la oficiul poştal în vederea ridicării. Or, dacă s-ar fi încercat o veritabilă comunicare la domiciliu, motivul restituirii ar fi fost identic cu cel menţionat într-un proces-verbal de comunicare a actelor procedurale (fiind aplicabile dispoziţiile C. proc. civ.) iar AR-ul restituit la dosarul administrativ ar fi fost completat în mod corespunzător.

Prin urmare, deşi în aparenţă se susţine că s-a încercat comunicarea directă a deciziei de antrenare la domiciliu, consideră că din simpla observare a dovezii aflate la dosar, în care se menţionează doar că a fost păstrată de oficiul poştal şi că a fost înştiinţat să se prezinte, nu se poate reţine că pârâta ar fi respectat art. 47 alin. (3) din Codul de procedură fiscală. Chiar şi în situaţia în care s-ar considera ca fiind respectată prima etapă, apreciază recurentul că s-a făcut cu rea-credinţă citarea sa prin publicitate, întrucât dovada parcurgerii acestei proceduri se face conform textului legal precizat.

A mai susţinut că analiza instanţei de fond referitoare la respectarea normei nu poate fi limitată la verificarea corespondenţei electronice interne purtate între diferitele departamente ce asigură realizarea comunicării, ci prin prisma actului procedural ce atestă juridic efectuarea acesteia, şi anume procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare. Corespondenţa internă echivalează, eventual, cu o operaţiune tehnico-administrativă anterioară sau concomitentă întocmirii actului, însă nu poate face dovada îndeplinirii procedurii în accepţiunea normei legale analizate.

În susţinerea opiniei exprimate a subliniat faptul că s-a acordat în mod greşit eficienţă înscrisului ataşat la dosar, arătând sub acest aspect că, deşi anunţul se regăseşte fizic, fiind emis la data de 4 ianuarie 2019, acesta nu are o valoare juridică câtă vreme nu a fost publicat şi nu a fost menţinut pe site timp de 60 de zile, chiar dacă actul administrativ se consideră comunicat în termen de 15 zile de la afişare.

Instanţa de fond nu a verificat respectarea procedurii de comunicare prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, din care rezultă că obligativitatea menţinerii pe site timp de 60 de zile nu face altceva decât să respecte în mod concret şi efectiv dreptul la apărare, în sensul de a permite destinatarului să ia cunoştinţă de emiterea actului în interiorul termenului de contestare de 45 de zile. De aceea, faptul că într-un e-mail se afirmă că acest anunţ urmează a fi menţinut pe site timp de 60 de zile nu face dovada şi nu înlocuieşte un veritabil act procedural ce trebuia întocmit în acest sens. Inclusiv intimata cunoştea aceste aspecte din moment ce a întocmit procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare prin publicitate la data de 04.01.2020, anterior îndeplinirii măsurii pe care acest act ar fi trebuit să o ateste.

De altfel, faptul că intimata cunoştea şi împrejurarea că anunţul trebuia menţinut pe site, conform legii, timp de 60 de zile, rezultă din menţiunile aceluiaşi proces-verbal nr. x/04.01.2020, care nu a fost completat la rubrica referitoare la retragerea anunţului.

În concluzie, a susţinut, contrar reţinerilor primei instanţe, că dispoziţiile legale analizate nu se pot interpreta decât în sensul instituirii unei duble obligaţii în sarcina organului fiscal, respectiv aceea de a întocmi un anunţ care să cuprindă elementele obligatorii prevăzute de norma legală şi de a întocmi actul procedural ce atestă nu doar afişarea concomitentă a anunţului, ci şi retragerea acestuia.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinare înregistrată la data de 13 mai 2022, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, în nume propriu şi în numele Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Dolj, a solicitat introducerea în cauză, conceptarea şi citarea Ministerului Finanţelor, având în vedere că, începând cu data de 01.04.2022, activitatea de soluţionare a contestaţiilor se realizează de către structura specializată din cadrul aparatului propriu al Ministerului Finanţelor. În ceea ce priveşte recursul exercitat în cauză, a susţinut că acesta este nefondat şi că nu pot fi reţinute motivele de recurs invocate de reclamant, solicitând respingerea căii de atac formulate şi menţinerea sentinţei de fond ca legală, conform argumentelor expuse în întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs.

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a apărărilor formulate prin întâmpinare, în raport de prevederile legale aplicabile, constată nefondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să respingă recursul reclamantului şi să menţină soluţia instanţei de fond ca fiind pronunţată cu aplicarea corectă a normelor legale incidente speţei deduse judecăţii.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante.

Demersul judiciar al reclamantului întemeiat pe art. 8 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost evidenţiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează solicitarea de anulare a Deciziei CRR REG 13533/02.07.2021 prin care i-a fost respinsă ca tardivă contestaţia prealabilă formulată împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/04.12.2018, precum şi obligarea pârâtei să-i soluţioneze pe fond contestaţia prealabilă.

Soluţionând acţiunea în primă instanţă, Curtea de Apel Craiova a respins-o ca neîntemeiată, înlăturând criticile reclamantului şi reţinând că decizia de antrenare a răspunderii solidare a fost legal comunicată, iar soluţia de respingere ca tardivă a procedurii prealabile este legală şi temeinică, nefiind afectat dreptul reclamantului de acces la justiţie, garantat de art. 6 din CEDO.

Reclamantul a criticat soluţia primei instanţe, invocând prin cererea de recurs formulată aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 47 Codul de procedură fiscală şi subsumând acestui motiv de casare invocat mai multe critici.

Astfel, a apreciat că în speţă nu s-a realizat o veritabilă comunicare a corespondenţei la domiciliu, iar pentru verificarea acestui aspect analiza instanţei de fond referitoare la respectarea normei legale incidente nu putea fi limitată la verificarea corespondenţei electronice interne între diferitele departamente ce asigură realizarea procedurii de comunicare a actului fiscal, ci prin prisma actului procedural ce atestă din punct de vedere juridic efectuarea acesteia, respectiv procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare.

De asemenea, a susţinut că în mod greşit a considerat prima instanţă că dispoziţiile art. 47 Codul de procedură fiscală, în special cele cuprinse la alin. (5)-(7), se interpretează în sensul că procedura este respectată prin simpla întocmire a anunţului şi a corespondenţei interne, fără a verifica şi actul procedural ce atestă îndeplinirea efectivă a procedurii.

Sintetizând criticile formulate, a arătat că dispoziţiile legale incidente în speţă nu se pot interpreta decât în sensul instituirii unei duble obligaţii în sarcina organului fiscal, respectiv aceea de a întocmi un anunţ care să cuprindă elementele obligatorii prevăzute de norma legală, şi de a întocmi actul procedural ce atestă nu doar afişarea concomitentă a anunţului, ci şi retragerea acestuia.

Contrar susţinerilor recurentului şi în acord cu instanţa de fond, al cărei raţionament logico-juridic îl împărtăşeşte, Înalta Curte reţine că intimata-pârâtă a respectat procedura de comunicare a actului administrativ fiscal.

Comunicarea actului administrativ fiscal este o condiţie esenţială pentru ca acesta să producă efecte faţă de persoana căreia îi este adresat, altfel spus, să fie opozabil acesteia, conform art. 48 din Codul de procedură fiscală.

Legiuitorul a reglementat această procedură de comunicare a actului administrativ fiscal la art. 47 din acelaşi act normativ, ale cărui dispoziţii cuprinse la alin. (1) - (11) prevăd următoarele:

(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului/plătitorului căruia îi este destinat. În situaţia contribuabilului/plătitorului fără domiciliu fiscal în România, care şi-a desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum şi în situaţia numirii unui curator fiscal, în condiţiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz. (2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie poate fi comunicat fie prin poştă potrivit alin. (3) - (7), fie prin remitere la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestuia potrivit alin. (8) - (12), fie prin remitere la sediul organului fiscal potrivit alin. (13), iar actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanţă potrivit alin. (15) - (17). (3) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestora, la domiciliul fiscal, prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (3) nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate potrivit alin. (5) - (7). (5) Comunicarea prin publicitate se efectuează prin afişarea unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului/plătitorului, după cum urmează: a) în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal central prin afişarea anunţului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a A.N.A.F.; b) în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local prin afişarea anunţului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. (6) Anunţul prevăzut la alin. (5) se menţine afişat cel puţin 60 de zile de la data publicării acestuia şi conţine următoarele elemente:

a) numele şi prenumele sau denumirea contribuabilului sau plătitorului;

b) domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului;

c) denumirea, numărul şi data emiterii actului administrativ fiscal. (7) În cazul în care actul administrativ fiscal se comunică prin publicitate, acesta se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului. (8) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), organul fiscal competent poate decide comunicarea actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie, prin remiterea, sub semnătură, la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestuia, prin angajaţii proprii ai organului fiscal.

(9) Dacă în procedura comunicării actului administrativ fiscal prin remitere potrivit alin. (8) destinatarul refuză primirea actului sau nu este găsit la domiciliul fiscal, se afişează pe uşa acestuia o înştiinţare. (10) În situaţia în care contribuabilul/plătitorul ori împuternicitul sau curatorul acestuia refuză primirea actului administrativ fiscal potrivit alin. (9), actul se consideră comunicat la data afişării înştiinţării. (11) În situaţia în care contribuabilul/plătitorul ori împuternicitul sau curatorul acestuia nu este găsit la domiciliul fiscal potrivit alin. (9), contribuabilul/plătitorul ori împuternicitul sau curatorul acestuia este în drept să se prezinte, în termen de maximum 15 zile de la data afişării înştiinţării, la sediul organului fiscal emitent pentru a i se comunica actul administrativ fiscal. În situaţia în care contribuabilul/plătitorul ori împuternicitul sau curatorul acestuia nu se prezintă în acest termen, actul se consideră comunicat la împlinirea acestui termen."

Din prevederile legale anterior citate rezultă că procedura de comunicare a actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie poate fi realizată în trei modalităţi principale: prin poştă, remitere la domiciliul contribuabilului ori remitere la sediul organului fiscal.

Regula este că actul administrativ fiscal se comunică prin poştă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. În cazul în care comunicarea prin poştă este imposibilă, organul fiscal este îndreptăţit să comunice actul administrativ fiscal prin publicitate, adică prin afişarea la sediul organului fiscal şi publicarea pe pagina de internet a unui anunţ, întocmindu-se un proces-verbal, în condiţiile stabilite la alin. (14). În cazul comunicării prin publicitate se consideră că actul administrativ fiscal a fost comunicat în termen de 15 zile de la data publicării anunţului.

Prin excepţie, organul fiscal poate apela la remiterea directă a actului administrativ fiscal, sub semnătură, la domiciliul fiscal al contribuabilului ori al împuternicitului sau curatorului fiscal, şi în acest caz refuzul ori lipsa contribuabilului de a primi actul administrativ fiscal consemnându-se într-un proces-verbal, conform alin. (14) şi afişându-se o înştiinţare, în condiţiile alin. (12). În ipoteza reliefată, contribuabilul are un termen de 15 zile pentru a lua cunoştinţă de conţinutul actului administrativ fiscal.

În fine, ultima modalitate este cea a remiterii actului administrativ fiscal, la sediul organului fiscal, care se poate realiza la cererea contribuabilului, atunci când acesta este prezent la sediul organului fiscal, rezultând că legiuitorul a prevăzut o normă supletivă.

Procedând, aşadar, la o interpretare teleologică a dispoziţiilor art. 47 din Codul de procedură fiscală, se observă că intenţia legiuitorului a fost de a institui modalităţi alternative de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând, prin succesiunea menţionată, posibilitatea organului fiscal de a proceda la comunicare cu respectarea regulii generale de comunicare prin poştă, iar ulterior prin publicitate, ţinând cont de particularităţile speţei.

În cauză, intimata-pârâtă a făcut dovada încercării de comunicare prin poştă a actului administrativ fiscal, către recurentul-reclamant, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, anterior efectuării comunicării prin publicitate, iar din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că această procedură de comunicare prin publicitate ar fi fost făcută cu rea-credinţă, cum pretinde recurentul-reclamant.

Aspect necontestat, plicul de corespondenţă a fost returnat de poşta română către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj cu menţiunea "avizat, reavizat, expirat termen de păstrare, se aprobă înapoierea". În acest caz organul fiscal a procedat la comunicarea deciziei de angajare a răspunderii solidare prin publicitate, în acord cu prevederile art. 47 alin. (4) şi alin. (5) Codul de procedură fiscală, întocmind anunţul nr. x/04.01.2019, din care rezultă publicarea pe site la 08.01.2019, actul considerându-se comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului, respectiv la 24.01.2019.

Susţinerea recurentului-reclamant potrivit căreia actul administrativ fiscal nu a fost comunicat niciodată în mod efectiv la domiciliul său, organul fiscal comunicându-l doar la oficiul poştal, şi că lăsarea acestuia la cutia poştală nu echivalează cu o comunicare propriu-zisă, nu este aptă să demonstreze nelegalitatea actului contestat din perspectiva unei lipse de diligenţă a organului fiscal în realizarea procedurii de comunicare.

Dimpotrivă, este de observat că acesta a respectat dispoziţiile art. 47 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, în sensul că a procedat la comunicarea actului la domiciliul fiscal al reclamantului, prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, conform AR nr. 3012/05.12.2018, iar împrejurarea că plicul de corespondenţă a fost returnat de serviciul poştal cu menţiunea "avizat, reavizat, expirat termen de păstrare, se aprobă înapoierea" nu poate fi echivalată cu o nelegalitate a procedurii de comunicare din perspectiva neîndeplinirii vreunei obligaţii a organului fiscal.

Pe de altă parte, în sprijinul opiniei conform căreia în speţă nu s-a realizat o veritabilă comunicare a actului la domiciliu, partea reclamantă susţine că menţiunea înscrisă de agentul poştal pe confirmarea de primire restituită la dosarul administrativ are semnificaţia comunicării doar a unui aviz în cutia poştală, prin care a fost înştiinţat de transmiterea unei corespondenţe (fără alte menţuni) şi că este în drept să se prezinte la oficiul poştal în vederea ridicării.

Or, recurentul nu poate uzita de acest aspect pentru a demonstra nelegalitatea procedurii de comunicare a actului administrativ fiscal, pentru că acest lucru ar însemna să se prevaleze de o eventuală lipsă de diligenţă a sa în a se prezenta la oficiul poştal pentru ridicarea corespondenţei, mai exact ar însemna să-şi invoce propria culpă în susţinerea interesului său sau să se apere valorificând un asemenea temei, ceea ce nu poate fi primit conform principiului nemo autitur propriam turpitudinem allegans.

În altă ordine de idei, argumentele părţii recurente-reclamante invocate în sprijinul opiniei necomunicării la domiciliu a deciziei de antrenare a răspunderii solidare, ci doar oficiului poştal, nu sunt susţinute de un probatoriu corespunzător, în acord cu dispoziţiile art. 249 din C. proc. civ., conform cărora: cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie s-o dovedească.

De altfel, din copia AR-ului nr. 3012 rezultă menţiunea efectuată de agentul poştal la data de 07.12.2018: "avizat lipsă domiciliu", iar o eventuală culpă a serviciului poştal în procedura de comunicare a actului administrativ fiscal, respectiv a agentului poştal în procedura de întocmire a avizului de înştiinţare depus la cutia poştală, neavând relevanţă în speţa dedusă judecăţii, întrucât excede cadrului legislativ ce reglementează obligaţiile organului fiscal în procedura de comunicare a actelor administrativ fiscale.

În atare condiţii, vor fi înlăturate aceste aspecte de nelegalitate invocate de recurent în legătură cu procedura de comunicare a actului administrativ fiscal în discuţie, organul fiscal competent procedând în mod corect la comunicarea acestuia la domiciliul reclamantului, iniţial prin poştă, iar ulterior prin publicitate, în acord cu normele legale aplicabile.

Cât priveşte criticile recurentului-reclamant aduse sentinţei de fond din perspectiva greşitei analize a susţinerilor sale referitoare la nedovedirea menţinerii pe site, de către organul fiscal, a anunţului timp de 60 de zile, prin raportare la înscrisul aflat la dosar, Înalta Curte reţine că şi acestea sunt nefondate şi vor fi înlăturate.

Contrar alegaţiilor părţii, pe care nu le poate valida, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu normele legale aplicabile, organul fiscal nu avea decât obligaţia întocmirii unui anunţ care să cuprindă elementele obligatorii prevăzute la art. 47 alin. (6) Codul de procedură fiscală, nu şi pe aceea de a întocmi un act procedural care să ateste retragerea anunţului, o atare interpretare având semnificaţia unei adăugiri la lege, respectiv a unei condiţii neprevăzute de lege, înfrângând astfel voinţa legiuitorului.

Un argument în acest sens este faptul că la alin. (7) al textului de lege incident legiuitorul a prevăzut că, în cazul în care actul administrativ fiscal se comunică prin publicitate, acesta se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului. Aşadar, termenul de contestare începe să curgă şi se împlineşte prin raportare la acest moment al postării anunţului pe site şi nu prin prisma datei expirării sau a retragerii anunţului, pentru a se justifica necesitatea întocmirii şi a unui astfel de act procedural, cum în mod greşit susţine recurentul în sprijinul criticii formulate.

În plus, este de observat că din înscrisul aflat la dosarul Curţii de Apel Craiova şi la dosarul Tribunalului Dolj, reţinut de altfel în mod corect şi de către instanţa de fond, reiese că a fost menţionată data expirării anunţului, şi anume 08.03.2019, în conformitate cu dispoziţiile art. 47 alin. (6) Codul de procedură fiscală, astfel că, în lumina argumentelor expuse anterior, vor fi înlăturate şi criticile recurentului formulate sub aspectul neverificării de către instanţă a menţinerii efective a anunţului pe site timp de 60 de zile, critici ce vizează, în esenţă, nerespectarea dispoziţiilor din Codul de procedură fiscală referitoare la dreptul la apărare, prin încălcarea normelor referitoare la procedura de comunicare a actului administrativ fiscal.

Distinct de acest aspect, Înalta Curte notează faptul că, deşi a formulat critici din perspectiva nemenţinerii anunţului pe site timp de 60 de zile, susţinând că organul fiscal nu a dovedit că l-a publicat şi l-a menţinut pe site în toată această perioadă, recurentul-reclamant nu a demonstrat că ar fi accesat pagina de internet a intimatei-pârâte anterior expirării termenului de contestare a deciziei şi că nu ar fi existat anunţul în discuţie.

În consecinţă, instanţa de control judiciar reţine, în acord cu instanţa de fond, că autoritatea fiscală intimată-pârâtă a respectat procedura de comunicare a Deciziei de antrenare a răspunderii solidare nr. x/04.12.2018, procedură reglementată de prevederile art. 270 alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, coroborate cu cele ale art. 47 din acelaşi act normativ.

În contextul în care decizia anterior enunţată se consideră a fi comunicată la data de 24.01.2019, în conformitate cu art. 47 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, iar reclamantul a formulat contestaţia înregistrată la organul fiscal la data de 21.05.2021, în mod corect a reţinut prima instanţă că soluţia de respingere ca tardivă a procedurii prealabile este legală, urmând a fi menţinută ca atare şi de instanţa de control judiciar.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru considerentele expuse la pct. II.1 al prezentei decizii, constatând că nu este întrunit motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., soluţia pronunţată de prima instanţă fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor legale aplicabile prin raportare la situaţia de fapt reţinută, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant şi va menţine sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 45 din 21 februarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor (succesor în drepturi şi obligaţii al Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Craiova) şi cu intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.