Constitutional exception on cassation ground for wrongful non-termination admitted and referred to Constitutional Court

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea 20 iunie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., formulată de recurentul-inculpat A..

Pentru a dispune în acest sens, Înalta Curte a reţinut următoarele:

Astfel, reglementând condiţiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

În ceea ce priveşte solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că, dacă evaluarea primelor două şi a ultimei condiţii dintre cele patru anterior enunţate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerinţă cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunţită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilităţii cererii de sesizare.

În ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie referitoare la "legătura" normei contestate cu soluţia ce ar putea fi dată în cauză, s-a constatat că aceasta nu este îndeplinită, nefiind de natură să producă vreun efect concret în cauză.

Înalta Curte a reţinut că recurentul a pretins că textul în cauză este contrar art. 21 alin. (1) şi alin. (3) din Constituţia României prin raportare la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, totul cu aplicarea art. 20 din Constituţia României, în lipsa reglementării şi a situaţiei în care "în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penal" în cuprinsul cazului de recurs în casaţie prevăzut de norma criticată.

S-a reţinut că prin Încheierea nr. 394/RC din data de 20 iunie 2023, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, judecătorul de filtru din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 377/2023 din 02 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2022, cu argumentarea, în esenţă, că cererea de recurs în casaţie formulată de recurent nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., potrivit căruia "recursul în casaţie poate fi exercitat numai împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel sau de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel", întrucât prin decizia atacată nu s-a procedat la rejudecarea apelului potrivit art. 432 alin. (1) din C. proc. pen.

De asemenea, Înalta Curte a mai reţinut că argumentele prezentate nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate.

Autorul excepţiei nu urmăreşte să supună cenzurii instanţei de contencios constituţional, în mod efectiv, aspecte de neconstituţionalitate derivate din modalitatea de redactare a dispoziţiei legale criticate. Criticile aduse de recurent dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate o invocă nu se circumscriu unei pretinse lipse de claritate şi previzibilitate a acesteia în raport cu conţinutul propriu-zis in abstracto.

Practic, susţinând că unica modalitate de interpretare a textului de lege criticat, conformă rigorilor de constituţionalitate, ar fi aceea că art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. este aplicabil şi ipotezei în care în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penal, condamnatul A. urmăreşte interpretarea legii, chestiune ce se circumscrie aplicării legii şi care este de competenţa instanţelor judecătoreşti, fără ca neconstituţionalitatea să rezide în însuşi textul de lege, motiv pentru care criticile excedează unui control de constituţionalitate, iar în al doilea rând, că introducerea unui nou caz de recurs în casaţie, în sensul dorit de către recurent, ar transforma Curtea Constituţională într-un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituţie şi nici de legea organică de organizare şi funcţionare.

Împotriva acestei încheieri, recurentul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În esenţă, a susţinut că admiterea excepţiei de neconstituţionalitate ar fi de natură să producă efecte concrete în cauza în care excepţia a fost ridicată. Astfel, prin Încheierea nr. 394/RC din data de 20 iunie 2023, pronunţată în Dosarul nr. x/2022 judecătorul de filtru din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a arătat că cererea de recurs în casaţie este inadmisibilă întrucât priveşte o hotărâre care a fost pronunţată de către Curtea de Apel Cluj în procedura contestaţiei în anulare, şi nu în calitate de instanţă de apel. Or, excepţia de neconstituţionalitate ridicată are în vedere soluţia de lege lata de neprevedere printre cazurile de recurs în casaţie a situaţiei în care în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penal.

Deopotrivă, s-a menţionat că, în procedura contestaţiei în anulare (din moment ce în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penal) procesul s-a finalizat fără o hotărâre pe fond a unei instanţe de apel. Dar acest aspect este tocmai un efect al neconstituţionalităţii soluţiei legislative, efect care demonstrează însăşi legătura cauzei cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Tocmai acest cadru normativ impropriu a constituit un motiv pentru solicitarea recurentului de sesizare a Curţii Constituţionale a României.

S-a mai arătat că, dacă excepţia de neconstituţionalitate ar fi admisă, această constatare a neconstituţionalităţii actualului cadru juridic normativ ar produce efecte chiar şi asupra soluţiei din Dosarul nr. x/2022 (care vizează cererea de recurs în casaţie).

Analizând recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 20 iunie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Din economia dispoziţiilor art. 2, art. 29 şi art. 31 din Legea nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanţei de contencios constituţional în cadrul controlului a posteriori implică examinarea prealabilă a patru cerinţe de admisibilitate, expres prevăzute de lege.

Această analiză presupune, în concret, verificarea următoarelor condiţii cumulative:

- calitatea de parte în proces a autorului excepţiei;

- individualizarea normei/normelor legale criticate, dar şi a măsurii în care legea sau ordonanţa în care sunt inserate se află în vigoare la data soluţionării cererii;

- existenţa unei legături dintre norma legală criticată şi soluţia ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului;

- verificarea deciziilor pronunţate anterior de către Curtea Constituţională cu privire la constituţionalitatea dispoziţiei legale criticate, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituţionalităţii normei contestate printr-o decizie precedentă.

Înalta Curte constată că, dacă evaluarea primelor două şi a ultimei condiţii dintre cele patru anterior enunţate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerinţă cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunţită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilităţii cererii de sesizare şi care nu contravine însă dispoziţiilor art. 2 ori art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, "legătura cu soluţionarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a "aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate"(mutatis mutandis, Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M.Of. nr. 916/16.12.2014).

În contextul acestor argumente de principiu, Înalta Curte constată îndeplinirea cumulativă a tuturor cerinţelor de admisibilitate evocate.

Astfel, excepţia a fost ridicată de recurentul A., în faţa instanţei judecătoreşti învestite cu examinarea, conform procedurii prevăzute de art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de acesta împotriva Deciziei penale nr. 377 din 02 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2022 (prin care în temeiul art. 432 C. proc. pen. cu trimitere la art. 426 lit. b) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.).

Excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţii legale în vigoare, respectiv:

Art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., conform căruia:

Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

(…)

8. în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;

Aşa cum rezultă din conţinutul normei citate, dispoziţia criticată sub aspectul neconstituţionalităţii vizează unul dintre cazurile în care se poate face recurs în casaţie, respectiv greşita apreciere asupra unei cauze de încetare a procesului penal.

Excepţia neconstituţionalităţii acestei dispoziţii legale a fost ridicată în faza procesuală a verificării admisibilităţii în principiu a căii de atac extraordinare a recursului în casaţie declarat de autorul excepţiei şi întemeiat formal pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Înalta Curte observă că excepţia are legătură cu soluţionarea admisibilităţii cererii de recurs în casaţie, fiindcă în această fază se verifică, formal, potrivit art. 440 alin. (2) raportat la art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. tocmai indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora, astfel încât în lipsa prevederii întocmai în norma legală a cazului de casare, recursul în casaţie nu ajunge în faza următoare a judecării căii de atac.

În consecinţă, forma în care este reglementat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. pe care recurentul l-a invocat are înrâurire directă asupra soluţiei ce se pronunţă asupra admisibilităţii recursului în casaţie.

Aşadar, excepţia privind neconstituţionalitatea formei de legiferare a cazului de casare invocat în speţă are legătură cu soluţionarea cauzei cu care este învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi anume cu soluţionarea recursului în casaţie, vizând tocmai temeiul său de drept.

Pe de altă parte, şi raportat la obiectul criticilor formulate în prezenta cale extraordinară de atac, Înalta Curte apreciază că exigenţa vizând legătura normei contestate cu soluţia ce ar putea fi dată în cauză este îndeplinită nu doar în planul aplicabilităţii textelor criticate în cauza dedusă judecăţii, ci şi în planul componentei privind necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, având în vedere interesul procesual al recurentului.

De asemenea, excepţia invocată îndeplineşte şi condiţia prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 întrucât, până la data pronunţării prezentei încheieri, Curtea Constituţională nu a statuat asupra neconstituţionalităţii prevederii legale criticate.

Opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la excepţia de neconstituţionalitatea a dispoziţiei art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., exprimată în temeiul art. 29 alin. (4) teza I din Legea nr. 47/1992 este în sensul că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., invocată de recurentul inculpat în prezenta cauză, este întemeiată, prevederile legale menţionate fiind neconstituţionale în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (3) şi art. 24 alin. (1) din Constituţia României.

Pentru aceste considerente, constatând îndeplinite condiţiile de admisibilitate pentru sesizarea Curţii Constituţionale, Înalta Curte va admite recursul formulat de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 20 iunie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022.

Va desfiinţa încheierea recurată şi în consecinţă:

Va admite încheierea atacată şi va dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 20 iunie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022.

Desfiinţează încheierea atacată şi dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 noiembrie 2023.

GGC - NN