Modification of sentence under Art. 585 CPP for requalification from real concurrence to continuous offense: inapplicable where single judgment pronounced all convictions and res judicata bars reevaluation

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 163/F din data de 13 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 585 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. respinge, ca inadmisibilă, cererea de modificare a pedepselor formulată de petentul-condamnat A..

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, la data de 09.06.2023 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti cererea de modificare a pedepselor formulată de petentul-condamnat A., deţinut la Penitenciarul Rahova, prin care acesta a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen. privind infracţiunea continuată în raport de Sentinţa penală nr. 122/2020 a Curţii de Apel Bucureşti.

În drept, petentul a invocat dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. rap. la Decizia nr. 11/2021 a ÎCCJ rap la art. 37 C. pen., cererea fiind recalificată de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti ca fiind cerere de modificare pedepse, conf. art. 585 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., respectiv, aplicarea dispoziţiilor art. 35 C. pen. în raport de Sentinţa penală nr. 122/2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţă de fond.

La solicitarea instanţei a fost depus la dosar în copie mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 173/2020 emis de Curtea de Apel Bucureşti, în baza Sentinţei penale nr. 122/F/2020 pronunţată de Curtea de Apel şi fişele privind mutările şi situaţia juridică a petentului, extrase din baza de date pusă la dispoziţie de Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Prin Sentinţa penală nr. 1575/04.07.2023, în baza art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 47 alin. (1) cu referire la art. 585 alin. (2) C. proc. pen., Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinându-se că, potrivit art. 585 alin. (2) C. proc. pen. instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere şi că, în speţă, instanţa de executare este Curtea de Apel Bucureşti, care a pronunţat hotărârea ce se execută.

În faţa Curţii de Apel, apărătorul petentului condamnat a precizat, la solicitarea instanţei, că prin cererea formulată, solicită să fie reţinută o singură infracţiune în formă continuată, în condiţiile în care instanţa de fond a reţinut în cazul petentului infracţiuni concurente.

Analizând cererea formulată, Curtea a reţinut că petentul-condamnat A. se află în executarea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 173/2020, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în baza Sentinţei penale nr. 122/F/01.07.2020, modificată şi definitivă prin Decizia penală nr. 174/A/23.09.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin hotărârea respectivă, petentul a fost condamnat după cum urmează: în baza art. 48 C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit.

a) C. pen. rap. la art. 182 lit.

c) C. pen. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de persoane (în raport cu victima B.). În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie; în baza art. 48 C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit.

a) C. pen. rap. la art. 182 lit.

c) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de persoane (în raport cu victima C.). În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie; în baza art. 210 alin. (1) lit.

a) C. pen. rap. la art. 182 lit.

c) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată (2 acte materiale comise în raport cu victimele D. şi E.).În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie; în baza art. 48 C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit.

a) C. pen. rap. la art. 182 lit.

c) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de persoane (în raport cu victima F.).În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie; în baza art. 48 C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit.

a) C. pen. rap. la art. 182 lit.

c) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de persoane (în raport cu victima G.). În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie; în baza art. 48 C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit.

a) C. pen. rap. la art. 182 lit.

c) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de persoane (în raport cu victima H.). În baza art. 65 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie. În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit.

b) C. pen., i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 5 închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani şi 10 luni închisoare, în total 10 ani şi 10 luni închisoare.

Curtea a reţinut că, potrivit art. 585 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pedeapsa pronunţată poate fi modificată dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa unor acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

În acest sens, s-a constatat că, în mod evident, în cauză nu sunt întrunite cerinţele de admisibilitate impuse de acest text legal, lipsind chiar situaţia premisă avută în vedere, care implică în mod necesar existenţa a cel puţin două hotărâri de condamnare pronunţate împotriva unei persoane pentru comiterea unor acte materiale care ar putea intra în conţinutul aceleiaşi infracţiuni (continuate sau complexe).

Or, în cauză, Curtea a reţinut că pedepsele au fost aplicate printr-o singură hotărâre de condamnare, reţinându-se în sarcina petentului săvârşirea mai multor infracţiuni de complicitate la infracţiunea de trafic de persoane în concurs real.

În atare condiţii, eventuala modificare a acestor pedepse, pe calea procedurii prevăzute la art. 585 C. proc. pen., prin reevaluarea încadrării juridice a faptelor în sensul reţinerii unei singure infracţiuni continuate, ar fi de natură să încalce şi autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive de condamnare, astfel că cererea de faţă este inadmisibilă şi din această perspectivă.

În fine, instanţa de fond a menţionat şi faptul că, deşi a confirmat, la solicitarea instanţei, că înţelege să solicite modificarea pedepselor în procedura prev. de art. 585 C. proc. pen., apărătorul petentului a invocat şi dispoz. art. 6 C. pen., susţinând că ulterior condamnării a intervenit o modificare legislativă, respectiv punerea în acord a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen. cu cele ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 368/2017. Trecând peste faptul că acest argument excedează obiectului cauzei, astfel cum a fost precizat de petent, Curtea a constatat că el ar fi oricum inoperant chiar şi în cazul procedurii prevăzute la art. 595 C. proc. pen., întrucât, pe de o parte, situaţia invocată nu se înscrie în niciunul dintre cazurile enumerate la art. 6 alin. (1) - (4) C. pen., iar, pe de altă parte, dispoziţia constatată neconstituţională prin Decizia nr. 368/2017 (respectiv sintagma "şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv") şi-a încetat efectele, în temeiul art. 147 alin. (1) din Constituţia României, după împlinirea unui termen de 45 de zile de la data publicării deciziei menţionate în Monitorul Oficial (17.07.2017), prin urmare nu mai era în vigoare la momentul soluţionării cauzei în care s-a pronunţat hotărârea de condamnare.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat contestaţie condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 21 septembrie 2023, având fixat prim termen de judecată la 31 octombrie 2023.

Concluziile apărătorului din oficiu şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi poziţia contestatorului din ultimul cuvânt au fost redate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul A., în temeiul art. 585 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 585 alin. (1) C. proc. pen. "pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii: a)concursul de infracţiuni; b) recidiva; c) pluralitatea intermediară; d) acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni."

Înalta Curte reţine că procedura prevăzută de art. 585 C. proc. pen. are un caracter special şi derogatoriu având în vedere că, în anumite condiţii, este permisă modificarea unor hotărâri definitive de condamnare, modificare care poate fi, însă, doar parţială, fără a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi nici pedepselor deja aplicate, ci doar urmărindu-se a se realiza o aplicare corectă a normelor penale în ceea ce priveşte sancţionarea pluralităţii infracţionale.

Pentru a putea opera această procedură, este necesar a fi îndeplinite următoarele condiţii: - modificarea în baza art. 585 C. proc. pen. poate interveni numai dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată existenţa pluralităţii infracţionale (este necesar, aşadar, ca situaţia juridică a persoanei condamnate cu privire la pluralitatea infracţională să nu fie cunoscută organului judiciar mai devreme de momentul punerii în executare a hotărârii de condamnare); - pluralitatea de infracţiuni sau de fapte trebuie constatată pe baza unei alte hotărâri definitive (această hotărâre este necesar a fi descoperită cel mai devreme la momentul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei).

Raportând aceste consideraţii teoretice, Înalta Curte constată că în prezenta cauză nu este incidentă procedura prevăzută de art. 585 C. proc. pen., neexistând vreuna dintre situaţiile prevăzute la acest articol care să impună modificarea pedepsei şi nefiind îndeplinite condiţiile anterior menţionate, întrucât nu există o altă hotărâre definitivă descoperită cel mai devreme la momentul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei, iar situaţia juridică a persoanei condamnate rezultă din Sentinţa penală nr. 122/F/01.07.2020, modificată şi definitivă prin Decizia penală nr. 174/A/23.09.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În cauză, se constată că pedepsele la care a fost condamnat contestatorul, au fost aplicate printr-o singură hotărâre de condamnare, reţinându-se în sarcina acestuia săvârşirea mai multor infracţiuni de complicitate la infracţiunea de trafic de persoane în concurs real.

În atare condiţii, Înalta Curte constată că solicitarea condamnatului A. să-i fie reţinută o singură infracţiune în formă continuată, în condiţiile în care instanţa de fond a reţinut în sarcina sa infracţiuni concurente nu poate face obiectul procedurii prevăzute de art. 585 C. proc. pen., această împrejurare putând fi analizată doar prin căile de atac reglementate de legiuitor.

Prin Decizia nr. 11/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind recursul în interesul legii s-a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 37 din C. pen., în ipoteza în care constată existenţa unei condamnări definitive pentru o infracţiune continuată, instanţa învestită cu judecarea unor acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul constitutiv al aceleiaşi infracţiuni va proceda la recalcularea pedepsei ţinând seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, va stabili o pedeapsă unică ce nu poate fi mai mică decât cea pronunţată anterior şi va dispune anularea formelor de executare emise ca urmare a condamnării anterioare şi emiterea unora noi în conformitate cu hotărârea pronunţată sau, după caz, va constata executată pedeapsa."

Astfel, prin demersul iniţiat, contestatorul urmăreşte o modificare a pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. 122/F/01.07.2020, modificată şi definitivă prin Decizia penală nr. 174/A/23.09.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată şi a infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de persoane, în concurs real.

Înalta Curte constată că persoana condamnată nu se află în ipoteza prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât nu se poate vorbi despre existenţa unor acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, ci despre existenţa unor infracţiuni în concurs, în caz contrar s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive de condamnare.

Nu poate fi reţinută nici incidenţa deciziei invocate, faptele pentru care a fost condamnat neconstituind acte materiale judecate separat, în dosare distincte, pentru a fi îndeplinite condiţiile deciziei mai sus citate, ci în cadrul aceluiaşi dosar, pedepsele stabilite pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa fiindu-i aplicate prin aceeaşi hotărâre, respectiv Sentinţa penală nr. 122/F/01.07.2020, modificată şi definitivă prin Decizia penală nr. 174/A/23.09.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Faţă de considerentele expuse anterior, în temeiul art. 585 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 163/F din data de 13 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 163/F din data de 13 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 octombrie 2023.

GGC - NN