Illegality of resulting penalty merger following statutory limitation of liability and conditional release

Deliberând asupra cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 229/Ap din 22 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 65 din 11.08.2020 a Judecătoriei Târgu-Secuiesc, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., faptă din 09.08.2013, 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen. (faptă din 09.08.2013), 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută art. 335 alin. (2) C. pen. (faptă din 09-08-2013).

S-a constatat că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care a fost condamnat prin prezenta sentinţă în concurs de infracţiuni în raport cu:

A) Infracţiunile pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 2445/18.12.2013, pronunţată de Judecătoria Focşani, în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin neapelare, astfel: 8 luni închisoare pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice de către o persoană care are permisul de conducere suspendat, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. 3 luni închisoare pentru infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. 2 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.

B) Infracţiunile pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 106/14.04.2015, pronunţată de Judecătoria Bârlad, în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare, astfel: 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 5 C. pen. 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. actual.

Astfel, au fost descontopite pedepsele rezultante conform Sentinţelor penale nr. 2445/18.12.2013 şi nr. 106/14.04.2015, anterior menţionate, repunându-le în individualitatea lor.

În baza art. 40 alin. (1) rap. la art. 38 alin. (1) - 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate cu pedepsele repuse în individualitatea lor, aplicând pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (24 luni), urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 8 luni următoarele perioade: perioada executată 25.10.2013 - 18.12.2013 (conform Sentinţei penale nr. 400/08.11.2016, pronunţate de Judecătoria Bârlad, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia Tribunalului Vaslui nr. 96/DC/05.04.2017); perioada executată 10.03.2017 - 29.03.2017 inclusiv (durata arestării preventive conform MEA nr. 11/13.12.2016 emis de Judecătoria Bârlad); perioada executată 29.03.2017 - 21.08.2018.

În temeiul art. 105 alin. (1) C. pen., a fost anulată liberarea condiţionată dispusă prin Sentinţa penală nr. 1104/13.08.2018, pronunţată de Judecătoria Vaslui în Dosarul nr. x/2018, cu rest rămas de executat de 282 zile de închisoare.

Prin Decizia penală nr. 81/10.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul penal nr. x/2018 a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A..

Împotriva acestei decizii penale a formulat contestaţie în anulare condamnatul A..

Prin încheierea şedinţei camerei de consiliu din data de 15.02.2023, în temeiul art. 431 C. proc. pen., a fost admisă în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 81/10.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul penal nr. x/2018

Prin Decizia penală nr. 229/Ap din 22 martie 2023, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în temeiul art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., art. 432 C. proc. pen., a admis contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 81/10.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în Dosarul penal nr. x/2018, pe care a desfiinţat-o.

Rejudecând în aceste limite, în baza art. 420 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 65/11.08.2020 a Judecătoriei Târgu-Secuiesc, sub aspectul modului de soluţionare a acţiunii penale.

Astfel, au fost repuse în individualitatea lor următoarele pedepse: 2 ani închisoare pentru furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen., 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută art. 335 alin. (2) C. pen., aplicate prin Sentinţa penală nr. 65/11.08.2020 a Judecătoriei Târgu-Secuiesc; 8 luni închisoare pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice de către o persoană care are permisul de conducere suspendat, prevăzută de art. 86 alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., 3 luni închisoare pentru infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi 2 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., aplicate prin Sentinţa penală nr. 2445/18.12.2013, pronunţată de Judecătoria Focşani în Dosarul nr. x/2013; 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 5 C. pen. şi cea de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. actual, aplicate prin Sentinţa penală nr. 106/14.04.2015, pronunţată de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. x/2014.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a încetat procesului penal pornit faţă de inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută art. 335 alin. (2) C. pen.

Astfel, au fost contopite pedepsele anterior descontopite, cu excepţie celor pentru care s-a constatat prescripţia răspunderii penale, a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (26 luni), respectiv 8 luni şi 20 de zile închisoare, în final, rezultând pedeapsa de 3 ani 4 luni şi 20 de zile.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă, perioada executată, după cum urmează: de la 25.10.2013 la 18.12.2013, de la 10.03.2017 la 29.03.2017 şi de la 29.03.2017 la 21.08.2018.

Curtea de Apel Braşov a reţinut că inculpatul, în data de 09.08.2013, în intervalul orar 10:00 - 11:30, a sustras autoturismul marca x, cu seria de identificare x, an de fabricaţie 2001, de culoare gri metalizat, neînmatriculat, ce era expus spre vânzare la parcul auto "B." din municipiul Târgu Secuiesc şi a montat numerele de înmatriculare x de pe autoturismul marca x, aflat în acelaşi parc, după care a condus autoturismul deplasându-se în direcţia Breţcu, judeţul Covasna, deşi avea permisul de conducere suspendat, fapte ce realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen., şi conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută art. 335 alin. (2) C. pen.

De la data pronunţării deciziei contestate, hotărârea a devenit definitivă, având ca efect principal intrarea sa sub autoritatea de lucru judecat, prin aceasta înţelegând că activitatea procesuală a judecării cauzei penale s-a încheiat şi că exprimă adevărul asupra faptelor şi împrejurărilor deduse judecăţii, atât în privinţa celor hotărâte asupra soluţionării cauzei penale, cât şi în privinţa argumentelor de fapt şi de drept cuprinse în considerentele hotărârii judecătoreşti. Aşadar, soluţia definitivă a unei instanţe judecătoreşti nu poate fi repusă în discuţie ulterior, iar procesul soluţionat definitiv nu mai poate fi redeschis pentru a se proceda la o nouă examinare a cauzei (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Brumărescu contra României, 1999, par. 61; cauza Roşca contra Moldovei, 2005, par. 24) decât atunci când motive imperioase şi substanţiale impun acest lucru (Maşiniexportimport Industrial Group S.A. împotriva României, nr. 22687/03, par. 32, 1 decembrie 2005, cauza Brumărescu împotriva României, cauza Lungu ş.a. împotriva României).

S-a reţinut că în cauză, contestatorul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. şi pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen. şi pedepsită cu închisoarea de la 1 la 3 ani alternativ cu amenda, şi conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută art. 335 alin. (2) C. pen. şi pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani, şi încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii, potrivit art. 154 alin. (2) C. pen., respectiv la data de 09.08.2013.

Curtea a constatat că, în cauză, nu a intervenit întreruperea termenului prescripţiei ca urmare a pronunţării asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. prin Deciziile nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi nr. 358 din 26 mai 2022 ale Curţii Constituţionale a României.

Prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, Curtea Constituţională a statuat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională. Curtea Constituţională a subliniat în cuprinsul Deciziei nr. 358 din 26 mai 2022 că, făcând trimitere, în cuprinsul Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018, la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale. În consecinţă, instanţa de contencios constituţional a constatat că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.

Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României a calificat instituţia prescripţiei răspunderii penale ca aparţinând dreptului penal material, iar nu dreptului procesual penal. Astfel, prin Decizia nr. 1092 din 18 decembrie 2012, Curtea Constituţională a României a statuat că prescripţia aparţine dreptului penal material, şi nu dreptului procesual penal şi că, aşa fiind, prescripţia este o cauză de înlăturare a răspunderii penale. Prin aceeaşi decizie, s-a reţinut că, înlăturându-se răspunderea penală, se înlătură şi acţiunea penală, dar acesta este un efect derivat, de ordin procesual, ce decurge din primul efect, din înlăturarea răspunderii penale, efect de ordin material.

În acest sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată, şi art. 5 din C. pen.

Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 71/2022 a fost modificat art. 155 alin. (1) din C. pen., fiind stabilit are ca efect întreruptiv al termenului prescripţiei răspunderii penale oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.

Potrivit modificării aduse prevederilor art. 155 alin. (1) C. pen. prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi aplicării acestui text de lege în lumina Deciziilor nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale şi nr. 67/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în perioada cuprinsă între 25.06.2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale) şi data de 30.05.2022 (data publicării în Monitorul Oficial al României a Ordonanţei de Urgenţă nr. 71/2002) nu au existat în fondul activ al legislaţiei României cazuri de întrerupere a termenului general de prescripţie a răspunderii penale şi pe cale de consecinţă art. 155 alin. (1) trebuie aplicat ca lege penală mai favorabilă în speţă, în forma în vigoare în intervalul în care nu au existat cazuri de întrerupere a termenului de prescripţie a răspunderii penale.

Pe de altă parte, termenul de 5 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost suspendat, potrivit art. 41 din Decretul emis de Preşedintele României nr. 195 din data de 16.03.2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, pe toată durata stării de urgenţă instituite, alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile. Ulterior, prin Decretul nr. 240 din data de 14.04.2020 emis de Preşedintele României s-a prelungit starea de urgenţă instituită pe teritoriul României, dispoziţia menţionată anterior regăsindu-se şi în acest act normativ la art. 62. Astfel, Curtea de Apel a considerat că la termenul de 5 ani instituit de dreptul comun în materie se adaugă perioada de 2 luni în care termenul de prescripţie a răspunderii penale a fost suspendat pe durata stării de urgenţă, din 16.03.2020 până la data de 15.05.2020.

Întrucât faptele au fost săvârşite la data de 09.08.2013, s-a constatat că termenele de prescripţie s-au împlinit la 08.10.2018, dată de la care acţiunea penală nu mai putea fi exercitată, fiind anterioară soluţionării definitive a cauzei.

De asemenea, s-a constatat că prin decizia contestată, nr. 81/10.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în Dosarul penal nr. x/2018, nu a fost analizată şi dezbătută cauza de încetare a procesului penal ca urmare a prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului A..

Decizia a fost comunicată la 29 martie 2023, inculpatului A., la domiciliul procesual ales, la C.,.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, a declarat recurs în casaţie, la data de 27 aprilie 2023, inculpatul A., prin avocat ales D., conform împuternicirii avocaţiale seria x nr. x, invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Astfel, prin prisma cazului de casare invocat, condamnatul a arătat că pedeapsa de 2 ani şi 8 luni aplicată de Judecători Bârlad, executată în regim de detenţie a fost transformată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, în pedeapsa de 3 ani 4 luni şi 20 de zile.

Rejudecând apelul, în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, trebuia să constate că pedeapsa rezultantă stabilită de Judecători Bârlad prin Sentinţa nr. 400/2016 nu mai trebuia descontopită de Judecătoria Târgu-Secuiesc prin Sentinţa penală nr. 65 din 11.08.2020, deoarece nu urmau să se aplice pedepse pentru faptele din rechizitoriul cu care era investită instanţa de fond. Chiar în ipoteza recontopirii pedepselor anterior descontopite de Judecătoria Târgu-Secuiesc prin Sentinţa nr. 65 din 11.08.2020, în opinia apărării, instanţa de apel trebuia să aplice legea mai favorabilă conform Hotărârii prealabile nr. 29/2015 publicată în M. Of. nr. 29/15.01.2016, astfel încât, pedeapsa executată de 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru care a fost liberat condiţionat să nu fie transformată în pedeapsa de 3 ani 4 luni şi 20 de zile. De asemenea, chiar în ipoteza anulării liberării condiţionate dispuse prin Sentinţa penală nr. 1104 din 13.08.2018 de Judecătoria Vaslui, în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 105 alin. (1) C. pen., instanţa apel putea acorda liberarea condiţionată în temeiul art. 105 alin. (2) C. pen., deoarece potrivit art. 61 C. pen. din 1969 pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 106 din 14.04.2015, pronunţată de Judecătoria Bârlad, în Dosarul nr. x/2014, este considerată efectuată.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată tuturor participanţilor, iar până la expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 7 iunie 2023, iar la înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casaţie era îndeplinită.

La dosar, nu au fost depuse concluzii scrise, iar la data de 31 iulie 2023 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.

Prin încheierea din 05 septembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., împotriva Deciziei penale nr. 229/Ap din 22 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022.

S-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători şi s-a acordat termen la data de 17 octombrie 2023, cu citarea recurentului-inculpat A. şi încunoştinţarea apărătorului ales al inculpatului.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că aceasta îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 434 C. proc. pen., Decizia penală nr. 229/Ap din 22 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac. Cererea de recurs în casaţie întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele inculpatului care a exercitat calea de atac, hotărârea atacată, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea extraordinară de atac, în speţă, avocatul ales al inculpatului, cerere care este, de asemenea, promovată în termen legal. S-a constatat că şi condiţia reglementată de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. este îndeplinită, acesta a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că pedeapsa de 2 ani şi 8 luni aplicată de Judecătoria Bârlad, în Dosarul nr. x/2016, executată în regim de detenţie a fost transformată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, în pedeapsa de 3 ani 4 luni şi 20 de zile şi, rejudecând apelul, în Dosarul nr. x/2022, instanţa de apel, trebuia să constate că pedeapsa rezultantă stabilită de Judecătoria Bârlad, în Dosarul nr. x/2016, nu mai trebuia descontopită de Judecătoria Târgu-Secuiesc prin Sentinţa penală nr. 65/11.08.2020, deoarece nu urma să aplice pedepse pentru faptele din rechizitoriul cu care era investită instanţa de fond.

În consecinţă, având în vedere că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a acesteia.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Astfel, recursul în casaţie nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile, pornind de la situaţia de fapt avută în vedere de instanţa de apel.

Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se constată că acest caz de casare este incident atunci când pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel şi prin raportare la principiile ce au influenţă asupra tratamentului sancţionator.

Astfel, pornind de la scopul recursului în casaţie reglementat de dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen., se constată că, prin prisma cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se analizează legalitatea pedepsei sub aspectul felului şi limitelor speciale, respectiv aplicarea acesteia în afara limitelor prevăzute de lege sau stabilite în condiţiile legii. Totodată, se referă nu doar la aplicarea unei pedepse întru-un cuantum situat sub minim sau peste maxim, ci priveşte întreg regimul sancţionator aplicat unei situaţii juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută, indiferent că acestea sunt principale, complementare sau accesorii şi modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei.

Raportând considerentele teoretice anterior reliefate la speţa de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este întemeiat recursul formulat de către inculpatul A. urmând a-l admite şi a trimite cauza spre rejudecare pentru a se aplica pedepse în limitele prevăzute de lege pentru acesta.

Astfel, prin motivele de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost invocată incidenţa cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât acestuia i s-au aplicat pedepse nelegale.

Prin Sentinţa penală nr. 65 din 11.08.2020 a Judecătoriei Târgu-Secuiesc a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., faptă din 09.08.2013, 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen. (faptă din 09.08.2013), 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută art. 335 alin. (2) C. pen. (faptă din 09-08-2013).

S-a constatat că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care a fost condamnat prin sentinţă în concurs de infracţiuni în raport cu:

- infracţiunile pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 2445 din 18.12.2013, pronunţată de Judecătoria Focşani, în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin neapelare, astfel: 8 luni închisoare pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice de către o persoană care are permisul de conducere suspendat, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. 3 luni închisoare pentru infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. 2 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1)- 209 alin. (1) lit. e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. -infracţiunile pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 106 din 14.04.2015, pronunţată de Judecătoria Bârlad, în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare, astfel: 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 5 C. pen. 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. actual.

Astfel, au fost descontopite pedepsele rezultante conform Sentinţelor penale nr. 2445 din 18.12.2013 şi nr. 106 din 14.04.2015, anterior menţionate, repunându-le în individualitatea lor.

În baza art. 40 alin. (1) rap. la art. 38 alin. (1) - 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate cu pedepsele repuse în individualitatea lor, aplicând pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (24 luni), urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare în regim de detenţie.

Prin Decizia penală nr. 229/Ap din 22 martie 2023, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, s-a admis contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 81din 10.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în Dosarul penal nr. x/2018, pe care a desfiinţat-o şi s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 65 din 11.08.2020 a Judecătoriei Târgu-Secuiesc, sub aspectul modului de soluţionare a acţiunii penale.

Au fost repuse în individualitatea lor următoarele pedepse: 2 ani închisoare pentru furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen., 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută art. 335 alin. (2) C. pen., aplicate prin Sentinţa penală nr. 65/11.08.2020 a Judecătoriei Târgu-Secuiesc; 8 luni închisoare pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice de către o persoană care are permisul de conducere suspendat, prevăzută de art. 86 alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., 3 luni închisoare pentru infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi 2 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., aplicate prin Sentinţa penală nr. 2445 din 18.12.2013, pronunţată de Judecătoria Focşani în Dosarul nr. x/2013; şi 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 5 C. pen. şi cea de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. actual, aplicate prin Sentinţa penală nr. 106 din 14.04.2015, pronunţată de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. x/2014.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a încetat procesului penal pornit faţă de inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută art. 335 alin. (2) C. pen.

Au fost contopite pedepsele anterior descontopite, cu excepţie celor pentru care s-a constatat prescripţia răspunderii penale, a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (26 luni), respectiv 8 luni şi 20 de zile închisoare, în final, rezultând pedeapsa de 3 ani 4 luni şi 20 de zile.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, având în vedere că faptele prescrise pentru care a fost trimis în judecată au fost concurente cu faptele pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 2445 din 18.12.2013 a Judecătoriei Focşani, respectiv: 8 luni închisoare pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice de către o persoană care are permisul de conducere suspendat, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 3201 din C. proc. pen., 3 luni închisoare pentru infracţiunea de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 3201 din C. proc. pen., 2 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g), i) din C. pen. cu aplicarea art. 3201 din C. proc. pen. (în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) Cod penat anterior, fiind aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare cu suspendare supravegheată în temeiul art. 861 C. pen. anterior şi cu faptele pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 106 din 14.04.2015 a Judecătoriei Bârlad, respectiv: 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplic. art. 5 C. pen. şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen.

Prin Sentinţa nr. 106 din 14.04.2015, Judecătoria Bârlad a anulat suspendarea sub supraveghere pentru pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare, în baza art. 865 C. pen. anterior, a descontopit pedeapsa în componentele sale şi în final a contopit pedepsele din Sentinţa penală nr. 2445 din 18.12.2013, pronunţată de Judecătoria Focşani, în Dosarul nr. x/2013, cu pedeapsa Sentinţa penală nr. 106 din 14.04.2015, pronunţată de Judecătoria Bârlad, în Dosarul nr. x/2014, stabilind în final pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare cu suspendare supravegheată în temeiul art. 865 alin. (2) C. pen. anterior).

Prin Sentinţa penală nr. 400 din 08.11.2016 pronunţată de Judecătoria Bârlad, în Dosarul nr. x/2016, s-a dispus, în temeiul art. 583 din C. proc. pen., raportat la art. 864 alin. (2) C. pen. anterior, revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 8 luni închisoare la care fusese condamnat prin Sentinţa penală nr. 106 din 14.04.2015, pronunţată de Judecătoria Bârlad, în Dosarul nr. x/2014, dispunându-se executarea în regim de detenţie a pedepsei de 2 ani şi 8 luni închisoare. Pedeapsa de 2 ani şi 8 luni a fost executată în regim de detenţie în perioada executată 29.03.2017 - 21.08.2018, recurentul fiind liberat condiţionat la data de 21.08.2018, cu rest neexecutat de 282 zile, prin Sentinţa penală nr. 1104 din 13.08.2018 a Judecătoriei Vaslui.

Astfel, instanţa de apel, în mod greşit, prin Decizia penală nr. 229/Ap din 22 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, a contopit pedepsele executate pentru care a fost liberat condiţionat prin Sentinţa penală nr. 1104/13.08.2018 a Judecătoriei Vastul, anterior descontopite de Judecătoria Târgu-Secuiesc prin Sentinţa nr. 65 din 11.08.2020.

În acest context, Înalta Curte reţine că nelegalitatea constatată privind pedeapsa rezultantă a inculpatului A. nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs în casaţie, deoarece completul iniţial investit în apel este necesar să analizeze modalitatea tehnico juridică aplicabilă plecând de la situaţia premisă că în mod greşit în pedeapsa rezultantă au fost incluse sancţiuni executate sau pentru care s-a dispus liberarea condiţionată şi încetarea procesului penal.

În jurisprudenţa instanţei supreme s-a statuat că problematica legalităţii unei pedepse nu poate fi analizată doar sub aspectul particular al felului ori limitelor speciale ale pedepsei principale, deoarece, în procesul penal, sancţiunea nu poate fi aplicată în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depăşirea exigenţelor normative ale unui anumit mod de executare. Încălcarea dispoziţiilor legale relative la aceste din urmă elemente ale regimului sancţionator plasează acest regim şi, implicit, pedeapsa aplicată, în afara limitelor determinate de legiuitor şi justifică intervenţia instanţei în calea extraordinară de atac (Decizia nr. 143/RC din data de 23 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 522/RC din data de 25 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Înalta Curte apreciază că această nelegalitate nu poate fi suplinită în calea extraordinară a recursului în casaţie. A admite ipoteza contrară ar echivala cu privarea părţilor la accesul efectiv la o cale de atac, contrar exigenţelor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Aşadar, se constată că soluţia se impune relativ la cele ce preced, la care se adaugă garantarea respectării dreptului la două grade de jurisdicţie în materie penală consacrat de art. 2, Protocol 7 CEDO, în caz contrar, Înalta Curte consideră că, în speţă, privarea de un al doilea grad de jurisdicţie ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, dreptul la un proces echitabil fiind în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicţie în materie penală. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa CEDO, cauza Grecu contra România din 30 noiembrie 2006, în care Curtea Europeană a constatat că recurentul a fost lipsit de dreptul de a i se examina cauza penală în două grade de jurisdicţie, ceea ce a atras încălcarea art. 2 al Protocolului nr. 7 la Convenţie.

Raportat la toate considerentele anterior expuse, la cazul de casare incident şi la dispoziţiile art. 449 alin. (4) din C. proc. pen., această etapă va fi limitată la motivele pentru care s-a dispus casarea şi rejudecarea cauzei, respectiv tratarea tuturor elementelor ce vizează regimul sancţionator incident pentru inculpatul A..

În acest context, având în vedere limitele casării şi dispoziţiile art. 449 alin. (4) din C. proc. pen., instanţa căreia i se va trimite cauza nu va realiza o judecată efectivă a cauzei, ci în limitele anterior menţionate.

Pentru considerentele expuse, fiind incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 229/Ap din data de 22 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022. Va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Braşov.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 229/Ap din data de 22 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022.

Casează decizia penală recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 31 octombrie 2023.

GGC - NN