Transfer of jurisdiction for alleged judicial bias: insufficiency of dissatisfaction with evidentiary assessment and party’s profession

Deliberând asupra cererii de strămutare formulate de petentul A., în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 20.01.2023, sub nr. x/2023, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, având ca obiect contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 364/A din data de 29.04.2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2018.

În opinia petentului, există suspiciunea rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor care urmează să judece contestaţia în anulare formulată de acesta este afectată din cauza imixtiunii colegilor judecătorilor care fac parte din completul de judecată căruia i-a fost repartizată cauza, dar şi din cauza calităţii de medic a numitei B..

În esenţă, acesta a motivat cererea de strămutare prin aceea că nu are certitudinea că nu vor fi intervenţii din partea completului care a dispus achitarea dr. B. pentru infracţiunea de ucidere din culpă.

Prin cererea de strămutare, petentul a solicitat şi administrarea probei testimoniale, constând în audierea martorului C..

După înregistrarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cauza a fost repartizată aleatoriu, fiind acordat termen de judecată la data de 26.01.2023.

Conform rezoluţiei din data de 20.01.2023 s-au solicitat informaţii de la preşedintele Curţii de Apel Piteşti, în conformitate cu disp. art. 72 alin. (6) C. proc. pen.

Prin informaţiile înaintate de Curtea de Apel Piteşti la data de 01.02.2023 s-a arătat, în esenţă, faptul că prin Decizia penală nr. 364/A din data de 29 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2018, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti şi inculpata B. împotriva Sentinţei penale nr. 1018/11.09.2020, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în Dosarul nr. x/2018.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa. A fost înlăturată dispoziţia de condamnare a inculpatei B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., cu toate consecinţele.

A fost înlăturată dispoziţia de admitere a acţiunilor civile formulate de părţile civile: A., Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti, Serviciul Judeţean de Ambulanţă Argeş şi obligarea inculpatei la plata despăgubirilor civile către acestea.

Rejudecând, a fost achitată inculpata B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de părţile civile A., Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti şi Serviciul Judeţean de Ambulanţă Argeş.

A fost menţinută, în rest, sentinţa.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Piteşti a reţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt întrunite elementele infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi 2 din C. pen., împrejurările în care a survenit decesul numitului D., neconstituind o faptă care să fie prevăzută de legea penală, întrucât lipseşte legătura de cauzalitate sub aspectul laturii obiective.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare petentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi repartizată aleatoriu completului C 10A, cu prim termen de judecată la 1 martie 2023.

De asemenea, din informaţiile înaintate de Curtea de Apel Piteşti rezultă faptul că petentul a fost încunoştinţat cu privire la termenul acordat în vederea soluţionării cererii de strămutare, dar şi cu privire la posibilitatea de a se prezenta personal la termenul stabilit şi de a formula apărări sau de a depune concluzii scrise.

La termenul din data de 08.02.2023, petentul a fost lipsă, prezentându-se apărătorul ales al intimatei B., avocat E., ocazie cu care a pus concluzii de respingere a cererii de strămutare şi a solicitat cheltuieli judiciare în cuantum de 2.000 RON, reprezentând onorariu de avocat, depunând înscrisuri în susţinerea cererii.

II. Analizând cererea de strămutare formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

În situaţia în care judecarea unei cauzei penale nu se poate realiza în bune condiţii la o anumită instanţă, din anumite motive expres prevăzute de lege, legiuitorul a prevăzut posibilitatea strămutării cauzei la o altă instanţă.

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Prioritar, în ceea ce priveşte titularii dreptului de a formula cerere de strămutare, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 72 alin. (1) din C. proc. pen., strămutarea poate fi cerută de părţi, de persoana vătămată sau de procuror.

Astfel, se constată îndeplinită această condiţie, petentul având calitatea de contestator în cauza cu privire la care s-a formulat cererea de strămutare.

De asemenea, se constată că au fost respectate şi exigenţele disp. art. 73 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., în sensul că petentul a fost încunoştinţat cu privire la termenul acordat în vederea soluţionării cererii de strămutare, dar şi cu privire la posibilitatea de trimite memorii şi de a se prezenta la termenul fixat pentru soluţionarea cererii de strămutare

Prin cererea de strămutare, petentul a invocat cazul de strămutare privind existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei şi calităţii părţilor.

Strămutarea este un remediu procesual prin care se asigură buna desfăşurare a procesului penal şi respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanţa de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanţă egală în grad, în situaţia în care nu există garanţii de imparţialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privinţa niciunuia dintre judecătorii instanţei sesizate.

Cu referire la termenul "suspiciune rezonabilă", în ceea ce priveşte strămutarea, Înalta Curte reţine că prin acesta se înţelege existenţa unor date sau informaţii de natură să convingă un observator obiectiv şi nepărtinitor că imparţialitatea judecătorilor unei instanţe este afectată datorită împrejurărilor cauzei şi calităţii părţilor.

În ceea ce priveşte noţiunea de imparţialitate, Înalta Curte reţine că principiul imparţialităţii justiţiei derivă din principiului legalităţii şi presupune ca organele judiciare să fie neutre, obiective şi caracterizate de "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute", astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în analiza conceptului de imparţialitate. În acest sens, s-a statuat că imparţialitatea este necesar a fi analizată atât din punct de vedere subiectiv (luându-se în considerare interesele sau convingerile personale ale unui anumit judecător într-o anumită cauză), dar şi din punct de vedere obiectiv (atunci când se stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere).

Totodată, trebuie precizat că motivele temeinice care pot servi la solicitarea strămutării sunt altele decât cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calităţi ale părţilor care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile de incompatibilitate, dar care vădesc existenţa unei lipse de obiectivitate şi imparţialitate, reflex al influenţei exercitată de climatul în care se desfăşoară procesul penal.

Examinând cauza în raport de aceste consideraţiuni teoretice şi faptice, se constată că motivele invocate prin cererea de strămutare nu sunt de natură să demonstreze că imparţialitatea judecătorilor de la Curtea de Apel Piteşti ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei sau calităţii părţilor. Astfel, nu au fost invocate şi nici identificate date sau informaţii din care să rezulte încălcarea dreptului la un proces echitabil sau că judecata nu ar fi realizată de o instanţă independentă şi imparţială.

Criticile petentului vizează, în esenţă, greşita soluţie de achitare a inculpatei B., modalitatea greşită prin care instanţa de apel a interpretat şi administrat probele de la dosar, dar şi aprecierea eronată asupra situaţiei de fapt.

Înalta Curte apreciază criticile nefondate, reţinând că modul de instrumentare sau de soluţionare a unei cauze nu poate constitui, în lipsa unor alte argumente temeinice şi solide, motiv de strămutare a unei cauze.

De asemenea, modalitatea de apreciere sau de administrare a probelor nu poate da naştere unor suspiciuni obiective de parţialitate a tuturor judecătorilor unei instanţe, în absenţa unor dovezi obiective, cu un grad ridicat de certitudine, care să coroboreze susţinerile petentului şi să fundamenteze temerea că judecarea cauzei de către acea instanţă s-ar realiza într-un climat marcat de părtinire.

Mai mult, constată că cererea de strămutare vizează o situaţie ipotetică, petentul invocând în cerere că nu are certitudinea că nu vor exista intervenţii din partea completului care a dispus achitarea intimatei B., neindicând în mod concret argumente care să conducă la existenţa unor suspiciuni rezonabile privind imparţialitatea judecătorilor la acest moment procesual.

Cu privire critica vizând existenţa unor suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Piteşti ar fi afectată ca urmare a calităţii de medic a intimatei B., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, nefiind susţinută de argumente de natură obiectivă care să ducă la concluzia că imparţialitatea judecătorilor de la Curtea de Apel Piteşti ar fi viciată.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În conformitate cu disp. baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

III. Cu privire la cererea intimatei B., formulată prin avocat, de obligare a petentului la plata sumei de 2.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare, Înalta Curte urmează să o cenzureze, constatând că este fondată în parte.

Reţine că intimata, prin avocat, a depus la dosarul cauzei înscrisuri în susţinerea cererii, respectiv Factura fiscală nr. x/03.02.2023 şi lista unor tranzacţii bancare efectuate prin unitatea bancară F. .

În analiza acestei cereri, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 276 alin. (6) din C. proc. pen. care statuează în sensul că, în celelalte cazuri decât cele prevăzute expres de legea procesual penală, instanţa penală stabileşte obligaţia de restituire a cheltuielilor judiciare făcute de părţi, potrivit legii civile.

Art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. stabileşte regula generală potrivit căreia: Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Conform art. 451 alin. (2) teza I din C. proc. civ.: Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant în sensul că partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil (cauzele Costin c. României, Străin c. României, Stere şi alţii c. României, Raicu c. României).

Examinând actele dosarului, se reţine că activitatea concretă desfăşurată de apărătorul ales al intimatei B. a constat în formularea unor concluzii orale cu ocazia dezbaterilor cererii de strămutare formulată de petentul A., cauza fiind de o complexitate redusă.

Or, din cele expuse se poate constata că activitatea depusă de avocatul intimatei nu justifică acordarea unei sume de 2.000 RON cu titlu de onorariu avocaţial, astfel cum a solicitat cu ocazia dezbaterilor, disproporţia între onorariu şi activitatea efectiv desfăşurată fiind evidentă.

În raport de circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte va admite cererea intimatei B., prin avocat, şi va obliga petentul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă petentul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata B..

Obligă petentul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 februarie 2023.

GGC - NN