Jurisdiction for nullity complaint against judgment final by non-appeal
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Tulcea District Court, ordering the file to be transferred there with judicial fees borne by the state and no further appeal allowed. The dispute concerned the competent court to hear a nullity complaint (contestație în anulare) filed by a defendant challenging his conviction for qualified theft, arguing that evidence existed regarding the prescription of criminal liability despite the judgment having become final through his failure to file an appeal. The ICCJ determined that under Article 429(1) of the Code of Criminal Procedure, the nullity complaint must be filed with the court that rendered the original judgment; since the defendant did not appeal and the decision became final by the expiration of the appeal period under Article 551(2)(a), the original first-instance court retained jurisdiction, rejecting the Court of Appeal's declination based on its lack of role in the finalization of the specific defendant's portion of the judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 429 alin. (1) din C. proc. pen, art. 50 alin. (1) din C. pen, art. 51 din C. proc. pen, art. 551 din C. proc. pen, art. 51 alin. (1) din C. proc. pen, art. 51 alin. (2) din C. proc. pen; Jurisdiction for nullity complaint against judgment final by non-appeal: Având în vedere dispoziţiile art. 551 din C. proc. pen., şi cum, în cauza de faţă inculpatul A. nu a formulat cale de atac împotriva Sentinţei penale nr. 321 din data de 22.02.2022, pronunţată în Dosarul penal nr. x/2017, al Judecătoriei Tulcea, soluţia instanţei de fond a rămas definitivă după expirarea termenului de apel.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 264 din data de 22.02.2023, pronunţată în Dosarul penal nr. x/2023, al Judecătoriei Tulcea a fost admisă excepţia necompetenţei Judecătoriei Tulcea, iar în temeiul art. 50, raportat la art. 429, alin. (1), din C. proc. pen. s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei în anulare privind pe A. în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Pentru a hotărî în acest sens, s-a menţionat că în şedinţa publică, apărătorul numitului A., a formulat o cerere, prin care arăta că a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal (prescripţia răspunderii penale), prin Sentinţa penală nr. 321/2022, pronunţată de Judecătoria Tulcea în Dosar nr. x/2017 la data de 22.02.2022 ce a rămas definitivă prin Decizia penală a Curţii de Apel Constanţa nr. 729/P/14.10.2022, cererea fiind calificată ca fiind o contestaţie în anulare şi disjunsă din Dosarul penal nr. x/2022
Analizând cazierul judiciar al petentului precum şi actele dosarului, s-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 321/2022, pronunţată de Judecătoria Tulcea in Dosar nr. x/2017 la data de 22.02.2022, i-a fost aplicată inculpatului A. măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 3 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, modificată şi definitivă la data de 14.10.2022 prin Decizia penală nr. 729/P/14.10.2022 a Curţii de Apel Constanţa.
În acest context, s-a reţinut că, faţă de excepţia necompetenţei materiale a instanţei, se observă că, potrivit art. 429 alin. (1) din C. proc. pen. contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere. Soluţionarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare îi este dată deci spre competenţă instanţei care a pronunţat hotărârea definitivă.
Prin Decizia penală nr. 1027/P/2023 din data de 20 octombrie 2023, pronunţată în Dosarul penal nr. x/2023 de Curtea de Apel Constanţa - secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa, ridicată de procuror, iar, în temeiul art. 50 alin. (1) din C. pen. s-a dispus declinarea competenţei materiale de soluţionare a contestaţiei în anulare ce face obiectul Dosarului penal nr. x/2023, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, în favoarea Judecătoriei Tulcea. În temeiul art. 51 din C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării asupra conflictului negativ de competenţă între Judecătoria Tulcea şi Curtea de Apel Constanţa.
Pentru a hotărî în acest sens, s-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 321 din data de 22.02.2022, pronunţată în Dosarul penal nr. x/2017, al Judecătoriei Tulcea, s-a hotărât printre altele, cu privire la contestatorul A..
Împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Tulcea a formulat apel inculpatul B., cale de atac soluţionată prin Decizia penală a Curţii de Apel Constanţa nr. 729/P/14.10.2022, definitivă.
Având în vedere dispoziţiile art. 551 din C. proc. pen., şi cum, în cauza de faţă inculpatul A. nu a formulat cale de atac împotriva Sentinţei penale nr. 321 din data de 22.02.2022, pronunţată în Dosarul penal nr. x/2017, al Judecătoriei Tulcea, soluţia instanţei de fond a rămas definitivă după expirarea termenului de apel.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Tulcea.
Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.
Conform art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.
În acest sens, se constată, astfel, cum au stabilit ambele instanţe între care s-a ivit conflictul de competenţă negativ, că dosarul are ca obiect contestaţia în anulare înaintată de persoana condamnată A., întemeiată pe dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., prin care acesta arată că, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal (prescripţia răspunderii penale), a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 321/2022, pronunţată de Judecătoria Tulcea în Dosar nr. x/2017 la data de 22.02.2022, rămasă definitivă faţă de acesta prin neapelare.
Potrivit art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.
Din interpretarea acestui text de lege, rezultă că instanţa competentă este cea la care hotărârea a rămas definitivă.
Reţinând dispoziţiile art. 551 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., care prevăd că hotărârile primei instanţe rămân definitive când nu s-a declarat apel şi, observând că, în cauză, petentul nu a declarat apel împotriva Sentinţei penale nr. 321/2022, pronunţată de Judecătoria Tulcea în Dosar nr. x/2017 la data de 22.02.2022, Înalta Curte reţine că Judecătoria Tulcea este competentă a soluţiona contestaţia în anulare.
Pentru considerentele ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Tulcea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Tulcea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2023.
GGC - OB