Inadmissibility of appealing a final execution-challenge decision: Article 597(7) Code of Criminal Procedure bars review of appellate execution rulings against final judgments

Şedinţa publică din data de 23 martie 2023

Deliberând asupra contestaţiei formulată de contestatorul A., constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 188/A din data de 31 ianuarie 2023, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în temeiul art. 598 lit. c) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia la executare promovată de condamnatul A. şi a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, pe rolul acestei instanţe, a fost înregistrată contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1357 din data de 08.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2022, prin care s-a solicitat emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

În esenţă, contestatorul a susţinut că pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare în executarea căreia se află a fost stabilită în mod greşit de către instanţa de apel, întrucât pedeapsa de 4 ani şi 6 luni de zile aplicată în dosarul penal nr. x/2021 trebuia adunată, în raport de dispoziţiile art. 43 alin. (1) din C. pen., la restul rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani de zile aplicată în dosarul penal nr. x/2018, în cuantum de 2 ani 5 luni şi 22 zile, rezultând o pedeapsă totală de 6 ani 11 luni şi 22 zile închisoare.

În drept, contestatorul a arătat că cererea sa se întemeiază pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Analizând contestaţia formulată, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că prin decizia atacată, Curtea de Apel Cluj, printre altele, a admis apelurile declarate de Ministerul Public, prin Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 111/09.05.2022 a Tribunalului Cluj, a desfiinţat hotărârea apelată în ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului A., a constatat că infracţiunile prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 au fost comise de inculpatul A., în condiţiile art. 41 alin. (1) din C. pen., în stare de recidivă postexecutorie faţă de pedeapsa de 3 ani şi 7 luni închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 390/19.03.2012 a Judecătoriei Gherla, definitivă la data de 04.04.2012 prin nerecurare, din care a fost liberat condiţionat la data de 30.05.2012 cu un rest neexecutat de 301 zile, respectiv în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 131 din 23 mai 2019 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 249/A/2020 a Curţii de Apel Cluj (dosar nr. x/2018).

Deopotrivă, a majorat pedepsele principale aplicate inculpatului A. la 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., în condiţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., respectiv 3 ani 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., în condiţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În temeiul art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă (1 an închisoare), rezultând pedeapsa de 4 ani 6 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen., conform dispozitivului, pe o durată de 1 an, stabilită de prima instanţă în temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 45 alin. (1) şi (5) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. n) din C. pen.

În temeiul art. 43 alin. (1) din C. pen., a adăugat pedepsei rezultante de 4 ani 6 luni închisoare pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 131 din 23 mai 2019 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 249/A/2020 a Curţii de Apel Cluj (dosar nr. x/2018), rezultând pedeapsa finală de 8 ani 6 luni închisoare.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) şi art. 422 din C. proc. pen., cu trimitere la art. 72 alin. (1) din C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata arestării preventive de la data de 27.05.2021 la zi şi perioada executată din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 131 din 23 mai 2019 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 249/A/2020 a Curţii de Apel Cluj (dosar nr. x/2018), de la data de 30.03.2018 la data de 07.10.2019 şi de la data de 19.05.2021 la zi.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate în măsura în care nu contravenea dispoziţiilor prezentei decizii.

Evaluând cererea cu care a fost învestită, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. poate fi făcută contestaţie la executare atunci când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Curtea de apel a constatat că, în cauză, condamnatul A. a invocat în mod formal cazul de contestaţie prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., criticile expuse neputând face obiectul unei contestaţii la executare.

În concret, s-a reţinut că se solicită modificarea unei dispoziţii a deciziei penale nr. 1357/A/08.11.2022 a Curţii de Apel Cluj şi s-a constatat că pe calea contestaţiei la executare, întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., nu poate fi modificată o dispoziţie cuprinsă într-o hotărâre definitivă, ce a intrat în puterea lucrului judecat, şi care trebuie executată ca atare.

Împotriva deciziei penale nr. 188/A din data de 31 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în temeiul art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., a formulat contestaţie condamnatul A., prin apărător ales, av. B., fără a motiva în scris calea de atac promovată.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită, în procedura prev. de art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., cu soluţionarea contestaţiei formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 188/A din data de 31 ianuarie 2023, prin care Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în temeiul art. 598 lit. c) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia la executare promovată de condamnatul A. împotriva executării deciziei penale nr. 1357 din data de 08.11.2022, pronunţată în apel de aceeaşi instanţă.

Prin urmare, hotărârea împotriva căreia condamnatul A. a formulat contestaţia la executare ce face obiectul cauzei este decizia penală nr. 1357 din data de 08.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2022, ca instanţă de apel.

Astfel, titlul reprezentat de o decizie pronunţată în ultimul grad de jurisdicţie ordinară nu poate fi lămurit decât printr-o hotărâre judecătorească de acelaşi tip, cu aceeaşi forţă juridică, pronunţată de însăşi instanţa care a pronunţat şi hotărârea a cărei lămurire se solicită.

În acest sens, dispoziţiile art. 598 alin. (2) teza finală din C. proc. pen. prevăd explicit că în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Notând, prin urmare, că hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită în cauză este definitivă, Înalta Curte constată că şi hotărârea pronunţată în contestaţia împotriva executării acesteia, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II a din C. proc. pen., este definitivă, astfel că aceasta nu poate fi atacată în condiţiile art. 597 alin. (7) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 597 coroborat cu art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 188/A din data de 31 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Ca urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestator la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 340 RON, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 188/A din data de 31 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă pe contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2023.